1,541 matches
-
Încerc să-mi păstrez calmul și folosesc un ton blând. Sunt foarte convingător, doamna mă ascultă cu gura căscată. Îmi termin pledoaria, apoi o privesc cu simpatie, anticipându-mi izbânda. Se uită la mine și tace. Gura ei a rămas căscată. Un domn cu breton mă arată cu degetul și se întoarce spre o doamnă cu mustață. Ți-am zis io, Geto, că el e? Amărâtu n-are bani nici să se tundă. Ia uite ce barbă are, zici că-i
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea de dihanie prinse să urle de clocotea pădurea, chemându-și se vede finii și cumătrii în ajutor, iar noi, zăpăciți, uimiți, l-am privit cu gurile căscate cum ticălosul pe jumătate jupit a fugit în pădure și fugit e și în ziua de astăzi. Bine trebuie să-l fi primit finii și cumătrii, răspunsei eu, când l-au văzut într-un costum așa décollté134, întocmai ca unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să vină americanii. El, asemenea evreului, atins de gripa creștinismului ortodox, se închina cu tot zelul cu fața spre apus, și atunci, când i s-a spus că a greșit punctul cardinal, le-a spus curioșilor, lăsându-i cu gura căscată: „Ei, și dacă m-am rugat, n-au venit!”. Acum, scăpat de griji, rămas numai cu grija de a-și aduna bronzul pentru statuie, se ocupă, acești ultimi cinci ani, de fericirea României, continuând, în politica externă, să dea suficiente
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
asupra lor.” Dacă monument vine de la latinescu’ moneo care înseamnă a atrage atenția, a avertiza, arătați-mi ceva, de interes public, construit după 1989, care ar putea atrage atenția, să te oprească din drum și să te lase cu gura căscată. Care-i? Spune! Așa că, dacă-i scoți din sediile ocupate fără merit, ei nu se pot întruni decât pe câmp, dincolo de Cuțarida sau la groapa de la Glina. Și, iarăși, specialiștii în căutat nod în papură vor zice, ca să rămână pe-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
intră cu o plasă din care scoate câteva dintre pietrele care, în mod normal, stăteau pe masa lui de lucru, printre care și piatra-inimă a maestrului lui, pe care le avusese cu el pentru ceremonia din râu. Rămân cu gura căscată și îi spun că am simțit lipsa pietrelor, la care el aprobă firesc, spunând că spiritele din piatră sunt foarte puternice și s-ar fi mirat dacă nu le-aș fi simțit lipsa. Ziua trece repede cu discuții și plimbări
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
reclami? Escrocului cel mare, șefului de bandă, mincinosului titular care găsește scuze la orice? Vrea să i se plângă de asta soțului ei, dar el nu-i dă timp, are pentru ea o veste care o s-o lase cu gura căscată. A fost invitat pe Arte la o dezbatere despre Orientul Apropiat: "O emisiune cu participarea lui Ariel Sharon în direct de la Zidul Plângerii." "Îmi vine să cred că e o farsă, spune ea depășită. Încă o lovitură a pramatiei ăsteia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nici Ion, solicitat de cei mai insistenți să le vândă pontul, nu e la curent. Nimic de făcut, trebuie să aștepte seara. Când apune soarele, locotenentul îi încredințează în sfârșit ordonanței o misiune care îl lasă pe om cu gura căscată: "Dar, domnule locotenent, cum să duci călare o oală plină cu borș?." "Descurcă-te, băiete. Du-te la madam Segal și cere-i sfatul", spune locotenentul și, așa cum îl știu eu, îi ordonă să le dea pescarilor dublu de cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rămână pe lângă corp, altfel e pericol de întoarcere a sângelui. Aurélie e atentă la asta. Soțul ei aduce un articol apărut în țara lor de origine, cu o fotografie a ei. O fotografie din tinerețe. Infirmierele se uită cu gura căscată: "Dumneavoastră sunteți?" "Eu eram..." Fluviul curge, domnule Heraclit, știu asta, dar când curgi tu însuți... I se scoate perfuzia, în fiecare dimineață traversează culoarul să-și facă dușul. Instalația e anchilozată și trebuie să aștepți destul până să vină apa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trăi. Credea că muzica nu încetează să ne farmece chiar și prin modalitățile ei cele mai dureroase, pentru că se ridică la generalitatea formei pure, iar materia e absentă din ea. Sufletul fără trup, într-un fel..." Scitul asculta cu gura căscată spusele acestui tânăr ofițer care n-avea militar în el decât uniforma și, deși nu înțelegea mare lucru, fu vrăjit. Domnule locotenent, îl aștept pe învățător care vine să mănânce la noi astă-seară. Nu vrei să vii și dumneata? Nevastă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
