4,175 matches
-
vechi, în temeiul unor reflexe de obedienta asezonate cu elemente „democratice”, în registre demagogice primenite. Iată o concluzie parabolica a lui Bujor Nedelcovici: „Fabula indiană a Măgarului ascuns sub pielea de tigru mi se pare extrem de actuala pentru unii dintre cărturarii români care continuă politică simulării și a disimulării. Asinul care purta pielea de tigru pentru a paste liniștit în orezăriile vecinilor a fost în cele din urmă demascat. Omul autentic, integral și în permanență devenire nu acceptă nicio disimulare sau
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
Fay, a vârstei de 90 de ani. Prefață de Irina Petras, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2009, 427 p.), fusesem oarecum pregătită pentru o experiență aparte. Știam că aveam să păsesc pe terenul sacru al unei prietenii de-o viață între doi cărturari împătimiți; ceea ce am trăit a depășit însă, în bogăție si intensitate, toate așteptările mele. Să mă explic: 1. Aventura se anunță captivantă de la bun început: e vorba de o carte imposibil de categorisit. Epistolar? Da și nu, fiindcă avem de-
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
de o parte, este temperat de vasta cultură istorică a celor doi corespondenți/protagoniști, de spiritul de profundă toleranță, înțelegere, compasiune, propriu adevăraților intelectuali; pe de alta, este emoționant până la lacrimi prin implicarea directă (dar niciodată sentimentaloidă!) a celor doi cărturari. Un exemplu, în această privință, e comentariul lui Ilie Rad la scrierea lui Ștefan J. Fay, Un mileniu în 51 de ani (p. 305-309). Eseul lui Fay, ne explică Ilie Rad, este o aspră critică a revizionismului maghiar, făcută însă
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
de prăfuite, dar și la interpretările „estetizante", adesea hazardate, Gabriel Mihăilescu pășește pe un teritoriu nou, acela în care poetica și studiul cultural își dau mâna, pentru a surmonta, măcar parțial, distanța care desparte intelectul cititorului de azi de produsele cărturarilor noștri vechi.
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
Gheorghe Grigurcu Condiția inalienabilă a lui Ion Pop, după cum ține să asigure, este cea de cărturar. Conspect al personalității d-sale, poezia ce ne-o propune n-o poate eluda, menționînd-o mereu, cu un fior abia perceptibil de resemnare la ceva dat, precum o fatalitate. Distinsă povară, livrescul apare asumat într-o varietate de nuanțe din
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
Natura e o variantă a luptei lui Iacob cu Îngerul. Poetul Ion Pop nu e cu nimic inferior criticului omonim. Cu volumul de față, d-sa realizează una din cele mai relevante producții pe care ni le-a oferit un cărturar ce-și răsfrînge chipul în oglinda tremurător-eliberatoare a versului. Eliberatoare oare cu adevărat?
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
al arhitecturii neglijat la noi, și anume arhitectura memoriei. Articolul semnalat aici este doar unul dintre numeroasele puncte de interes care alcătuiesc sumarul acestui excelent număr al revistei „22". Dimitrie Cantemir, muzicianul Am învățat cu toții, încă din liceu, că marele cărturar moldovean a fost preocupat, între multe altele, și de muzică, scriind un tratat, inventând un sistem de notație, culegând și chiar compunând piese. „Cartea Științei Muzicii" a lui Cantemir reprezintă, afirmă specialiștii, cea mai importantă colecție de muzică instrumentală otomană
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
început să cunosc colecția pe care a alcătuit-o în epocă și am fost surprins să observ aceste muzici orientale, de tradiție orală, cu atât mai mult cu cât erau rezultatul culegerii nu a unui muzician turc, ci a unui cărturar român, care concepuse un studiu atât de interesant asupra muzicii otomane din acea vreme. Am fost foarte surprins. Acest lucru s-a transformat într-un adevărat șoc când am consultat un volum ce cuprindea piesele pe care el le-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
Monica Spiridon, Costi Rogozanu și pe „mozaicarii" Nicolae Marinescu și Xenia Karo. Discuția s-a animat și grație ajutorului consistent venit din sală, unde se aflau Sorin Antohi, Claude Kaarnouh, Gabriel Andreescu, William Totok, ale căror intervenții au omagiat personalitatea cărturarului clujean. Cum stăm cu exporturile? Cine ajunge la Roma în această perioadă poate să-și facă o idee despre starea exporturilor românești. Din păcate, nu e ce ne-am dori. La porțile catedralelor celebre întâlnești femei de etnie rromă din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
