4,874 matches
-
de fapt cinic. Fii bun, face ea un gest spre hainele de pe fotoliu aș vrea să mă îmbrac. Mihai încearcă să o cuprindă în brațe: Chiar vrei să pleci? Te rog! îl respinge Cristina, înfruntîndu-i privirea surîzătoare cu ochii ei calmi, toropiți de umbra unui surîs amar. Nu încerca... E ca și cum am da contur vulgar unui gînd frumos. Mihai se retrage puțin iar Cristina se ridică în capul oaselor, goală, acoperită de cearșaf abia de la mijloc în jos: Îți face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
propuse spectacolului. "Mda îl neliniștește pe Mihai un gînd. Încă două-trei păreri ca ale lui Săveanu și cade premiera, ori se amînă sine die. De unde naiba mi-i cunoscut tipul ăsta, Săveanu, că la uzină nu lucrează?!..." Ochii lui Mihai, calmi, îi măsoară pe cei prezenți: figuri cunoscute, dar pe majoritatea îi știe numai unde lucrează: mișcarea de amatori, casa de cultură, biblioteca județeană "Bibliotecarele au întotdeauna ceva specific, poate eleganța spiritului, cizelat în tovărășia cărților" -, o profesoară de istorie Claudia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum trebuie un autor local. Președintele restabilește cursul discuției. Toți care mai iau cuvîntul încep prin a ezita, unii afirmînd chiar că Săveanu a ridicat, deși în glumă, o chestiune gravă: că din trei, doi devin... Dar dintr-o dată, vocea calmă, ponderată, punctată în locurile cheie de mici acolade prin aer ale țigaretei din lemn, pe care inspectorul din Direcția Teatrelor o rotește între degete, goală, hotărît parcă să se lase de fumat, întronează convingerea că toți cei prezenți se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la rugăciune, sprijinind buza de jos în ele. Parcă ți-am cerut scuze pentru ieșirea mea de dimineață murmură el. Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul. Ochii lui Mihai se ridică spre fată: o vede calmă, cu un surîs îngăduitor fluturîndu-i în colțul stîng al gurii. Pentru viitoarele-ți lucrări literare, Mihai! ridică Doina paharul, sorbind apoi. Ca să ai succes, n-o să trebuiască să fii nici prietenul lui Săteanu, și nici ginerele lui; trebuie talent, străduință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ba să-mi spui! lovește Săteanu cu palma în birou. Te observ mereu cum pufnești, ce, crezi că-s tîmpit? Ce ai de spus, hai, dă-i drumul! Te-am observat și aseară, cînd ai intrat în cramă: o privire calmă, umbrită de un gînd spune-l! Doar nu calci pe urmele nevesti-mi, care mă crede, uneori, incapabil s-o înțeleg... Zi-i! Dacă nu l-ai citit pe Platon, începe Mihai cred că nu l-ai citit nici pe Aristotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clipa imediat următoare să dea cu pumnul în hîrtiile din față, împrăștiindu-le, începînd să se plimbe furios, gata în orice moment să explodeze într-o avalanșă de înjurături, dar nu reușește decît să se manifeste prin gesturi, sub privirea calmă a lui Mihai, care stă cu bărbia rezemată în palmele puse una peste alta. Ce stai ca un cretin și te uiți la mine?! explodează Vlad,observîndu-l. Ei da, sînt un prost! Un tip crescut prin bîlciuri, trăit la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
retras toți pasagerii. Opt mii! se vaită Sultana. Sînt opt mii acolo, sus... Opt pe Dracu'! zice furios Ovidiu. Mai sînt doar trei. Stai aici, dă-i naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă. Cum numai trei? devine Sultana calmă, dar după cîteva clipe se întoarce brusc spre Letiția și-i înșfacă poșeta, din care scoate fișicul cu bani și-l bagă în sîn cu o iuțeală de nedescris, ca imediat să-și înfigă mîinile în părul fetei, culcînd-o jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai într-o parte, să nu încurce traficul. Întîlnind privirea Paulei, care se întoarce spre microbuz, îi face semn să se apropie: Domnișoară, cu toată jena de care sînt capabil, vreau totuși