KorAP: Find »[drukola/base=caleașcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...30 >

746 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

neapărat să faci pipi și te gîndești cum să ajungi mai repede, dar deodată Îți amintești că Arminda n-a venit ieri și că s-ar putea să vină azi, fiindcă e ziua ta și te vezi dîndu-te jos din caleașcă fiindcă vine Cinthia de la școală și rămîi mai departe Julius și știi că viața ta va fi năpădită Întotdeauna de asemenea momente, de această amenințare a durerii care a devenit pe nesimțite tristețea de care-ți vei aminti Întotdeauna, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se Întorsese; În schimb, sosi Juan Lucas, cu Susan alături de el, dar nu cu o trăsură oarecare trasă de cai sau cu diligenta, cum spusese neghiobul de Universo, care deschisese poarta și care nu știa nimic despre trecut. Soseau În caleașca familiei, grăbiți fiindcă probabil că Fernando.Îi aștepta de mult, Întîrziaseră aștep-tîncl să ia În primire caleașca. Julius Își schimba uniforma cînd auzi tropăit de cai În curtea exterioară a palatului, ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
trasă de cai sau cu diligenta, cum spusese neghiobul de Universo, care deschisese poarta și care nu știa nimic despre trecut. Soseau În caleașca familiei, grăbiți fiindcă probabil că Fernando.Îi aștepta de mult, Întîrziaseră aștep-tîncl să ia În primire caleașca. Julius Își schimba uniforma cînd auzi tropăit de cai În curtea exterioară a palatului, ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră: caleașca nouă-nouță, niciodată n-o văzuse cu cai, ieși glonț. Susan și Juan Lucas coborau chiar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
familiei, grăbiți fiindcă probabil că Fernando.Îi aștepta de mult, Întîrziaseră aștep-tîncl să ia În primire caleașca. Julius Își schimba uniforma cînd auzi tropăit de cai În curtea exterioară a palatului, ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră: caleașca nouă-nouță, niciodată n-o văzuse cu cai, ieși glonț. Susan și Juan Lucas coborau chiar În clipa aceea. „Nu Închide poarta! strigă jucătorul de golf la bietul Universo, care rămăsese Înmărmurit văzînd că veneau regele și regina. Nu Închide poarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
după cai și-o să-mi aducă mașina!“ Celso ieșea să-i Întîmpine și să-i anunțe că un domn Îi așteaptă Înăuntru. De cum deschise ușa, Julius Își făcu apariția În goană și nu se opri pînă nu se instala În caleașca și Începu să tragă În toți indigenii ca la patru ani, de l-ar vedea Cinthia, și Nilda și Vilma și Anatolio. Nu se potoli cu Împușcăturile pînă cînd, după ce se Împrăștie norul de emoție, se văzu din nou la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
trist e chipul prințului de la fereastră. Veni, fermecătoare și-i spuse: dă-te jos, darling, a trecut timpul jocului de-a pieile roșii. E doar o podoabă, un capriciu al lui daddy, nu și nu, că să aducă la palat caleașca și pe urmă furios fiindcă pe drum au fluierat după noi de trei ori În bătaie de joc... Dar aventura noastră nu s-a terminat aici, darling: daddy susține că a scîrțîit osia, dar s-a auzit clar că au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Cu o seară Înainte, toată lumea adunată În bucătărie contribuise la redactarea compoziției. Era isteț Julius, nimic de zis; se așeză lîngă Țanțoșa, care-și bea ceaiul și-i puse cîteva Întrebări despre domnul care a venit atunci cînd au adus caleașca, ăla Îmbrăcat În negru, ăla cu limuzina neagră, adu-ți aminte, Țanți... Țanțoșa și-a amintit Îndată și ăsta a fost Începutul unei sporovăieli care nu se mai termina; la timpul cuvenit, fiecare și-a spus părerea despre straniul personaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Aduc un rănit“, spuse Carlos, uitîndu-se vesel la Julius, care avea dureri Îngrozitoare și era furios fiindcă dentistul Îi scormonise de o mie de ori nervul cu mașinăria aia... O opri pe Merceditas Într-o latură a marelui patio, În spatele caleștii care avea acum o roată ruptă, fiindcă Bobby, intrînd În urmă cu cîteva zile beat cu camioneta, o ciocnise În plin. Țanțoșa coborî prima, oferindu-le ceai tuturor, dar nu și lui Julius, „ție o să-ți pregătesc o pungă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
