2,531 matches
-
Gagarin, pe urmă se amestecau Sapho, dar nu era Sapho, era Sacco și Vanzetti, n-am mai auzit continuarea pentru că studenții rîdeau și băteau din picioare. Voiam să strig, să mă apăr - realizam În vis că sînt victima unei Înscenări. Căscam gura ca peștele pe uscat, dar nu ieșea nici un sunet. Fără Îndoială, scrisul este bucurie, sănătate a trupului, chef de viață și mai ales glande pofticioase. În spital, prinsă În menghina unei colici, cu creierul Încețoșat de febră, cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care mi-ar plăcea să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi răsturnată. Un timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vrancea În urma „alunecărilor de teren“. Dar bătăile astea obraznice, brutale, care Îmi forțează ușa par a fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare prompt și conștiincios la dată fixă, călcat de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și tremurul pe care Îl simțeam În viscere cînd Îmi povestea ce-i făcea ei Herr Pfarrer seara după ore În Kanzlei. La zece metri de noi ciobanii tăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spune cuvinte, Își aprinde o țigară. ISTAMBUL - MOSCOVA - TOKIO se schimbă plăcuțele cu zuruitul lor de jocuri mecanice. Timpul se precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ticuri de borfete o lovitură În stil mare te Înnobilează ca arta te ridică deasupra tuturor Îți spală toate păcatele pentru că muntele cum s-ar fi Înălțat dacă n-ar fi Înghițit pămîntul sub el lăsînd În jur să se caște prăpastia na c-am Început să filozofez dacă mai beau e bună și tăcerea asta la ceva eu care tot timpul ia zi măi Niki ce-ai mai făcut ce-ai mai auzit hai mă că tu ești Fox Movie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rezemându-se de canapea într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină pe cinste? —Mmm. Extra-picantă. —Ce-i la TV? Ne-am uitat amândoi la ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
catifea. Probabil se schimbase în grabă; aș fi fost convinsă că a stat acasă toată seara dacă nu aș fi văzut-o intrând în casă cu ochii mei. —în legătură cu Walter Quincy, am spus. Secretarul-confident. Acum retras permanent din funcție. A căscat ochii. Erau de o culoare extraordinară, ochii ei gri deschis contrastând perfect cu pielea. —De unde știi? a izbucnit. Apoi a părut înspăimântată. — Am fost acolo, doamnă Hammond, am spus. L-am văzut cum a murit acum mai puțin de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nebună. —Judy, am spus îngândurată, când ai ascultat, Paul sau Harriet au spus ceva în legătură cu Lee? Care știa de furt? Sau mai târziu, a spus Paul ceva despre asta? Judy a negat. Apoi și-a dat seama de ce întreb. A căscat ochii. — Doar nu crezi că... — Nu mai știu ce să cred. Judy tot a șoarece arăta. Dar acum era unul speriat. * * * Dacă tot eram acolo, m-am hotărât să mă duc până la Tom. Aveam să îi spun că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce să spun. De ce nu mi-ai spus ce se întâmpla? Până la urmă Nat a ucis-o pe femeia pe care o iubeai, chiar dacă a fost un fel de accident. De ce nu te-ai dus la poliție? —La poliție? a căscat ochii. Era clar că nici nu îi trecuse așa ceva prin cap. Dar ar fi ieșit totul la iveală... —Literalmente - am spus cu cinism. Egoism din nou. Ca și cum frumusețea ei o închista să nu se gândească la nimeni altcineva în afara ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din întâmplare, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fost, parcă m-am trezit direct din camera lui Hirghe la poarta aceasta. Îndelung și fără de sfârșit mi se pare că tremur în fața ușii strălucind în lumina verde a lunii, apoi se aprinde lumina galbenă în spatele ei și apare Matei căscând somnoros; infinită este urcarea scării, deschiderea ușii de la apartament, strecuratul prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o grămadă de bolovani îngrămădiți într-o parte a intrării, zăceau aruncate crengi și rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păcate, acum