Răzvan Voncu Nu s-ar putea spune că istoria literară si-a pierdut interesul pentru opera lui Tudor Vianu. In ciuda schimbării de canon operate în ultimele două decenii si a contestațiilor care au vizat atitudinea cărturarului față de regimul comunist, opera sa a cunoscut, după 1989, numeroase reeditări. Astfel, în 1991 am înregistrat volumul al XlV-lea din seria de Opere (ediție și note de Vlad Alexandrescu), între 1992 și 1995, o ediție de Scrisori către Tudor
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
operele fundamentale: Estetica, Masca timpului, Filosofie și poezie, Introducere în teoria valorilor, Filosofia culturii, Teoria valorilor și Studii de literatură română. Nu mai pun la socoteală edițiile școlare din Arta prozatorilor români, neimportante ca fenomen, dar semnificative pentru audiența operei cărturarului (și) în rândurile publicului larg. Vianu despre Eminescu se înscrie, cu mize proprii, în acest flux constant de reeditări ale operei marelui estetician și filosof al culturii. Se știa mai de mult că opera eminesciană a constituit o preocupare constantă
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
a constituit o preocupare constantă pentru Vianu. De la micul eseu intitulat Personalitatea lui Eminescu, publicat în Mișcarea literară din 10 ianuarie 1925, și până la conferința Însemnătatea națională a operei lui Mihail Eminescu, tipărită în Scânteia (sic!) din 11 iunie 1964, cărturarul a revenit periodic la Eminescu. Opera acestuia a fost abordată din mai multe perspective, pe măsură ce Vianu trecea de la critică la filosofia culturii, de la estetică la stilistica literară și comparatism. E de mirare, în fond, că nu i-a dedicat poetului
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
rămase în periodice sau în manuscris. Adaosurile reprezintă mai bine de o treime din corpul noii ediții și, cum vom vedea, nu sunt lipsite de interes, fie și numai pentru a urmări sinuozitățile gândirii vianești. În special după 1948, când cărturarul face un slalom, nu întotdeauna nevinovat, printre poncifele epocii. Textele sunt înșiruite în ordinea apariției, indiferent de caracterul lor sau de data elaborării (ce poate fi mult anterioară tipăririi). Excepție fac, evident, ineditele, deoarece manuscrisele de la MNLR nu sunt datate
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
despre Eminescu. Care, în plus, ar fi fost publicat, conform editorului, în revista Caiete critice, nr. 1/1957! (În realitate, este vorba, firește, despre postuma tipărită în numărul 11-12/1997 al revistei Caiete critice. Plecat la cele veșnice în 1964, cărturarul n-ar fi avut cum colabora la o revistă apărută, conform DGLR, de-abia în noiembrie 1979...) Nici imperativul totalității, din păcate, nu este respectat. Lipsesc inexplicabil texte de mai mare valoare decât conferințele aniversare sau articolele omagiale din anii
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
marilor exegeze dintre 1925-1948 și, respectiv, a analizelor stilistice, a conferințelor și articolelor omagiale dintre 1949-1964, ne permite să observăm cum se schimbă modul de a gândi și chiar limbajul critic al lui Vianu, sub acțiunea ideologiei comuniste. Mai întâi, cărturarul abandonează teritoriul filosofiei, al filosofiei culturii și esteticii, refugiindu-se în stilistică. Anii '50-'60, în activitatea lui Vianu, sunt dominați de o stilistică literară stufoasă, care se retrage tot mai mult din domeniul teoriei figurilor în cel al lingvisticii
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
curajul capătă temeiuri înșelătoare, ca-n intrigile murdare literare și chiar politice. în toiul bătăliei, Parpanghel cade într-o râpă de pe cal și iese din luptă, mort, sau?... Brândușa, mă-sa, vrăjitoare „minunată", află și se pune pe treabă. Aici, cărturarii se ceartă, se contrazic... Erudițianul și Idiotiseanul, sâcâitori, pedanți -, cum sunt dânșii... Să-ți dea mură-n gură. Cum este adus la viață un om mort. îl scalzi mai întâi în nouă feluri de apă, iei ierburi, le fierbi într-
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
se chinuie din cauza efortului de a scrie, iar atunci când nu scrie, suferă din cauza remușcărilor de a nu mai fi scris. O suferință întreruptă de rarele clipe când, prinzând o zi inspirată, trăiește euforia înaripată a expresiilor fericite. Pe scurt, un cărturar care, încheind un legământ cu sine, a ales să-și ducă viața înveșmântat în epitrahilul subțire al nuanțelor rare. Dar, dincolo de amănuntele ce dau contur stofei intime a criticului, ceea ce atrage la personaj e înclinația spre problematizare. Autorului i se