bărbați În toată firea, În timp ce el Încă nu Împlinise optsprezece ani. Bobby se temea că momentul ăsta avea să vină după cina de Crăciun, cînd toți trei au ieșit În curtea exterioară a palatului ca să inaugureze minunatul Volvo, parcat În spatele caleștii. Santiago zîmbi cînd dădu pentru prima dată cu ochii de automobil „Nu e rău“, zise, dar În timp ce se apropia zîmbetul lui se stinse Încet-Încet și atît el cît și Lester se urcară și Închiseră portierele de parcă toată viața ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nu știa cine era Julius și nici Julius n-o cunoștea. Nilda striga dezvelindu-și dinții de aur și Universo Îi răspundea strigînd și el cu gura plină de carii și ici colo cîte un dinte de aur. Furioși amîndoi: caleașca, după părerea Nildei, era foarte veche, iar după părerea lui Universo, nouă nouță; pentru nimic În lume n-ar fi căzut ele acord și partea cea mai proastă e că ajunseseră la atacuri la persoană și la jigniri grele; se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
don Juan Lucas... — Mulțumesc, domnișoară... nu luați și voi?... De-ar veni mai repede domnișorul Julius; Îmi amintesc mereu de ziua lui de naștere, o să Împlinească unsprezece ani, În curînd e un bărbat adevărat, vă amintiți cînd vă Împușca din caleașca?... vă amintiți cînd se juca prin curte cu Vilma?... iertați-mă, de ea nu voiam să vă vorbesc, e mai bine să tac... Julius deschise repede fereastra, scoase imediat capul, dar afară, În aerul Întunecat și călduț al nopții, Vilma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

putea duce și el să vadă desene animate duminică după-amiază cu maică-sa? Ce-o să priceapă el din Henric al V-lea, din Shakespeare, din Laurence Olivier?“. (Sau din Pămîntul se cutremură, sau din Lupta de pe calea ferată, sau din Caleașca de aur, filme pe care le văzusem de mai multe ori decît ei, datorită tatei.) CÎnd mașina se oprea În fața cinematografului, eram Întîmpinați de echipa completă. Tata dădea mîna cu ei. I se spunea: „După film, desigur, vă mai reținem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

viața lui și-i mai pretindeți și strălucire. Faptele cele mai urâte sunt murdare întotdeauna, după cum ne vom convinge imediat, ascultându-l pe Ivan Petrovici; de altminteri, mulți strălucesc pe dinafară și vor să pară onestitatea întruchipată numai pentru că au caleașcă proprie. Și-s destui cei cu caleașcă... Și prin ce mijloace... Într-un cuvânt, Ferdâșcenko nu mai rezista deloc și se întărâtase brusc, uitând chiar de toate și întrecând orice măsură; până și fața i se schimonosise. Oricât ar părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
strălucire. Faptele cele mai urâte sunt murdare întotdeauna, după cum ne vom convinge imediat, ascultându-l pe Ivan Petrovici; de altminteri, mulți strălucesc pe dinafară și vor să pară onestitatea întruchipată numai pentru că au caleașcă proprie. Și-s destui cei cu caleașcă... Și prin ce mijloace... Într-un cuvânt, Ferdâșcenko nu mai rezista deloc și se întărâtase brusc, uitând chiar de toate și întrecând orice măsură; până și fața i se schimonosise. Oricât ar părea de ciudat, se poate să se fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-și ia rămas-bun. Însă peripețiile acestei seri încă nu se terminaseră; Lizaveta Prokofievna a fost nevoită să mai suporte o întâlnire neașteptată. Nici nu apucă să pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați doi cai albi, trecu în goană pe lângă casa prințului. În caleașcă ședeau două doamne foarte frumoase. Însă, nestrăbătând nici zece pași, caleașca se opri brusc; una dintre doamne se răsuci, ca și cum ar fi zărit chiar atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nevoită să mai suporte o întâlnire neașteptată. Nici nu apucă să pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați doi cai albi, trecu în goană pe lângă casa prințului. În caleașcă ședeau două doamne foarte frumoase. Însă, nestrăbătând nici zece pași, caleașca se opri brusc; una dintre doamne se răsuci, ca și cum ar fi zărit chiar atunci un cunoscut pe care îl căuta. — Evgheni Pavlovici? Tu ești? strigă deodată o voce sonoră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați doi cai albi, trecu în goană pe lângă casa prințului. În caleașcă ședeau două doamne foarte frumoase. Însă, nestrăbătând nici