el era deasupra vâlvei și nu putea să o alunge de acolo. Bestia părea că frământă trupul moșneagului, apăsându-i cu forță abdomenul și coșul pieptului. Îi vedea fața deformată într-o grimasă de durere și gura larg căscată în încercarea de a trage aer în piept. Nu mai era timp de pierdut, lovi cu sete de mai multe ori în același loc, împungând cu vârful ca și cum s-ar fi folosit de o suliță, după care se aruncă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dădu din mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se ridică în capul oaselor. Privi spre locul unde trebuia să se afle intrarea în peșteră. O grămadă de bolovani se ridica acolo unde, înainte, se căsca golul întunecat. Mulțumit de ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sudură. Cei ce o construiseră nu cheltuiseră prea mult timp cu aspectul comercial al lucrării, însă era evident că făcuseră un lucru temeinic. Până la intrarea în peșteră nu erau mai mult de trei metri. Gura întunecată a acesteia se căsca neagră în fața lui. Nenorociții aleseseră locul foarte bine, la apus, vâlva urma să intre direct peste el, iar Boris, aflat la adăpost în cabina Toyotei, va declanșa capacul de îndată. De acolo de unde se afla, nu-și putea da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unele cu celelalte, cu speranța că, din potrivirea întâmplătoare a pieselor de puzzle, ar putea să apară ceva atât de inteligent, atât de holmesc, atât de poirotian, că i-ar obliga pe cei doi indivizi aflați la ordinele sale să caște gura de pură uimire. Și, deodată, ca și cum i-ar fi căzut un văl de pe ochi, văzu calea, Oamenii, spuse el, cu excepția cazului unei incapacități fizice absolute, nu stau tot timpul închiși în casă, pleacă la slujbele lor, la cumpărături, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
izbucniră râsetele pizmașe ale străjerilor, care se solidarizau cu tovarășul lor din gardă. Nici bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet. Între timp, atrași de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor, care zornăind din armuri. Fețe vineții și Încă somnoroase se iveau printre creneluri, azvârlind sudălmi și făcând gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se recunoscut. De sus, zbieretele Încetară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
peste acoperișul edificiului. Poetul intră În zona aflată Încă În umbră, unde se găsea scara ce ducea la etajul chiliilor. Abia Începuse să urce când peste el dădu cineva care cobora vertiginos. Era o fată, acoperită cu câteva zdrențe. Priorul căscă ochii cu surprindere, recunoscându-i trăsăturile descărnate ale figurii și ochii verzi, aprinși de desfrânare. - Pietra... abia izbuti să șoptească, cu glasul retezat. Tânăra izbucni, râzându-i În nas cu o expresie prostească, Înainte să Își reia alergarea spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima. În jurul priorului, mulțimea cădea În genunchi, și chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se construia pe pământurile familiei Cavalcanti? Ce a venit de peste mări, pe corabia naufragiată? - Nu știu. E ceva de care se vorbește, printre Credincioșii Iubirii. Poate că e comoara sa ascunsă, În siguranță, ca Într-un leagăn de fetru. Dante căscă ochii. Între fetru și fetru: Fabio dal Pozzo folosise și el cam aceleași cuvinte. Își apucă prietenul de umeri, scuturându-l. - Ce Înseamnă Între fetru și fetru? Cecco pălise. - Nu știu despre ce vorbești! bâigui el. Era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
incidentul a oripilat-o pe Beatrice, a și amuzat-o În secret, devenind parte din ceea ce următoarea generație ar fi numit „stilul ei“. Copilul ăsta al meu, o auzise el povestind Într-o zi unui salon plin de doamne ce căscau admirativ gura la ea, este absolut sofisticat și Încântător În toate cele, dar delicat, foarte delicat; vreau să spun aici. Mâna i se contura, strălucitoare, pe sânul ei frumos. Pe urmă, coborându-și vocea până la intensitatea unei șoapte, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]