2,267 matches
-
de niciunde, fericirea. După ce, cu multă vreme În urmă, fusese alungat din Satul cu Sfinți de reclamațiile făcute de o colegă de cancelarie cu care se certase tot timpul și chiar se bătuse de la egal la egal, ajunsese Într-un cătun prăpădit dintr-un fund de țară. Nici acolo nu făcuse mulți pureci, din pricina gurii sale păcătoase și a faptului că el chiar voia să-i Învețe carte pe acei năpăstuiți elevi, Însă nu se Împăca În sine cu gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numărul li se înjumătăți, o dată și încă o dată. Când intrară în munții de lângă Katsunuma, toată armata mai număra doar două sute de oameni, dintre care nici măcar douăzeci nu erau călări, inclusiv Katsuyori și fiul său. Ajunși, cu chin cu vai, la cătunul de munte Komagai, Katsuyori și însoțitorii lui descoperiră că singurul om pe care contaseră se răzgândise pe neașteptate. — Refugiați-vă în altă parte! Blocând cărarea alpină spre Sasago, Oyamada Nobushige împiedica grupul lui Katsuyori să treacă. Katsuyori, Taro și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case ale tăietorilor de lemne. Totuși, avertismentul de la comandamentul central fusese strict și imediat se trimiseră patrule în zona drumului care cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drumul fără să se oprească. Cei cincisprezece mii de oameni ai lui Hideyoshi se aflau la Muntele Tagami. Kinomoto era doar un popas pe drumul care ocolea panta răsăriteană a muntelui. O divizie a armatei de pe pisc era postată în cătun. Chiar lângă satul Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din Kinomoto. Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a început să-i învețe multe lucruri. 35. Fiindcă ziua era pe sfîrșite, ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfîrșite. 36. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur, ca să-și cumpere pîine, fiindcă n-au ce mînca." 37. "Dați-le voi să mănînce", le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: "Oare să ne ducem să cumpărăm pîini de două sute de lei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55. au alergat prin toate împrejurimile, și au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56. Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi pe piețe, și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți cîți se atingeau de El, erau tămăduiți. $7 1. Fariseii și cîțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
reverendul St John Froude, era beat. Cele două lucruri - lipsa enoriașilor și lipsa de măsură a preotului - mergeau mână în mână. Era un obicei vechi, o tradiție de pe vremea contrabandei, când rachiul pentru preot fusese aproape singurul motiv pentru care cătunul acela izolat avea încă un paroh al bisericii. Și, ca atâtea alte tradiții englezești, murea greu. Autoritățile bisericești aveau grijă ca în Waterswick să fie repartizați preoți mai ciudați, ale căror pasiuni stânjenitoare tindeau să-i facă nepotriviți pentru parohii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
jumătate homosexual, se vădea că prietenul său cel mai apropiat era un travestit negru, care mergea la serviciu etalând o pereche de clipsuri cu strasuri și un boa din pene roz. Dacă duceai un om ca Harry Brightman într-un cătun rustic, țăranii din partea locului aveau să îl gonească din sat cu furci și cosoare. Pe de altă parte, eram aproape sigur că afacerea pe care o cocea Harry era pe bune. Bătrânul pungaș punea ceva la cale și muream de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