zece pași, caleașca se opri brusc; una dintre doamne se răsuci, ca și cum ar fi zărit chiar atunci un cunoscut pe care îl căuta. — Evgheni Pavlovici? Tu ești? strigă deodată o voce sonoră, plăcută, care-l făcu pe prinț să tresară (poate încă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cumpărat cu treizeci de mii, eu l-am convins. Poți fi liniștit încă vreo trei luni. Iar cu Biskup și cu celelalte canalii rezolvăm noi, ca între amici! Asta-i, înseamnă că totu-i în ordine. Bucură-te! Pe mâine! Caleașca porni și dispăru repede. — E smintită! strigă, în sfârșit, Evgheni Pavlovici, făcându-se roșu la față de furie și uitându-se zăpăcit împrejur. Habar n-am ce-a vrut să spună! Care polițe? Cine-i? Lizaveta Prokofievna continuă să-l privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
singur două trăsături opuse de caracter, amândouă împinse până la exagerare: credulitatea sa „stupidă și obsedantă“ și, în același timp, o suspiciune „sinistră, josnică“). Într-un cuvânt, la sfârșitul celei de-a treia zi, aventura cu excentrica doamnă care discutase din caleașcă cu Evgheni Pavlovici ajunse să ia în închipuirea lui dimensiuni înspăimântătoare și misterioase. Esența enigmei, pe lângă cele două fațete ale chestiunii, consta pentru prinț în întrebarea întristătoare: tocmai el va fi fiind vinovat de această nouă „monstruozitate“ sau numai?... Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
atât de dibaci și comod pentru toți. La urmă, pe când își lua deja rămas-bun, prințul Ș. parcă își aminti brusc: Ah, da, întrebă el, nu știți măcar dumneavoastră, dragă Lev Nikolaevici, cine era persoana care l-a strigat ieri din caleașcă pe Evgheni Pavlovici? — Nastasia Filippovna era, spuse prințul. Încă n-ați aflat că ea era? Și nu știu cine mai era cu ea. — O știu, am auzit de ea! continuă prințul Ș. Dar ce însemnau strigătele? Recunosc, pentru mine e o mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
stradă, Matrosskaia, într-o casă mică, nearătoasă, la Daria Alexeevna, iar echipajul ei pare a fi cel mai grozav din Pavlovsk. Împrejurul ei s-a și adunat o mulțime întreagă de aventurieri bătrâni și tineri; uneori aceștia îi însoțesc călări caleașca. Ca și mai înainte, Nastasia Filippovna este foarte exigentă, primește în casă numai pe alese. Cu toate acestea a strâns pe lângă ea o echipă întreagă, are cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod oficial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întreagă, are cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod oficial, s-a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine - așa că seara căsuța lor se face remarcată. Cu toate acestea, Nastasia Filippovna se poartă foarte decent, se îmbracă modest, dar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
intrai la mine degeaba... Lebedev începu să se codească și să se strâmbe. — Te-am așteptat toată ziua ca să-ți pun o întrebare; spune măcar o dată în viață adevărul de la primul cuvânt: ai avut sau nu vreo contribuție la apariția caleștii de ieri? Lebedev se strâmbă din nou, începu să chicotească, își frecă mâinile, în cele din urmă chiar strănută, dar încă nu îndrăznea să spună ceva. Văd că ai contribuit. — Dar în mod indirect, numai în mod indirect! Vă spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ele mai târziu, după care trecu la cele din Pavlovsk. Cu trei ore în urmă se întorsese de la Petersburg și, nemaitrecând pe la prinț, se dusese de-a dreptul la Epancini. „Acolo e de groază!“ Firește, pe primul plan se afla caleașca, dar cu siguranță se mai întâmplase o pacoste, de care prințul nu știa. „Desigur, n-am spionat și n-am vrut să descos pe nimeni: de altminteri, am fost primit bine, mai bine decât m-am așteptat; însă despre dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
frate bun. N-am pe nimeni decât pe bătrâna Belokonskaia, dar ea e plecată acum și, pe deasupra, din pricina bătrâneții, a ajuns proastă ca oaia. Acum răspunde-mi simplu, cu da sau nu: știi cu ce scop a strigat aceea din caleașcă acum trei zile? — Pe cuvânt de onoare că nu am fost implicat și nu știu nimic! — Gata, te cred! Acum am și eu alte gânduri despre asta, dar chiar și ieri, dimineața, îl credeam vinovat de toate pe Evgheni Pavlovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]