746 matches
-
parcă atenția, și îi răspunse cu voce sacadată: „Mi-e indiferent!“ În momentul când ajunseră aproape în fața casei Dariei Alexeevna (o clădire mare și veche din lemn), din pridvor ieșiră o doamnă elegantă și o tânără domnișoară; amândouă urcară în caleașca splendidă care le aștepta la scară; râdeau și vorbeau zgomotos și nici nu se uitară în direcția celor care se apropiau, ca și cum nici nu i-ar fi observat. De îndată ce caleașca plecă, ușa se deschise din nou și Rogojin, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o doamnă elegantă și o tânără domnișoară; amândouă urcară în caleașca splendidă care le aștepta la scară; râdeau și vorbeau zgomotos și nici nu se uitară în direcția celor care se apropiau, ca și cum nici nu i-ar fi observat. De îndată ce caleașca plecă, ușa se deschise din nou și Rogojin, care îi aștepta, îi lăsă să intre și încuie ușa în urma lor. — În toată casa nu suntem decât noi patru, spuse el cu voce tare, aruncându-i prințului o privire ciudată. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un exemplu. Astfel, știm cu siguranță că în cursul acestor două săptămâni prințul își petrecea zile și seri întregi cu Nastasia Filippovna; că femeia îl lua cu ea la plimbare, la concerte; că zilnic umbla cu ea prin oraș în caleașca ei; că începea să-și facă griji în privința ei dacă nu o vedea măcar o oră (deci, după toate semnele, o iubea sincer); că o asculta zâmbind blând și sfios ceasuri întregi și că nu scotea decât arareori vreun cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nina Alexandrovna; a fost la înmormântare și la biserică. Mulți remarcară că cei prezenți în biserică îl întâmpinaseră și îl petrecuseră cu șoapte involuntare; același lucru se întâmpla și pe străzi, și în parc: când trecea pe jos sau în caleașcă, se auzea rumoare, i se rostea numele, era arătat cu degetul, era pomenită Nastasia Filippovna. Curioșii o căutaseră și la înmormântare, dar ea nu luase parte. Nu fusese la înmormântare nici căpităneasa, pe care Lebedev reușise totuși s-o oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și zvonurile despre căsătorie, care se făceau auzite prin toate vilele, erau desigur susținute în parte și de Nastasia Filippovna, ca să-și irite rivala. Întrucât Epancinii erau greu de întâlnit, Nastasia Filippovna, urcându-l odată pe prinț cu ea în caleașcă, îi poruncise vizitiului să treacă pe sub ferestrele casei de vară a acestora, ceea ce pentru prinț a fost o surpriză teribilă; de cele întâmplate își dăduse seama, ca de obicei, atunci când era prea târziu, când lucrurile nu mai puteau fi îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
treacă pe sub ferestrele casei de vară a acestora, ceea ce pentru prinț a fost o surpriză teribilă; de cele întâmplate își dăduse seama, ca de obicei, atunci când era prea târziu, când lucrurile nu mai puteau fi îndreptate, adică în momentul când caleașca trecea prin dreptul ferestrelor. Nu spusese nimic, dar două zile după aceea a fost bolnav. Nastasia Filippovna n-a mai repetat experiența. În ultimele zile dinaintea nunții, începuse să fie foarte îngândurată; sfârșea întotdeauna prin a-și învinge tristețea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar putea spune, sumar, că este o directă continuare a poemului precedent, - un Ulise nocturn. Suitei de secvențe din „reportajul” vieții diurne a cetății (dar nu numai a ei) îi corespunde aici una similară, a existenței în care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului în prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” în zonele înalte ale spiritului: „Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați cu aur ca niște calești Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul. Cer risipit în suflet. Și tu ca alt cer te risipești. Dar poate suntem chiar norii ușori suiți în slavă, Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul Anotimpului în infern, el se obișnuiește, într-un anume sens, cu „halucinația simplă”, văzând „o moschee în locul unei uzine, o școală de toboșari făcută de îngeri, calești pe drumurile cerului, un salon în fundul unui lac”; avem de-a face, de fapt, și la poetul nostru, cu o eliberare a imaginației, cu o „alchimie a cuvântului”, cu o translație fantezistă a obiectului dat, într-un registru combinatoriu „delirant
