4,287 matches
-
maturii ar fi bine să nu-l citească noaptea, întrucât riscă să facă un atac de cord. Autorul se referă frecvent la putrefacție, la otravă, la moarte, așa cum poeții de altădată se refereau la lună și la stele. Cu un calm care îți dă fiori, o anunță pe iubită, în limbajul unui ucigaș plătit, că îi va explora trupul ca o lamă de cuțit: „cu o plăcere sadică / reiau călătoria prin / trupul tău precum o / lamă de cuțit pe vena care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceste cuvinte, obligându le să „sune din coadă“ într-un anumit fel. De exemplu, inventează pluralul „nagâțe“ ca să rimeze cu „țâțe“, „tărâțe“ și „mâțe“, accentuează nefiresc „horbòta“ ca să rimeze cu „redingota“, utilizează nejustificat cuvântul „napalmul“ ca să rimeze cu „psalmul“ și „calmul“ etc. etc. Adrian Munteanu nu este lipsit de sensibilitate și talent. Dar preocuparea sa permanentă (asemănătoare cu o manie) pentru perfecțiunea formală distruge emoția și face ca versurile să pară emise de o flașnetă. Muzica lor mecanică, sacadată ne răsună
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mult iubita pentru a trage niște concluzii. Radu o conducea de la serviciu și nu de puține ori intra la ea în casă, ce-i drept, nu pentru prea mult timp. Este clar ca lumina zilei, își spune Rodion cu un calm înfricoșător. Îl învăț eu minte. Era pregătit psihic să rupă oase, mai ales maxilare, și nervii creșteau proporțional cu timpul de așteptare în fața casei Danei. Tinerii veneau agale, se sprijineau unul de altul și își ofereau cîte un sărut fugitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
psihic să rupă oase, mai ales maxilare, și nervii creșteau proporțional cu timpul de așteptare în fața casei Danei. Tinerii veneau agale, se sprijineau unul de altul și își ofereau cîte un sărut fugitiv. Ce faceți, măi, copii? întreabă cu un calm aparent zdrahonul. Ce... faci aici? întreabă speriată Dana, îndepărtîndu-se de Radu. Păi, aștept o explicație de la tine și de la jigodia care te însoțește. Radu se cocoșește surprinzător de curajos și întreabă cu calm: Nu vrei s-o rezolvăm între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce faceți, măi, copii? întreabă cu un calm aparent zdrahonul. Ce... faci aici? întreabă speriată Dana, îndepărtîndu-se de Radu. Păi, aștept o explicație de la tine și de la jigodia care te însoțește. Radu se cocoșește surprinzător de curajos și întreabă cu calm: Nu vrei s-o rezolvăm între noi, bărbații, fără Dana? Un pumn în maxilar are ca efect un țipăt disperat al Danei. Rodion se pregătește pentru a doua tranșă și rămîne surprins, cu pumnul în aer. Radu trage foc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de cucerire a Mexicului, de războaiele civile ale americanilor. Există și alte vremuri, cînd lumea, mai puțin agitată, pare a nu dori să fie condusă decît cu blîndețe, cînd nu e nevoie decît de prudență și circumspecție; un soi de calm fericit domnește în politică, venind, de obicei, după o perioadă furtunoasă: atunci sînt negocierile mai fructuoase decît luptele armate și trebuie să cîștigi cu pana de scris ceea ce n-ai putea să dobîndești cu sabia. Pentru ca un suveran să poată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce urcă În continuare spre neurologie și pneumologie, micul munte medical cu tot felul de clădiri spitalicești cățărate pe spinarea sa, izolate de oraș, dar și aproape de inima lui, ridicate acolo parcă pentru tihna și consolarea pacienților, dar și pentru calmul bisturielor. De atunci și de acolo nu mă pot despărți de lumina de miere a toamnelor Clujului, de liniștea cu care soarele Își desena geometriile prin rețeaua de umbre Întinse pe sol de vergelele gardurilor de fier forjat. Mama s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prima dată ceva ce nu știusem decât cu numele: libertatea. Fiindcă simțeam iubirea Lui și eu însumi eram iubire în iubirea Lui. Nesfârșită, ca libertatea, puterea și iubirea mării. Înțelesesem de unde venea iubirea pe care bătrânul o dăruia tuturor, de unde calmul, de unde bunătatea și frumusețea lui. Dar mai presus de toate, libertatea. Și iubirea. Jugul acela erau brațele iubirii Lui și iubirea Lui ne ținea pe toți în brațele ei. Nu. Eu nu L-am văzut niciodată pe El, continuă bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
