6,140 matches
-
un moment dat, Păpădie, care mergea În fața mea, se oprește și mă face atent... „Ce-i, Păpădie?” „Cred că am auzit zgomot de motor ambalat la maximum”. Am rămas cu urechea la pândă. Pe gârlă curgea bâzâit de motoare de camion, intercalat cu cel de motoare supergrele... „Ce o fi Însemnând asta?” - ne-am Întrebat. „E posibil să fie și o coloană de tancuri. Altfel nu se explică această Îngrămădire de zgomot de motoare” - a presupus Păpădie. „Atunci, să ne grăbim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a situației, Toader a acceptat ideea lui Păpădie. Cât ai clipi, Păpădie era deja la câțiva pași de traseul șoselei, ștergându-și din mers urmele cu una din crengile aduse cu noi. Îndată și-a arătat profilul Întunecos șirul de camioane grele. „Ce-o fi În ele?” - mă Întrebam, urmărind cum miriapodul se târâie pe albul zăpezii. Îl invidiam pe Păpădie. Știindu-l Însă dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Păpădie. Știindu-l Însă dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce defila deja prin fața noastră... De la distanța la care ne aflam, ne-am putut da seama că, după primele trei camioane, care gemeau de Încărcătură, urmau altele, ce trăgeau după ele tunuri... Șapte din ele erau tunuri grele, urmate de cincisprezece tunuri ușoare. În urma lor, alte șase camioane grele supraîncărcate!... Apoi... pauză... Dar, peste vreo jumătate de ceas, pe când urletul primei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la care ne aflam, ne-am putut da seama că, după primele trei camioane, care gemeau de Încărcătură, urmau altele, ce trăgeau după ele tunuri... Șapte din ele erau tunuri grele, urmate de cincisprezece tunuri ușoare. În urma lor, alte șase camioane grele supraîncărcate!... Apoi... pauză... Dar, peste vreo jumătate de ceas, pe când urletul primei coloane se stingea, a Început să plutească un nou zumzet de motoare... „Petrache, ai notat tot ce ai văzut?” - m-a Întrebat Toader. „Lasă, că la urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
venit din stânga, creștea, semn că se apropiau cu viteză mare. Părea mai slab ca cel ce trecuse deja. Asta Însemna că acele mașini erau Încărcate cu artileriști și poate și cu grupul de comandă... În cele din urmă, coloana de camioane defila deja prin fața noastră. Era limpede că transporta trupă. Se auzea și murmur de voci. Mergeau cu viteză medie. Era noapte, dar nu aprindeau farurile. Le-am numărat. Erau cinci camioane. După socoata noastră, am zis că or fi cel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grupul de comandă... În cele din urmă, coloana de camioane defila deja prin fața noastră. Era limpede că transporta trupă. Se auzea și murmur de voci. Mergeau cu viteză medie. Era noapte, dar nu aprindeau farurile. Le-am numărat. Erau cinci camioane. După socoata noastră, am zis că or fi cel puțin o sută treizeci de militari... Nu după multă vreme, s-a lăsat din nou liniște. „Ce bine ne-ar fi prins acu’ niște mine” - l-am auzit vorbind, mai mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ca și cum pericolul Încercuirii nu ar fi fost de ajuns - a observat, cu năduf, Despina. ― Dispoziția profesorului a fost ca fiecare să treacă la locul lui și să-și vadă de treburi. Nici n-au trecut două ceasuri și, dintr-un camion cu prelată, a coborât colonelul. „Să trăiți, domnule profesor. Am adus cinci răniți... Dispuneți de câteva minute, pentru a vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noastră - am reușit să oprim hemoragia și să refacem osul femurului zdrobit... Apoi l-am Învelit În nu știu câte pături și Într-o foaie de cort, pentru a rezista frigului până la spitalul din spatele frontului. Când toți răniții au fost așezați În camionul cu prelată, profesorul Zenit a urat ca de fiecare dată și acestor răniți: „Drum bun, copii, și să dea Dumnezeu să vă faceți sănătoși, fiindcă familiile voastre vă așteaptă!” Din camion a răzbătut până la noi un „Mulțumim” și „Să trăiți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din spatele frontului. Când toți răniții au fost așezați În camionul cu prelată, profesorul Zenit a urat ca de fiecare dată și acestor răniți: „Drum bun, copii, și să dea Dumnezeu să vă faceți sănătoși, fiindcă familiile voastre vă așteaptă!” Din camion a răzbătut până la noi un „Mulțumim” și „Să trăiți, domnule doctor!” pornit de pe durerile răniților... Profesorul Zenit s-a Întors către mine și, cu un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ci unul zdravăn și lung. ― Oare ce apă o fi asta, Costache? ― Ce bine ar fi să aflăm. Dar cum ? Când au apărut zorii, lucrul care ne-a atras atenția erau urmele războiului... Tranșee, gropi pentru tunuri, câteva mașini și camioane sfârtecate de explozii, copaci retezați de proiectile, chiar și cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să ne facem griji din cauza asta... Camaradul său mormăi ceva cu o mină încă sceptică și dădu la iveală din rucsac un pistol-mitralieră, pe care îl verifică atent și îl ascunse apoi sub pat. Pe stradă se auzi trecând un camion greu, care făcu gemurile să zuruie, apoi liniștea se așternu din nou. CAPITOLUL IV 1 Pe la începutul lunii mai Mafalda primi o nouă scrisoare de la fratele ei din Torino. De astă dată scrisoarea era mult mai lungă și în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei doi securiști îl înhățară și pe el de guler, cu toate protestele și lamentările lui, și îi siliră pe amândoi să se urce într-un camion militar cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se face că Minodora și cu mine, împreună cu cele patru femei Cozmei : Ulitia-Olga-Ana-Iuliana și cu mezinul Vasili am format o "celulă" de muncă în ținutul Baraba. Până acolo am făcut o zi de drum din zori până la asfințit, într-un camion acoperit cu prelată care a mai lăsat pe drum, în locuri complet necunoscute, câte un grup de femei și copii. Din fericire era plină vară și nu aveam încă să ne batem cu frigul siberian, ci numai cu norii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