volumaș avea istoria lui, alta decât cea din text... Eram țărani, țăranul nu cumpără orice, el cântărește, prețăluiește, el trebuie să știe că acel ceva pe care a dat banul merită cumpărat... Sigur: o nenorocită de bibliotecă școlară dintr-un cătun pârlit din Înapoiata Basarabie - dar erau cărți, domnule! Era bibliotecă! Și, uite, năvălesc, cu șleapca pe cap și cu ciubote, golanii! Analfabeții! Tâlharii! Măcar de ți le-ar fura... cinstit, cum se fură, adică să ți le ieie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că banal Înseamnă: obișnuit, curent, fără „originalitate”... Ei bine, mi-e sete de lipsa de originalitate a copilăriei - ce poate fi mai banal? Mi-e dor de banalitatea unui cătun basarabean, Mana, unde singura „originalitate” era calidorul - Însă numai lingvistic, nu și arhitectonic - ar fi ceva neobișnuit? Se vede că da. Foarte-da. Eu mă, totuși, Întorc. Fiindcă vreau să mă Întorc. În asta e ca facerea lumii de către Bunul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Lucrăm! - Ei, dacă lucraaați...Degeaba zâmbea mama și ne lua În derâdere: Moș Iacob și cu mine lucram. Ce? Orice! Sigur că Moș Iacob avea „foncție”: era premare al satului ( În fine, delegat - Însă cum Mana era cel mai important cătun din lume...) dar și altceva, mult mai Însemnat: era Moș Iacob. Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
al Țării Românești - ce să mai vorbim de Transilvania! - s-ar fi crezut nimerit pe pământul de origine al bunicului său, nubianul-egipteanul... Așadar, la noi, În Basarabia, erau puțini țigani, cam un fierar la un sat, iar cum Mana era cătun, n-avea nici unul..., oamenii fie Își cumpărau de la iarmaroc ori de la negustorii ambulanți ciopliturile, fie și le ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
incomod și mai zgomotos decât autobuzul și, cu toate că avea avantajul că nu-i explodau roțile, prezenta incovenientul că îi umplea de fum și funingine pe pasageri și că se oprea cu exasperantă regularitate în toate orașele, comunele, satele și micile cătune de pe traseu. Când îl văzu ivindu-se în gara strălucitoare, urlând și azvârlind jeturi de aburi ca un monstru mai potrivit cu poveștile negrului Suilem decât cu realitatea, pe Gacel îl cuprinse o senzație de panică incontrolabilă, și trebui să apeleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păi, după o viață de muncă, și-au bătut joc de bătrânețile noastre, taică, ne-au lăsat muritori de foame, da’ lasă că până la urmă tot e bine, că s-au dus de unde a plecat nea Petrică, în casa din cătunul de munte a bunicii Mirelei, mama bătrânului, care, la cei nouăzeci de ani ai ei, avea, desigur, nevoie de sprijin... Era ca și cum ai fi rămas pe dinafară, Mirelo, ca să vezi și să iei aminte cum toți se sprijină unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața asta ca arama încinsă, ciocănită mărunt. Bineînțeles că-i priește în cătunul ăla de munte unde s-a dus să-și mănânce pensia ca să-i elibereze lui fiu-său apartamentul de la Câmpulung, dar uite că degeaba și-a pus nădejdea în el înzestrându-l; după Mirela, s-ar zice că și Vlăduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să dea o satisfacție parțială Îngrijorării guvernelor din țările cu granițe comune, suficient ca să se liniștească pentru un timp reclamațiile. Nu ne aflăm aici ca să facem ce vor ei, spuse cu autoritate prim-ministrul, Vor mai rămâne În afara planului micile cătune, fermele, casele izolate, observă ministrul de interne, Pe ăștia Îi lăsăm În pace, să facă ce vor, știți bine, dragă domnule ministru, din experiență, că e imposibil să pui câte un polițist lângă fiecare cetățean. Timp de două săptămâni planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atârnară la fereastră și, În timp ce goneau muștele de pe fața mortului, așteptau medicul care urma să certifice decesul. Trebuie să recunoaștem că ideea nu numai că era eficientă, dar era și de maximă eleganță. Medicii din fiecare oraș, comună, sat sau cătun, cu mașina, cu bicicleta sau pe jos, nu aveau decât să străbată străzile uitându-se după drapele, să urce la locuința respectivă și, după ce constatau decesul prin simpla observație, fără ajutorul instrumentelor, Întrucât alte examene mai amănunțite ale trupului deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