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe departe, vreo altă universitate din țară. Așa sunt palatul Toldalagi-Korda sau palatul Teleki XE "Teleki" , sedii ale serviciilor administrative ale universității, În curțile cărora contabilii și inginerii de astăzi Își parchează cu destulă nepăsare Daciile, acolo unde trăgeau altădată caleștile luxoase ale magnaților. Ori splendidul palat Bánffy, cea mai frumoasă clădire din oraș, astăzi sediu al Muzeului de Artă, unde pot fi admirate pânze de Luchian, Tonitza sau Petrașcu, din colecțiile aceleiași Universități clujene. Și, fără Îndoială, lista venerabilelor edificii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
crezi că ai fi fericită? Prințul Războinic se Îmbolnăvește În așteptarea Mult Doritei; prințesa călătorește spre ținutul prințului Într-un rădvan acoperit, În așa fel Încât să nu poată vedea lumina zilei. Doamna de companie străpunge cu un cuțit peretele caleștii, iar prințesa, transformată Într-o căprioară albă, fuge În pădure. Doamna de companie Îi ia locul prințesei. Căprioara se transformă noaptea În prințesă; Prințul Războinic se oprește lângă un măr, mănâncă un fruct și cade Într-un somn adânc. Căprioara
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
consecință directă a acesteia de picioare și mâini umflate, și-a continuat fără oprire munca diplomatică pentru realizarea păcii cu Spania. Era atât de bolnav, încât, o dată, la întoarcerea în Paris și-a petrecut întreaga călătorie stând întins pe podeaua caleștii. Deși trupul nu-l mai ajuta, mintea i-a rămas alertă până în ultima secundă, având un orar de lucru foarte încărcat: supraveghea toate ministerele, coordona diplomații francezi în străinătate, pregătirea diplomatică a regelui pentru momentul când va trebui să guverneze
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
prizonierilor de rang înalt și plecarea lui Mazarin în exil, prințul de Condé devenise din ce în ce mai arogant. Într-o lucrare apocrifa se povestește cum, întâlnindu-l pe Ludovic care se întorcea de la o baie în Sena, Condé nu a coborât din caleașca, conform protocolului curții, ci l-a salutat pe rege printr-o simplă înclinare a capului și a trecut mai departe, Ludovic devenind roșu de furie ca urmare al acestui afront. Prin plecarea lui Condé în exil, cardinalul a dat o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
această decizie. În primul rând Ludovic nu iubea Parisul, cu atmosfera sa mizeră, cu mulțimile înfometate care îi aminteau mereu de Fronda. Fără un sediu central bine definit, curtea regală călătorea adesea de la un castel la altul, urmați de către miniștri. Caleștile acestora erau pline de stive de dosare. Adesea, trebuiau să transporte chiar și mobilă pentru a putea da un aer de minim confort reședințelor temporare. Mai ales doamnele din familia regală găseau extrem de neplăcut tot acest disconfort, obligația de a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din apropierea Parisului, și datorită posibilităților de extindere, redecorare și modernizare pe care le oferea. De asemenea, un al treilea motiv pentru alegerea făcută este dragostea lui Ludovic pentru natură. Robust și bine călit, călătorea atât vara cât și iarna în calești fără ferestre. Iubea aerul curat, caii și vânătoarea. Adesea pleca la Marly, unde îi privea pe grădinari la lucru, și cu care se înțelegea foarte bine. De multe ori a remarcat:„suntem stăpânii pământului, dar niciodată ai cerului sau ai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și a Reginei. Din lucrarea apocrifă Secret Memoirs of the Court of Louis XIV, aflăm că ducele de Chartres - viitorul duce d‘Orlèans -, avea dreptul de a sta jos în prezența reginei și de a călători cu ea în aceeași caleașcă. Această onoare nu era permisă prinților de sânge, din familia Condé sau Conti. Fiind veri îndepărtați ai monarhului, le erau refuzate anumite privilegii conferite numai fiilor și nepoților direcți ai Regelui. O singură dată, Ludovic al XIV-lea i-a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mânăstire din Bretania, dar în curând, simțind lipsa luminilor sale, l-a adus la Paris și a ordonat să se înalțe un observator, ale cărui ruine se mai pot vedea și astăzi lângă hala de grâu. Noaptea se vedea o caleașcă închisă, trasă de patru murgi, care mergea de la Luvru la turn. Catherina se suia în vârf și alături de Cossimo, întreba astrele dacă îi vor reuși intrigile ei politice împotriva Spaniei și a hughenoților. In acel timp, toate familiile bogate aveau