când a dat buzna În sala de operație, a Îngăimat, tremurând: ― Eu... Eu, domnule profesor, i-am spus să nu intre, că nu-i voie, da’ el m-a izbit de perete și a intrat ca o furtună... Cu un calm olimpian, profesorul și-a Întors capul, privind spre securistul care zăcea ca un leș pe mozaicul sălii de operație. În cele din urmă, și-a ridicat privirea spre sora rămasă În ușă, timorată, cu mâinile la gură... ― Fii liniștită. Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se pare mie sau ești atât de șocat... Încât n-ai Înțeles că trebuia să vii cu un brancardier? Complet debusolat, cu ochii dilatați ca În fața unei primejdii iminente, doctorul Cuc a făcut un pas spre securist... Profesorul - al cărui calm era recunoscut - a ordonat, aproape scrâșnind: ― Dacă În două minute nu dispari de aici cu tot cu acest hoit, poți să-ți depui demisia!!! ― Soră! - s-a auzit glasul scâncit al doctorului Cuc - cheamă un brancardier. ― Cum Îți permiți??? Ea are alte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața ta, Despi - a răspuns Petrică, tot În șoaptă... Toți și-au Îndreptat privirea spre tata Toader. ― De ce nu ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grabă de nedescris, a ieșit și a pornit spre cabinetul profesorului. Inima Îi zvâcnea În piept cu putere, iar respirația devenise precipitată... „Mă faci de rușine, vecine. Oprește-te, respiră de câteva ori adânc și spune-ți În gând: <Sunt calm. Sunt calm!ă. Abia pe urmă vei bate În ușa profesorului” - l-a dojenit gândul de veghe. S-a oprit și a respirat adânc de câteva ori. Cu tremur de mână, a bătut În ușă, Întrebându se: „Ce mă așteaptă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă lume. Cele două proeminențe sunt legate cu fire la un aparat fixat lângă patul de suferință al tinerei, care nu dă nici un semn de viață. Privind chipul nemișcat în calmul frumuseții lui, gândurile Dorei devin senine. Se întoarce pe spate, își caută o poziție cât mai confortabilă. Voi dormi bine ! Trebuie să recuperez !". Ușa se întredeschide și o mână grijulie stinge lumina din plafon. Rămân aprinse doar lămpile de noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din jurul ei. Descleștarea forțată a maxilarelor ca și suflul aparatului de reanimare respiratorie nu fac decât să intensifice noaptea care se instalează în ea. Masaj cardiac ! O lasă inima ! Doi interni și o infirmieră se agită în jurul ei. Un oarecare calm se instalează când căpătâiul Dorei este din nou vegheat de doctorița Alindora Bosch, care a părăsit un alt pacient și s-a apropiat cu pași de vată. După ce verifică toți parametrii, dă un scurt ordin sever : Urgent, o puncție lombară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
profesorul bate cu timiditate la ușa camerei de gardă din spital, în căutarea doctoriței Alindora Bosch. Simte nevoia să plângă pe umărul cuiva, să își descarce conștiința prea încărcată de reproșuri, să găsească înțelegere și sfat. Alindora îl ascultă cu calm și îi pune cu delicatețe întrebări. Se pare că profesorul a ales într-adevăr interlocutorul cel mai potrivit căruia îi poate istorisi fără rezerve drama vieții lui. Alindora ascultă și întreabă, întreabă și ascultă. Se despart aproape de miezul nopții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de patru ani cât am lucrat cu el în spital nu au făcut decât să îmi crească admirația față de dibăcia mâinilor lui, dar mai cu seamă pentru rapiditatea cu care găsea soluții pentru fiecare caz, pentru prezența de spirit și calmul cu care opera și mai ales pentru căldura umană cu care se apropia de fiecare pacientă. În afara sălii de operație redevenea bărbatul flegmatic, autoritar, sobru, discret. Deși... Deși în după-amiaza aceleiași zile, dialogul între adultul sobru cu Minodora și Vasili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Prea mare este prăpastia dintre poezia mea și viața care îmi este atribuită. Nu îmi găsesc liniștea ! Simion, pune-le pe fetele tale să caute, să caute și vor găsi, vor descoperi adevărul. Și acum plec, vă las în familie." Calmul se restabilește la masa umbrelor, la masa dorului. Dora simte din nou degetele Teodorei atingând mângâios degetele stângii sale. Când cercul din trei se reînchide, percepe din nou întrebarea transmisă de spiritul tatălui ei : "Dorina, ce face Dorina ?" "E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
