1,214 matches
-
o sintagmă care cred că i-ar fi plăcut lui Virgil - la MRP, la Turcea, la Marin Preda. Și de fiecare dată spunea, acum urmez eu la rînd. Avea și o teorie copilărească, susținea că dacă îți apare o dungă cafenie în jurul buzelor înseamnă că mori curînd. Ne-o și arăta mereu cu un fel de amuzament superior, dar părea și speriat. Nu știu cîte bucurii și nenorociri și-o fi prevestit Virgil, dar pe asta de pe urmă a intuit-o
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
civilizație elină. Ce strâmt era sub osul frunții tale dar cât de aproape de noi era Ithaca. O livadă de măslini creștea în creierul tău. Crengile gravide se rupeau sub greutatea zăpezii. O mare tânără se împreuna cu oceanul. Prin ferestrele cafenii ale sufletului tău pătrundea o lumină slabă câteodată un foșnet de raze ajungea și până la mine. Mă gândeam atunci să încep să mă rog pentru liniștea noastră dar tu îți lăsai capul pe masă și spuneai că ninge în mintea
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
unul din vechii prieteni, are o agenție de voiaj, L^Agence du Cap, la Cap Martin. închide ochii din nou. Gata, trebuie să plec. Merina intră cu o tavă, cafea, prăjiturele pentru mine și un pahar înalt cu un lichid cafeniu, scârbos și vâscos. - Proteine, îmi explică Dino. Se strâmbă. - Scriu teatru și voi mai scrie. Vorbește despre ce trebuie să vrei și ce trebuie să poți, despre limite și dincolo de limite. - Sunteți și pictor? - Da, sunt și pictor. Mă privește
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
tiranului, îl recepționă cu surprindere, dar și cu invidie. Știa mai toată lumea că dorise să ajungă președintele yankeilor și să primească scrisorile de acreditare la Casa Albă. Gârbov, cu părul puțin, în dezordine, cu chipul pasmogit și fixat în punctișoare cafenii și roșii, cu urechile mari ca niște parașute - Salma spunea că, dacă ar fi aruncat din avion, ar plana ușor spre pământ, neexistând primejdia morții! -, Globescu tresărea rar și tușea sec, din gât, contrastând cu făptura Gildei, dreaptă, maiestuoasă, cu
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
recomandare. Autorul și-a manifestat gratitudinea dăruindu-mi o copie manuscrisă a bucăților neincluse în volum (85 de proze). Nutream amîndoi speranța unei viitoare ediții adăugite. Din păcate, peste vreo doi ani, Vasilică Urechia a încetat din viață. Voluminosul dosar cafeniu (Amintiri. Caragiale, Doctorul Urechia, eu) a rămas să se odihnească în fundul unui dulap. De curînd, lectura revistei ,Manuscriptum" m-a îmbiat la o nouă răsfoire. Schițele Venin, Zălog și Degustare se regăsesc tustrele în bătrînul dosar, cu minime diferențe de
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
Julio Iglesias, Joe Dassin și Brel, casete cumpărate din pasaj, de la Universitate. Purta părul tuns băiețește. Nu se omora după inele, cercei, sau alte podoabe. Dar brățara de la Claudia era altceva. Îi plăcuse de la-nceput amestecul ei geometric, în nuanțe cafenii. Și-o pusese de două ori, pe sub mînecile puloverelor lăbărțate. Tița o ascultă pe mătușă și, năpădită de gînduri negre, dădu fuga acasă. Prin geamurile verandei văzu cîteva vecine în negru. Intră să-și vadă tatăl... Îl puseseră deja pe
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
fost posibil, aș fi revoluționat menu-ul casei solicitând o butelie de Löwenbräu. Revoluțiile sunt însă de prost gust, mai ales în gastronomie. După siesta în salonul de fumat, cobor Calea, fac stânga pe Academiei și probez un sacou cu dungulițe cafenii la Fintex, cumpărând și o pereche de pantofi beige auriu de la Filipescu. Apoi mă postez la Capșa. Rămân mai mult de un ceas lângă vitrina cafenelei privind cinematoul bucureștean, comparând cu ce vedeam de pe terasa lui Rieber, pe Unter den
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
torențiale, de dragoste și of adînc, pentru o pictoriță cam împușcată-n creieri, ce terminase arhitectura, o femeie frumoasă, spectaculoasă, inimoasă, crăcoasă, dată-n mă-sa, o tipă beton (purta pe stern, între sînii în cădere liber-bombată și cu buton cafeniu fiecare, cruci cu brațe late, răstignind Iisuși împătimiți la carne dulce de muiere, legăna mărgele pe fire invizibile, în care aproape se împiedica - și fusese o vreme cînd se plimba pe rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