patronii restaurantului gării ("ea e o cretană, căreia îi e dor de țara ei și cântă de-ți vâră Minotaurul în cap"). Și apoi, întâlnirea cu șeful de gară, pe care considerațiile lui Schopenhauer despre muzică îl lăsaseră cu gura căscată, și cum se dusese la el acasă, la o petrecere improvizată ("așa cum îți dai seama, soția lui nu are o zi anume de primire, ea improvizează, amândoi improvizează cu simplitate și umor"). Locotenentul nu o uită, bineînțeles, pe fata care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu negru. "Vrei să-i vezi?" Nu, nu!" Prea târziu, cineva dăduse la o parte pânza. Văzu cheagurile de sânge, piepturile descărnate sub cojoacele de oaie, murdare și ferfenițite. Nici cămăși nu aveau... Și picioarele goale în bocanci cu talpa căscată. Până atunci, locotenentul nu văzuse, sunt sigură, decât morți fardați, culcați în sicrie împodobite cu aurării și înconjurați de flori. Morți care plecau pe lumea cealaltă în pantofi de lac și ciorapi fin mercerizați. Și, odată, un soldat care se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ne insultă și chiar ne amenință: „Vi-i jele să cheltuiți niște dolari!? Vedeți cum arată orașul ăsta, că e vizitat de niște zgârciți ca voi!?”. Nu mai rezist și îi spun în rusă: Otstani! („Lasă-ne!“). Rămâne cu gura căscată. „Păi, de ce nu vorbiți rusește?”, ne strigă din urmă... Sankt-Petersburgul e unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. Ocupă locul opt într-un clasament condus de Tokyo, iar Moscova, unde vom ajunge peste câteva zile, este pe locul cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de unde era Maria Magdalena. Prin Cana și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri, portocali, lămâi și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu flori foarte frumoase și colorate de rămâi... cu gura căscată. Șoseaua trece pe lângă Marea Mediterană. Uimitor de frumos. Parcă ai opri autocarul să te saturi de privit, că prea repede merge. Cât vezi cu ochii, cât cuprind ei, numai apă liniștită. Culoarea e un albastru frumos, cum e cerul Însorit. Iar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
replicat imediat: Cred că domnul Chen a fost foarte deștept atunci când era copil." Toți au înțeles tâlcul vorbelor copilului, care a vrut să spună, de fapt, că Chen nu era chiar un om învățat. Chen Wei a rămas cu gura căscată la auzul acestor vorbe. Despre Kong Rong se spune că, atunci când era mic, ca să le arate părinților că este un fiu respectuos, le oferea întotdeauna perele cele mai mari, iar el le mânca pe cele mici. Kong Rong a devenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost vopsită în roșu, drept țintă, o frunză dintr-un copac aflat la peste o sută de pași de el. A tras cu arcul. Vârful săgeții a nimerit exact în centrul frunzei. Toți cei de față au rămas cu gura căscată. Pan Hu și-a dat seama că el nu va fi în stare de o asemenea performanță. Dar tot nu credea că Yang poate nimeri orice frunză la o așa distanță. Prin urmare, s-a dus la copacul respectiv, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe vechiul său adversar, Zhuge Liang. Acesta, potrivindu-și hainele cu calm, s-a așezat în fața unui guqin (un instrument muzical tradițional chinezesc cu coarde) și a început să cânte. Toți ofițerii și ostașii statului Wei au rămas cu gura căscată, neînțelegând cum poate cânta Zhuge Liang într-un moment atât de critic. În fața unui oraș cu porțile larg deschise și a unui comandant de armată cântând din guqin, experimentatul și vicleanul general Sima Yi n-a mai știut ce să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