să vă întreb ceva. V-ascult spune Paula calmă, dar roșind toată, sigură că Vlad vrea s-o întrebe dacă n-a fost ea la telefon ieri, cînd l-a drăcuit, trimițîndu-l înaintea Sorinei. În termosul acela arată Vlad spre spate, unde e microbuzul aveți cumva cafea? Fata îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fata e a ei, făcută cu un muncitor insolent "am subliniat cuvîntul în declarație", își amitește el cu tristețe de declarația dată atunci -, parcă o și vede pe Maria disperată, ieșind de după panouri, prinzîndu-l de braț, apoi, a doua oară, calmă, frumoasă, deschizînd poșeta să-i arate actul de naștere al fetei. Imediat, în amintire, se regăsește pe el, fugind îngrozit, rămînînd în tramvai pînă la capăt, căutînd legătura mai veche, femeia care îl umilea în pat, apoi anii..., claustrarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și mustața cu degetele, îi confirmă ceea ce ea bănuia deja: — Știți, domniță, cred că puteți da examenul de-acum. Carol exulta din nou; dar, de data asta, nu mai era vorba de senzația aceea amețitoare, ci de o bucurie mai calmă, mai domestică, ce se combina cu o conștientizare limpede a relațiilor de cauzalitate ce guvernează realitatea, de forma: dacă faci A, se va întâmpla B. Evident, ar fi absurd să insinuăm că până atunci nu-și dăduse seama de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
privirilor altcuiva. Bull simți că piciorul său e o chestie moale, vulnerabilă, care se micșorează. Își dorea din tot sufletul să-l avertizeze pe Margoulies, să-i spună cum anume ar trebui să-i examineze piciorul, cu mișcări ferme, dar calme. Numai că limba îi era uscată și părea lipită de cerul gurii. Între timp, Margoulies făcea unele mici observații ca pentru sine, dar cu voce tare și ostentativ. Așa îi plăcea lui să procedeze. Indiferent dacă examinarea era legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încă avea tăria de caracter necesară (la naiba, doar se înscrisese în programul de îmbunătățire a performanțelor personale patronat de Ducele de Edinburgh, escaladase Catskills, câștigase cursa organizată în cadrul conferinței de presă a unui important furnizor DIY) pentru a observa, calm și clinic, felul în care evolua metamorfoza proprie. Imperfecțiunea trăsăturilor lui Bull trăda o decență elementară, o decență care, cu siguranță, l-ar fi făcut un tovarăș foarte agreabil pentru victimele răpitorilor din Beirut. Ți-i puteai închipui, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Huiyuan. Bonzul însă nu l-a acceptat, spunându-i că trebuie să devină mai pur din punct de vedere moral și că trebuie să sape trei lacuri în care să pună lotuși albi. Abia atunci firea lui va putea fi calmă precum floarea de lotus. Xie Lingyuan n-a avut de ales și a săpat trei lacuri, ca să poată fi acceptat alături de Huiyuan. După ce s-au cunoscut, cei doi au devenit prieteni buni. La moartea lui Huiyuan, Xie Lingyuan a venit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
jucării cu reprezentările celor opt zei este cel mai răspândit. Fiecare figurină are o expresivitate artistică aparte, indiferent dacă personajul stă pe jos sau în picioare, este în mișcare sau static, grupul dă senzația de realism și degajă o atmosferă calmă. Grupul de figurine este realizat într-o armonie perfectă, cu o reproducere fidelă a fiecărui personaj, putând fi considerat drept o lucrare artistică de o veridicitate extrem de sugestivă. Cocoșul de lut din Baigou Cocoșul de lut din Baigou, provincia Hubei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