declanșată de aceste fluctuații ale celorlalți - parcurs construit cu atenție și redat cu finețe. De reținut este și faptul că tot Răzvan Mazilu este și creatorul costumelor, simple, sobre, dar funcționale, în care culorilor reduse ca număr - alb, negru și cafeniu - li s-a încredințat și o semnificație simbolică. Și, din nou, gândul mi s-a dus către un alt dansator din altă generație, către Trixy Checais, care-și compunea singur și coregrafia, și costumele, și luminile. Coproducția germano-română, Flashback s-
Flashback by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6787_a_8112]
-
de] manuscrise Negoițescu Ion [sic] figurează astfel : „11 file cu scrisori și poezii; caiet 1 - Poezia română. Studii critice, 134 f; caiet 2 - Poezia română. Antologie, 241 f”. Cele două caiete, format A4, sînt legate într-o imitație de piele cafenie, amintindu- ne un pasaj dintr-o scrisoare a autorului către Radu Stanca, expediată din Cluj la 8 ianuarie 1949 : „M-am hotărît să-mi bat frumos la mașină «operele» sub formă de cărți, să le leg elegant în piele și
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
de candoare secundă, metaforica: "Mărul respira stins/ lîngă tîmpla și file// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tăi în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Peisajul nu e o cunoaștere, ci o recunoaștere (o anamneza), ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini/ case/ ciulinii cu buzele arse// lumină pe care de departe
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
după două-trei camere, la înțelegerea mecanismelor sociale care au permis apariția ceștilor cu toartă, pentru noua băutură fierbinte, au modificat regulile de servire, tabieturile, viața lumii. Cît de banală e dependența societății moderne de endorfinele stimulate de-un mic pătrat cafeniu, de care aproape că nici o dietă nu izbutește să ne despartă, și ce istorie de capă și spadă, mai că-mi vine a zice, are în spate! Cîte vitrine și scrinuri, comode, măsuțe de tot felul, susținînd, cu un bun
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
așezarea lor, spre creștat și foarte spre ceafă, dînd întregului cap o înfățișare ciudată; am mai văzut-o și m-am mai mirat de ea. Acum vedeam de aproape ochii sitarului care moare. Mari, enormi, deschiși larg, nemișcați, de un cafeniu foarte închis, sub luciul lor de mărgea poleită cu o adîncime fără fund. Era în ei tristețe nemărginită, reproș fără țeapă de mînie. Era în ei împăcare, era întrebare blîndă, căreia nu-i puteam răspunde fără să-mi fie rușine
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
deci, prea multe cărțile, le car cu o roabă. Am o roabă pe care o foloseam înainte drept scrînciob pentru fetiță, atîrnînd-o, ingenios, de ramul unui copac foarte gros, probabil un castan, zic asta deoarece din el cădeau niște bile cafenii, numerotate, rămînea cifra pe scăfîrlie cînd te picneau, te simțeai însemnat de Dumnezeu! Umplu roaba cu vîrf și mă duc pe Lăpușneanu... Oricum, chiar dacă nu iau roaba, înhaț cîteva tomuri, la întîmplare (nu aleg, e mai nostim așa), și scap
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
etala, destul de vag, contururile roz. Pasul următor fu să plaseze ingenioasa descoperire la intrare, unde ar fi putut fi admirată de trecători. Dar acvariumul îngreuia accesul stăpânilor în casă, iar apa, expusă razelor solare, căpăta o nuanță tot mai accentuat cafenie, drept care Idiotul hotărî să mute exponatul înăuntru, așezându-l în colțul rezervat de obicei icoanelor. Toate bune, atâta doar că mișcarea numeroaselor rude în interiorul căminului trebuia controlată pas cu pas: apa din acvarium neștiut de ce devenise direct cafenie, tot ce
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
mai accentuat cafenie, drept care Idiotul hotărî să mute exponatul înăuntru, așezându-l în colțul rezervat de obicei icoanelor. Toate bune, atâta doar că mișcarea numeroaselor rude în interiorul căminului trebuia controlată pas cu pas: apa din acvarium neștiut de ce devenise direct cafenie, tot ce fusese inodor căpătase un miros pestilențial. Idiotul ajunse la concluzia că-l va putea salva frigiderul de la bucătărie, Dar era prea târziu; vecinii fugeau care-ncotro. Aproape sufocat de propria dărnicie, veselul Colectiv, într-un efort suprem, rupse
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