română decât să predea limba aceea total compromisă a criminalilor de război, pe care n-are decât s-o propună Pepy care a colaborat cu fasciștii, zicea. Directorul și-a continuat explicațiile justificative într-o manieră evident didactico-metodică, apăsat, cu calm și convingător: În altă ordine de idei, este de reținut că orele de română disputate sunt în exclusivitate la clase cu elevi ucraineni. Ori, tovarășa Sidonia este deficitară la capitolul dicției românești. Cu toată compasiunea pentru suferințele îndurate și înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
angajatorului-stat, fie ele chiar și în detrimentul angajaților, care, oricum, nu au voie să protesteze că riscă să rămână fără slujbă ori să ajungă la Dalnii Vostok pentru faptul de a fi incomozi pentru stăpânire la centru. Discuțiile se desfășurau cu calm, într-o atmosferă de înțelegere și chiar de interes. Ele ar fi continuat în aceeași notă încă multă vreme dacă la un moment dat, așa ca din întâmplare, n-ar fi căzut curentul la microfoane, reducându-le la tăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
specială, un fel de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni speciali (scurți de tot), îi spuneam Brăcinariu. Omul era, în felul său, cel mai reușit terorist pe care școala reușise să-l zămislească. Avea un calm proverbial. Se deplasa de ici-colo, cu o viteză care te făcea să crezi că nu a fost inventată încă mișcarea. Când te-asculta, aveai impresia că vrea să te ucidă, dar întârzie, pentru că nu s-a hotărât asupra metodei. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întâlnii cu el. Mă sărută în fugă, posesiv. Ah! Cum îndrăzni să vină pe teritoriul meu, devenii și mai furioasă. Cum a ajuns aici? Îi trântii ușa în nas. După o noapte în care îmi impusei să mă gândesc cu calm, luasem hotărârea de a ne vedea din nou. Îi dădui un telefon (în veni în minte piesa "The call", BSB, ciudată și ea). Alo? Te deranjez? Eu sunt, Anca. Nu, îmi face plăcere să te aud. Pot trece pe la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pieri. Trebuia să se regăsească, cu asta trebuia să înceapă. Dar avea o revelație. Conștientizarea faptului că nu dezgusta doar ce-1 înconjura ci chiar pe el era cel mai bun început. Personalitatea lui prindea contur cu fiecare secundă de calm. Simțea cum redevine el, iar bucuria acestui fapt nu putea fi mai mare cu cât nimic nu-1 putea face și mai relaxat. Era ca un fenomen poltergeist, Și o experiență de neuitat. Simțea cum energia intra în el, sub chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fapt nu putea fi mai mare cu cât nimic nu-1 putea face și mai relaxat. Era ca un fenomen poltergeist, Și o experiență de neuitat. Simțea cum energia intra în el, sub chipul autoregăsirii, în felul puterii. O senzație de calm și regăsire. Nici momentul suprem al decapitării nu a fost mai dulce vreodată. Era în stare să simtă tot ce trebuia. Se întoarse la cabană un nou om, același om, care se simțea tânăr în bătrânețea lui, a cărui stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a mă feri de durere, trebuie să mă desprind de ce am suferit, de ce n-am avut, de ce mi-au făcut și să sper că voi ști să mă feresc. Dar cum pot să facă asta și să iau lucrurile cu calm, când pe mine mă chinui constant, mă terorizează, mă sufocă faptul că am uitat , și nu am uitat, însă am nevoie de timp pentru a îmi aminti, Nu pot să fac nimic, și cu cât stau mai mult degeaba, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fără răspunsul meu, el nu s-ar fi întors). De aceea când l-am simțit lângă mine am scos un țipăt de spaimă. De recunoștință că era el ( moment în care l-aș fi pupat) profită. Ce crezi că faci? Calmul lui era înfiorător pentru că eu știam că, deși se stăpânea ireproșabil, e nebun de furie pe mine. De ce mă întrebi? Întreb eu demn, fără reproș, indiferentă și surprinsă de faptul că el s-a interesat. Deși furioasă, emoția, teama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]