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
Dar care este istoria acestei superstiții? În primul rând, la Cină cea de Taină, cel despre care se spune că l-a trădat pe Iisus, Iuda, a fost al 13-lea invitat. Apoi, crucificarea Mântuitorului a avut loc vineri. Unii cărturari susțin că Adam a înfăptuit Păcatul Originar într-o zi de vineri. În același timp, vechiul Cod babylonian Hammurabi sare peste cifră 13 când listează legile. Egiptenii cred că viața de apoi este a 13-a etapă a vieții. Mult
De unde provine superstiția ”vineri 13” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/63404_a_64729]
-
familia preotului profesor Ioan Fekete Negruțiu (1854-1935), director al Școlii Normale de Învățători din Blaj și până la data serbărilor jubiliare blăjene, președintele Despărțământului Astra Blaj. Nu știu dacă autorul Scrisorii pierdute sau Victor Eftimiu au fost găzduiți la familia acestui cărturar blăjean, dar e foarte probabil, că au fost alături de ceilalți scriitori măcar oaspeți ocazionali. Cu această ocazie s-a vorbit și de... masa lui Caragiale din casa lui Vlahuță. Și atunci doamna Fekete Negruțiu, ca să nu imite întocmai acea masă
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
selectate din jurnalul său, un pictor fascinant și prin alonja intelectuală de cugetător rafinat asupra vieții și istoriei. Fragmentele mi s-au părut atât de captivante, încât am continuat lectura acasă, coroborând- o cu altă selecție, una românească, datorată unui cărturar controversat prin ideologia sa manifest comunistă (Delacroix, Pagini din jurnal, selecție, traducere și prefață de acad. G. Oprescu, Ed Meridiane, 1965), din dorința de a vedea dacă nu cumva ideologicul operase omisiuni și aproximări. Revelațiile au fost interesante: dacă, în
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
versurile proprii ca și în cele selectate în vederea tălmăcirii putem constata o preferință pentru expresia rodată, pentru tiparele „clasice”. La un moment dat, scriitorul se declară „funciarmente un conservator”. Ar fi verosimilă în situația d-sale o atare etichetă? Neîndoios, cărturarul care vibrează în cadre raționale apare tangent la un cult sensibil al trecutului, împărtășind chietudinea unei statornicii: „Sunt conservator (...) în măsura în care, rezemîndu-mă pe sedimentările valorice ale trecutului, gîndesc filosofic la viitor. Conservatorismul meu ține de valoare, de sporul pe care îl
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
câștigându-i voturile. Astfel, eroul-protagonist va fi convocat pe neașteptate într-o aventură spre a-i învinge pe cei ce vor să se folosească de Lectores (Emițători) și de „puterile” lor în scopuri malefice. Toate firele epice pornesc de la moartea cărturarului nemântuit Luca Campelli (moarte naturală sau inexplicabil asasinat?), o enigmă care nu-l va lăsa indiferent pe fiul victimei, tânărul avocat Jon Campelli, în ciuda firavelor legături și a comunicării cvasi-inexistente de până atunci dintre cei doi. Ancheta asupra morții lui
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
cronică literară și cronică plastică. Pentru el, „un om e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
deja: Facultatea de Drept, Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Stiinte. În 1818, Vodă Caragea dispune scoaterea Academiei Domnești de sub tutela bisericească, aceasta fiind reorganizata sub numele de Școală Națională Sfanțul Sava, numindu-l în fruntea instituției pe cărturarul Gheorghe Lazăr, care rânduiește prima școală academică de stiinte filosofice și matematici, în limba română. Ceremonia va avea loc miercuri, 16 iulie 2014, în Aula Magna a Palatului Facultății de Drept (Bd. Mihail Kogălniceanu, nr. 36-46, sector 5, București). La
Universitatea din București, aniversare: 150 ani de existență. Programul evenimentului by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/44215_a_45540]
-
într-o lumină mare nu mă văd. Fotofob. A murit Ștefan Munteanu. Întâi Moș Poveste, după aceea Maestrul, acum Profesorul. Ei au fost ce avea facultatea noastră mai bun. Au făcut legătura cu o altă vreme, un alt tip de cărturar. În ultimii ani n-a mai coborât de la etajul patru, în casa lor fără lift. E un an și jumătate de când n-am mai fost noi acolo. Era același, cu vocea puțin slăbită. La fel de clar în formulări, de pătimaș în
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4439_a_5764]