la vânzare de Eadon Lockwood și Riddle, care mi-au vândut și mie, acum cinci ani, locuința în care stau. S-a ocupat exact aceeași doamnă, ceea ce chiar că este o coincidență. O cheamă Mary și în timpul liber crește labradori cafenii, așa că s-a creat un fel de legătură între noi două, e o doamnă drăguță. Am văzut-o într-o zi ieșind din casă împreună cu o pereche; eu mergeam pe drum cu Paddy, câinele meu, știți, și m-am oprit
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
Realitatea se folosea de închipuire iar închipuirea prindea aplomb,/ Venea din toate părțile,/ Își însușea toate vicleniile./ Rațiuni îngîmfate, cauze, consecințe presăra pe drumuri pline de colb./ Rana se bălăngănea cu înțeles în ferestre, printre ciorchini expresivi,/ Spre toamnă,/ Umbra cafenie a sîngelui se legăna printre nuci uriași, printre frunze mustoase,/ Altădată, nu știu cum, avea o mișcare rapidă,/ Se bălăngănea în spatele carelor pline de rod, încărcate cu fîn sau cu snopi” etc. (Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta). Desigur că
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
să dispară. Fundalul: un colț de grădină cu un zid de piatră, câteva pete întunecate ce mi se par a fi arbuști sau arbori, parcă și niște flori, ceva mai aproape, în stânga, cândva probabil în alb și negru, acum, în cafeniu și cenușiu. Persoanele: bunica mea la cinci sau șase ani, ținută în brațe de tatăl ei, mama ei în picioare, aplecată asupra lor. Bunica mea pare blondă, are ochii umezi, o rochiță albă, stă în brațele tatălui ei, care la
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
le-a citit în cenaclu, dar nu știu să le fi publicat vreodată. Când am plecat împreună de la un astfel de cerc literar, noaptea târziu, mi-a dat în stația de tramvai o povestire dactilografiată și legată manual între coperți cafenii. Eu am luat tramvaiul, iar el a rămas în stație, în zăpadă. Am citit-o chiar în acea noapte. Am rămas surprins.” Desenul delicat caracterizează cu perfectă îndreptățire și poezia lui Alex. Leo Șerban. Cele mai multe dintre poemele de-aici (adică
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
O zi plină de ceață, peste tot numai nuanțele de gri și resturi de zăpadă murdară de la traficul neiertător. Nu se vede primăvara decât în cimitir, unde ghioceii și-au scos capetele de sub frunzele de anul trecut, putrezite, devenite pământ cafeniu lucios. Și apa din mijlocul Stockholmului, Strömen, învolburată, acolo unde se spune că apare Näcker, un tânăr cântând la vioară și atrăgând femeile în adâncul apei, înecându-le cu farmecul muzicii lui. O zi de martie, cu un soare rece
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
cu față oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o bucată de pînză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în niște iminei de saftian, care fuseseră odată roșii, dar își pierduseră coloarea din cauza vechimei; la încingătoare cu niște călimări colosale de alamă; în cap
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
îngrijitorul în vîrstă de șaptezeci și unu de ani, lustruia agale fereastra de mari dimensiuni, murmurînd în barbă și neavînd habar dacă era ora patru sau șase, luni sau miercuri. Pentru majoritatea elevilor mormăitul lui Yakov Blotnik, împreună cu barba lui cafenie și cîrlionțată, nasul încovoiat și cele două pisici negre care i se țineau pe urme, făceau din el un lucru de mirare, un străin, o relicvă, față de care se arătau cînd cuprinși de teamă, cînd lipsiți de respect. Lui Ozzie
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
femeie din Hong-Kong. Ea, Trudy, pare să întrupeze misterul orașului și feminitatea însăși - o frumusețe sfidând canoanele: plată ca o scândură,fără sâni, părul neobișnuit - șuvițe lucioase de chihlimbar și bronz, folosind khol ca să-și contureze ochii, ruj auriu sau cafeniu. Nu are asemănare cu nimeni și nimic din ce se află în tot orașul. Ea însăși este un amestec: nu e chinezoaică sută la sută, are și sânge portughez, nu e nimic sută la sută. Marele personaj al cărții, Trudy
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
vădind rafinamente de haijin: ,Lângă tâmplă și file/ respiră un măr// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tai în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Astfel de instantanee denotă o mare sensibilitate, precum și o adevărată știință a amănuntului semnificativ (nimic nu e întâmplător, totul se află în legătură și interdependență, părțile își aduc aminte că există un centru, în această poezie discret
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]