niște apă. Reiko a găsit o frunză și a suflat în ea ca într-un fluier. Am început să coborâm o potecă înconjurată, pe ambele părți, de iarbă înaltă. Am mers așa vreo cincisprezece minute până când am ajuns la primul cătun. Nici urmă de ființă umană pe-acolo, iar cele douăsprezece-treisprezece case păreau a fi într-o stare de degradare avansată. Iarba crescuse până la brâu în preajma caselor, iar cuiburile porumbeilor făcute în găurile din zid se uscaseră complet. O casă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ălora ceva mai bruneței, de felul lor, comis-voiajor, vânzător ambulant, colindător liber-profesionist ori țambalagiu de taraf sau ciorditor sadea, după caz (și după talentele etniei), revine și el pe la domiciliu, de prin cele străinătățuri, într-un sătuc sau într-un cătun mai răsărit, din jos de Bărăgan, după o lipsă relativ mai îndelungată. La poartă, primul suflet peste care dă gagiul, este chiar bătrâna lui mamă iubitoare, o balabustă pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deci la dreapta. La Găujani nu e nimeni. În satul următor, la Humele, are o moșie mică, foarte bine îngrijită și un conac ca o bomboană generalul Dadarlat din Pitești. Mai încolo, alături de șosea, pe dâmbul acela, se vede bine cătunul cu conacul, e moșia Goia, tot așa, numai de câteva sute de pogoane, a lui Ioniță Rotompan, prieten bun cu tata, boier sadea, legat de pământ și muncitor; are o fată măritată cu un magistrat la Roșiori. La Orodelu, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare și mai arătos. Linia șoselei prelungite până în Valea Câinelui însemnează marginea moșiei Vaideei. Tot ce se află la dreapta liniei ține de noi până în cealaltă vale a Teleormanului, peste care am trecut... Acuma, tot la dreapta, dar aici, aproape, cătunul cela cât un cuib e Bîrlogu. Până acolo, adică până la drumul dintre Lespezi și Bîrlogu, merge moșia Nadinei și apoi continuă până la Teleorman. Cum vezi, aproape am ocolit întreg domeniul nevestei mele... Între Bîrlogu și Amara, mult mai devale, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi reaminti întîlnirea din tren și palavrele lui Rogojinaru și pe urmă spuse că i-a parvenit azi-dimineață o notă telefonică de la Pitești cum că în cursul nopții s-a semnalat incendierea de către țărani a unui conac în sudul județului, cătunul Ruginita sau Ruginoasa, nu s-a putut recepta exact numele, fiindcă prefectul, care telefona personal, era foarte agitat și morfolea vorbele. Modreanu adăugă că, pentru a avea deslușiri complete în privința Argeșului, a chemat el acum vreo oră Piteștii și a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
legătura telefonică și telegrafică cu partea de jos a județului ori s-a deranjat, ori a fost distrusă, așa că nu are nici o informație mai nouă până ce îi vor sosi prin eventuali curieri. Prefectul a mai subliniat că știrea despre arderea cătunului Ruginoasa a raportat-o cum a primit-o și el telefonic de la Costești, cu toate că el personal n-o crede exactă, poate să fi fost vreo farsă de prost-gust, deoarece dânsul numai azi-noapte a sosit din județ și a constatat tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
miază-noapte, ca apoi să o ia puțin spre răsărit și deodată o cotește spre apus. Își are izvorul principal la fundul Văii Gugului. În drumul lui spre vărsare, adună apa de prin toate pârăiașele de pe unde trece de prin apropierea cătunelor Gugești, Manțu, Tăbălăiești, Crăsnășeni, Vinețești, ajungând în satul nostru, care pe vremea aceea se numea Cordeni. Vine șerpuind pe această vale lungă ca un șarpe uriaș care-și mișcă trupul în tot felul de coturi. Râul se cheamă Crasna și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și nici foarte-foarte. El evită excesele, extremele, Eros și Thanatos se anulează reciproc în calitatea lor de referințe esențiale, se aplatizează într-o mediocritate jovială. (în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, de pildă, Eros ia chipul fetei unui primar de cătun, care apare înconjurată de o lumină diafană în miez de noapte, ca un fel de bunăvestire. Ce folos însă, căci, după cum remarcă unul dintre personaje, ea este destinată să rămînă acolo, în bordeiul pierdut de lume, departe de orice privire
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]