șir în fața unei porți de fier, lîngă soldatul de pază. Apoi, mama a tăcut, îndesîndu-și mai bine spatele în soba caldă, iar tata, așezat pe scaun în fața sobei, a răscolit jarul. Eu stăteam undeva pe pat și ascultam cu gura căscată. Să nu care cumva să spui la cineva ce vorbim noi în casă, mi-a spus mama, că ne leagă pe toți și ne duce... "Ne leagă pe toți și ne duce." Vorbele astea, ale mamei, s-au înfipt adînc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și înjurându-i pe boieri și pe arnăuți, ca să dau doar un exemplu. Da, înjura și Iancu, om era, nu te mira. Ies frumușel dintr-un magazin de pe Magheru, cu o plasă în mână, și rămân ca prostul, cu gura căscată, uitându-mă cum pleacă Titanicul de la dană, exact ca-n filmul cu Di Caprio. Se îndepărtează și eu mă dezmeticesc și vreau să le strig că va fi o călătorie de pomină, care se va termina cum nu se poate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dat dreptate bătrânului. Doar v-am spus că tata era bărbat puternic. Știa și foarte multe lucruri, îți răspundea la orice întrebare. Sau aproape la orice întrebare, erau și cazuri în care mă lăsa cu ochii beliți și cu gura căscată. Asta dacă nu cumva ridica palma aia grea și mi-o trântea după ceafă. Acelea erau clipele în care vedeam multe stele verzi. Și amețeam. Dar îmi trecea. Așa a fost cu Lord, cum v-am spus. Și cu durerea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și de frivol? — în plus, am o problemă cu marea: nu știu să înot, continuă el cu voce joasă, aproape șoptit. Nu prea intru în apă. Tace și-mi aruncă o scurtă privire cercetătoare. Mă uit la el cu gura căscată. Ce coincidență! Tocmai scrisesem în compune rea de azi că Edo nu știe să înoate! — Ce curios! îi spun, după un timp, simțind, nu știu de ce, nevoia să-mi dreg iar glasul. Nici personajul meu Edo nu înoată. Eduard mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fapt. Totuși, m-a cam afectat, după cum probabil ai observat, accidentul lui Edi. îți dai seama... Bine că tu, cu mintea ta, nu cazi niciodată în capcane din astea sentimentale! Te admir sincer pentru chestia asta! O ascultam cu gura căscată și cu mintea în continuare blocată, plutind închisă ermetic într-o baie de șampanie. După ce a plecat am simțit că n-am să mai pot dormi niciodată. Băusem multă cafea și multă șampanie. Capul îmi bubuia și starea de bucurie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
las condusă în sufragerie, unde e tata. Mama mă așază la masă ca pe un copil, întrebându-mă despre petrecere, cu același ton grav în care încearcă să strecoare puțin interes, cu toate că o simt foarte tensionată. O privesc cu gura căscată. Nu știu de ce, eram convinsă că o să mă întrebe de Eduard și despre ce mai simt pentru el acum. Dar așa e, trebuie să le povestesc despre minunata petrecere de ziua mea! îndrug voios tot ceea ce-mi închipui că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard se desprinse și el de zidul stâncii, aruncându-se în gol după ea. 7. S-a înserat de mult. Toată mulțimea care a năvălit de 1 Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vreo urmă din dezastrul de dimineață. Echipa domnului Neacșu își făcuse treaba impecabil. Domnul Ionescu zâmbi cu gura până la urechi și o sărută pe creștet, ca pe un copil naiv. — Uneori pui niște întrebări, dragă, de mă lași cu gura căscată! încerc de ani de zile să te conving să-ți depășești frica asta ridicolă de avion! Cred că-i un foarte bun prilej să mergi la Cluj cu avionul și să vii înapoi tot așa. E un zbor scurt, până
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și m-am concentrat un pic, analizându-mă. Nici nu era greu, dacă țineam cont că vedeam totul circular, și în față și în spate, și la stânga și la dreapta, în același timp. Iar ce vedeam mă lăsa cu mandibulele căscate. Eram un gândac! Un gândac de bucătărie, o libarcă, poftim! Sună cam nasol, dar asta e. Acum, ce să zic? Cum de-mi încăpea toată mintea omenească în gămălia aia de creier, n-aș putea să spun. Și nici n-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]