stănescian: „Mâinile-i de evreu, mâini translucide, Taie-n penumbră șlefuind cristale, Și seara moare-n jur, și te ucide, Serile serilor le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a Celui rispit în stele”. (Spinoza, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și, în plus față de mine, găsise de cuviință să plângă ca un disperat, n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri, blândă, calmă și neclintită, Filip se prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu, cuibărit la pieptul lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se puteau reface peste zi. Ziarele scriau că bombardamentul din noaptea trecută fusese „neînsemnat“: cîteva bombe, și relativ puține victime, dintre care unele cazuri mortale. Comunicatele de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să ajungă, după toate probabilitățile, la spînzurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amenajat doctorul, Într-o aripă izolată a clădirii, pavilionul special. E deservit de un personal aparte, alcătuit din oameni cu nervii tari... Ai Înțeles, cred, că și pentru noi este esențial să ne păstrăm calmul. — SÎnteți cu toții, fără Îndoială, foarte calmi. Cred că doctorul te va supune la un moment dat unui tratament psihanalitic, dar ar fi mult mai bine să-ți recapeți memoria, treptat, În chip firesc. Memoria e ca un film Într-o soluție de bisulfit, adăugă el, folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fiu nevoit să ți-o dezvălui, răspunse doctorul Forester, ca și cum ar fi rostit o amenințare. Și adăugă: Ca să preîntîmpin vreo greșeală prostească... Johns stătea În spatele doctorului, cu ochii În jos: — Vreau să plec de-aici, izbucni Digby. Fața de o calmă noblețe a doctorului Forester se zbîrci deodată. — Îți vei achita, sper, nota de plată, spuse el, tăios. Fața doctorului redeveni calmă, dar Într-un fel neconvențional. — Dragul meu Digby, Încearcă să fii mai rezonabil! Ești foarte, foarte bolnav. Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prostească... Johns stătea În spatele doctorului, cu ochii În jos: — Vreau să plec de-aici, izbucni Digby. Fața de o calmă noblețe a doctorului Forester se zbîrci deodată. — Îți vei achita, sper, nota de plată, spuse el, tăios. Fața doctorului redeveni calmă, dar Într-un fel neconvențional. — Dragul meu Digby, Încearcă să fii mai rezonabil! Ești foarte, foarte bolnav. Douăzeci de ani din viață ți s-au șters din memorie... Încă nu te-ai restabilit... iar ieri și chiar adineauri te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
le auzea Rowe din gura acestui personaj, care jucase pînă atunci exclusiv rolul unui mort. — Dumnealui și-a dat Întîlnire aici cu celălalt domn. Cost Își roti Încet privirea spre Rowe, dar nici o lucire nu se aprinse În ochii săi calmi și cenușii, deși zăboviră, poate, ceva mai mult decît era absolut necesar. Aproape am terminat de luat măsurile clientului. Dacă vreți să mai așteptați doar două minute... „Peste două minute, Își spuse Rowe, va intra celălalt, și vei fi demascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să vorbească la telefon: — Costumul dumneavoastră a fost expediat azi-dimineață, domnule. Sper că-l veți primi la timp pentru călătoria dumneavoastră... Vă mulțumesc din suflet, domnule. La ultima probă am fost eu Însumi foarte satisfăcut... Era ceva inuman În glasul calm cu care-și rostea satisfacția În aparatul de telefon. Deodată, Își Întoarse privirea spre ușă, În clipa cînd Davis intra cu o dezinvoltură silită. — Desigur, domnule, urmă el. Cred că umerii au să se așeze după ce-o să purtați puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
goană ridicolă În noapte, desfășurată În mare viteză undeva la periferia experienței umane obișnuite, normale; Rowe simțea un fel de nostalgie a acestei lumi obișnuite, normale: ar fi vrut să se Întoarcă printre oamenii cu cămine și copii, cu iubiri calme, cu temeri și năzuințe comune. Tocmai o astfel de lume Îi făgăduia amintirea Annei, pe care o purta În Suflet ca pe-o scrisoare tainică. Nostalgia lui era ca un prim simptom al maturității, cînd aventura Încetează brusc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]