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ei, și să încălecăm pe raza sclipitoare și rece ca podurile de gheață, iarna. Hai să-i cerem Zânei Copilăriei acel praf magic, misterios, și alb ca neaua ce se așterne iarna pe munți și pe văi, cel ține în caleașca aurită, trasă de doisprezece cai suri, cu clopoței în frunte și steluțe. Să-i furam Zânei acel praf fără asemănare a copilăriei nemuritoare. Iar eu mai vreau, zână bună, să mă lași să visez mângâiată de întâia rază de soare
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
zi a despărțirii, de aceste locuri supuse poruncilor ei. În curând își va face bagajele pentru plecare. Dar nu uită însă, la despărțire, să mai trimită un pospai de zăpadă ca să o înfioare pe mândra Primăvară ce aleargă într-o caleașcă de iarbă și ghiocei. Iarna a îmbrăcat pe înserat Un cojoc alb și curat Și pământul la-nvelit Cu o plapumă albă și pufoasă Ca grâul sub ea să crească Iar eu chiuind de bucurie Repede m-am îmbrăcat Și-am
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
crezi că ai fi fericită?" Prințul Războinic se îmbolnăvește în așteptarea Mult Doritei; prințesa călătorește spre ținutul prințului într-un rădvan acoperit, în așa fel încât să nu poată vedea lumina zilei. Doamna de companie străpunge cu un cuțit peretele caleștii, iar prințesa, transformată într-o căprioară albă, fuge în pădure. Doamna de companie îi ia locul prințesei. Căprioara se transformă noaptea în prințesă; Prințul Războinic se oprește lângă un măr, mănâncă un fruct și cade într-un somn adânc. Căprioara
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
veniți de departe ca să Învețe la „Școalea” din Poitiers: italieni, germani, elvețieni „și englezul cel roșcovan”. În același spirit umanist, un silezian, Paul Hentzner, a făcut În 1598 turul Franței călare pe cai Închiriați, pe apă și „chiar și cu caleașca”. Admirator al marilor aglomerații, nu contenește cu epitetele măgulitoare la adresa lor, În special pentru Orléans, despre ai cărui locuitori spune că sunt „mai mult decât opulenți” și „putrezi de bogați”. El descrie casele elegante, cu mari Încăperi garnisite cu Împletituri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ale târgurilor moldave, acum cucerite definitiv și iremediabil de zeul automobil ce proliferează în îngrijorătoare progresie geometrică. Azi, alegem, după cum ne permit băierile pungii, între Logan și Volkswagen. Atunci, opțiunile oscilau între "Lorenz" și "Victoria", cele mai renumite mărci ale caleștilor de fabricație austriacă. Șuțu spune că trăsurile ieșenilor înstăriți erau "totdeauna în cea mai bună stare, lustruite, cu alămurile și nichelurile strălucitoare; vizitiul, într-o livrea frumoasă și îmbrăcat cu mult gust; hamurile, de la hămurarii cei mai de seamă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cursă costa 1 leu (la Iași) din centru până pe tăpșanul din capătul Copoului strada încă nu exista, s-a tăiat abia în 1851, era doar un câmp verde, repede colbăit de întrecerea atelajelor vijelioase. Se vede că acele curse de calești sunt strămoașele competițiilor bolizilor de azi. Organizatoarea cavalcadelor era Natalia Șuțu, iar cel mai frumos (și faimos) echipaj aparținea colonelului de cavalerie Vârnav (1870). A te afla în trăsura mânată de un birjar vestit era un însemn al bunăstării clientului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
edificiu din secolul al XVIII-lea, locuit de 432 familia regală, dispune de numeroase pavilioane săli de protocol, cabinete de lucru, dormitoare, săli de muzică și dans, curți interioare, grădini și parcuri luxuriante, piscine, dependințe pentru servitori, spații pentru păstrarea caleștilor regale etc. Astăzi sălile expoziționale adăpostesc antichități, colecții de artă, fotografii, porțelan chinezesc, bijuterii, monede, arme, măști rituale, vestimentație, mobilier, instrumente muzicale. Tavanul palatul a fost pictat În 1937, având ca model simbolicul zodiac de Java. Trei decenii mai târziu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și de la Rhin, unele dintre ele se aseamănă cu cele de Roussillon (Francia). Principalele podgorii ale țării sunt cele de la Cotnari, în apropiere de Iași. De acolo se obțin cele mai bune vinuri ale țării.” „Cotnarii au văzut nu odată caleștile aurite și caii împodobiți din alaiurile domnești ce veneau aici. Aveau vii personale la Cotnari Doamna Ecaterina a lui V asile Lu pu. Petru Șchiopu stătea la Cotnari, după cum Ștefan stătuse la Hârlău, Alexandru Vodă și Radu Mihnea, Ștefan Vodă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]