află și "comanditur". Șeful transportului, un rus ras în cap, care vorbea tare și înjura la fiecare două cuvinte, ne-a mai spus că trebuie să ne pregătim un adăpost pentru iarnă și că în câteva zile va trece un camion cu un "nacialnic" care ne va instrui despre obligațiile noastre de muncă. După ce am privit împrejurimile de pe dâmbul cu mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos, dar era năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă. Când ne-am apropiat, din smârcuri s-au ridicat în zbor, speriate, păsări de apă. În ochiurile de apă limpede și încălzită de soare înotau cohorte de peștișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate patru cu diaree ; copii au avut porția lor de pâine. Seara, Ulitia mi-a propus să plecăm a doua zi, noi două, în Gherasimovka, zece kilometri dus, zece întors nu era mare lucru, urmând drumul pe care îl luase camionul după ce ne abandonase pe noi în acest loc uitat de lume. Ulitia a scos de la gât un săculeț plat din piele în care avea un teanc de ruble, toată economia familiei pe care reușise să o salveze folosind vicleșuguri doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe oase. Colecția lor de plante se îmbogățise cu mănunchiuri parfumate de sânziene și cimbrișor. Minodora și Vasili au început să scrie, la dictarea mea, cum se prepară diverse "remedii" din plante, pentru ce sunt folositoare și cum se utilizează. Camionul cu "nacialnicul" a trecut la vreo săptămână de la venirea noastră și ne-a lăsat instrucțiuni precise despre ce aveam de făcut : de desțelenit până la căderea iernii câmpia enormă care părea mănoasă și era însorită. În afară de ordinul de muncă am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei înțeleaptă și discretă am înțeles cât s-a maturizat fetița mea. Nu mă voi opri mai mult asupra acestui episod prea sumbru, prea dureros. În primăvara lui 1952, după încă o iarnă grea, trei militari au încărcat într-un camion, în mai puțin de o oră, puținele noastre lucruri ca și tot ce era în "laborator" și ne-au spus să urcăm și noi, toți cei cinci foști locuitori ai Brodocului siberian. Părăseam cu un oarecare regret bordeiul din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele : "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА". Intrarea era păzită de militari înarmați care au lăsat camionul să intre în incintă numai după ce ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în care urma să locuim era proaspăt văruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Jumările, untura și povidla erau la îndemână pentru a fi unse pe pâinea neagră de secară ori de câte ori cei mici strigau Mama, papa!. Și așa zile și nopți, nopți și zile în șir, strecurându-ne printre tancuri, motorizate, blindate, chesoane, afeturi, camioane, trupe românești și nemțești în retragere, care nu se sfiau să clameze Kaput Hitler, șirul de rădvane ale celor plecați în pribegie înainta, sub un cer neprietenos, ca o reptilă fără de sfârșit, cu viteza melcului, către interiorul Țării. Frumos spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și mintea... Oare chiar mă însoțește și mintea? Sincer, cred că nici nu l-am trimis de tot la plimbare pe Al-Ahmad, și nu m-ar mira dacă ar reveni cu un alai de cămile, cu o armată de elicoptere, camioane, macarale și buldozere pentru a începe lucrările la Heart of Island. Și, tot la fel de sinceră, îți spun că nici nu știu ce răspuns i-aș mai da Înălțimii Sale. Asta înseamnă că m-am ramolit de tot, că trebuie să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nici ei bine. Cum să nu stea? A intervenit Ilinca. Au pământuri la țară care produc și le aduc venituri. Toți au salarii bune. Cade pădurea pe ei și când i-am rugat astă-iarnă să ne trimită și nouă un camion cu lemne sau făcut că plouă. Cartofi vând cu sacii în piață și nouă nu ne-au putut da un sac. Am rugat-o pe verișoara-mea să mă împrumute cu cinci sute de mii de lei ca să cumpăr medicamente
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se aruncă pe jos: am văzut cu ochii mei cum doi muncitori își încropiseră un soi de cornete din hârtie, în care își adunau conștiincioși rămășițele viciului. Zonele aflate în lucru sunt măturate și aspirate atent la încheierea programului, iar camioanele și excavatoarele sunt dotate cu un soi de amortizoare, pentru a nu polua fonic orașul. Am trecut, deseori, pe lângă edificii în curs de finisare care arătau mult mai curate și mai îngrijite decât clădiri nou-intrate în funcțiune din România: fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]