962 matches
-
scund, burtos, mustăcios, cu buzele atârnând ca două jumătăți de pepene. Era intelectualul străzii. Lucra la Biblioteca Județeană, citea cărți fără poze și mai trimitea și cronici literare la București. I le tipărea o singură revistă, Luminătorul, devenită după revoluție, Candelabrul de seară, „publicație independentă, de artă, patrimoniu, atitudine și resuscitare națională“, scoasă de grupul de intelectuali grupați în jurul sucursalei bucureștene din Sectorul de Mijloc a prosperei firme de privăți ecologice „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Jani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cea mai mare laudă pe care o putea aduce. M-am prins cam încotro bate Sally cu ideea lui. — Le înălțăm pentru scenele de la curte, ca pe niște lampadari 1, o întrerupse Sally plin de entuziasm. Cum zici - lumini atârnătoare? —Candelabre. —Candelabre. Poate scoatem câteva, văd eu. După aia, la scenele din pădure le coborâm, îndrăgostiții își croiesc drum printre ele, se pierd - poate coboară Puck pe unul dintre ele. Cu luminile o să fie o atmosferă magică. Pentru piesa asta avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai mare laudă pe care o putea aduce. M-am prins cam încotro bate Sally cu ideea lui. — Le înălțăm pentru scenele de la curte, ca pe niște lampadari 1, o întrerupse Sally plin de entuziasm. Cum zici - lumini atârnătoare? —Candelabre. —Candelabre. Poate scoatem câteva, văd eu. După aia, la scenele din pădure le coborâm, îndrăgostiții își croiesc drum printre ele, se pierd - poate coboară Puck pe unul dintre ele. Cu luminile o să fie o atmosferă magică. Pentru piesa asta avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aprobare și ne oferi imediat dovada palpabilă a acestui lucru arătând schițele tuturor celor din grup. Sally, care era mai bun la desen liber decât mine, adăugase câteva schițe, una care arăta cum ar fi venit mobilele atârnate ca niște candelabre în scena de deschidere, de la curte, și încă una, în care îndrăgostiții își croiau drum printre ele, ca printr-un desiș, în pădure. La un moment dat m-am gândit să punem niște coloane pe care să se sprijine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ele, astfel că păreau niște meteori care căzuseră într-o pădure fermecată și se prinseseră în mreje. E minunat, zise Janey, încă ținându-mă strâns de mână, în timp ce luminile se schimbară devenind mai bogate și mobilele înălțară, transformându-se în candelabre; pe scenă năvăli un șuvoi de oameni. O clipă, mi i-am închipuit pe mașiniști, tot trăgând de cablurile lor, cu comenzi scurte și rectificări auzindu-se în căști, în timp ce mobilele se aliniară perfect; după care, se auziră primele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreme înapoi Să-mi regăsesc copilăria-n voi. Căci toți și în adâncul inimii Păstrăm ceva de când am fost copii, Și-atâta timp cât dăinuim sub soare Nicicând copilăria-n noi nu moare. Și ca să înflorească-n voi, prin ani, Lumini, în candelabre de castani, Să mai lăsați și-n zilele de mâine COPILĂRIA să vă curgă-n vine. Ca visele să nu le-aveți mărunte Iar aripile niciodată frânte, Păstrați, mereu în voi, ca pe-o comoară, COPILĂRIA , floarea cea mai rară
Nicuşor Constantinescu. In: ANTOLOGIE DE TEXTE PENTRU SERBĂRI ŞCOLARE by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/281_a_555]
-
a pălit. Dacă era să fie sincer, gândul la bucătăria cea nouă era aproape la fel de înfricoșător ca acela referitor la naștere. Amanda insistase să cumpere cea mai scumpă bucătărie cunoscută omului. Bucătărie care fusese completată cu unități sculptate manual și candelabre. Și mai incredibil - în afară de preț- era faptul că pe Amanda gătitul o lăsa absolut rece. Sigur au zis că e vorba de Amanda. Era limpede că Neil era încântat de impactul pe care-l aveau cuvintele lui. I-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
comitet de întâmpinare. —Soră Harris! a exclamat Amanda în timp ce-și dădea mănușile jos. Vă e frig sau ce s-a întâmplat? Haina asistentei Harris, legată corect cu cordonul peste uniformă, stătea pe unul dintre scaunele Maria Antoaneta de sub candelabru. Hugo se gândea că severitatea aspectului asistentei nu făcea decât să accentueze opulența ridicolă a camerei. Bucătăriile trebuiau să fie niște spații funcționale. A lor arăta ca un salon de bal cu aragaz. O valiză maro destul de mare, evident plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În partea a doua a Cărții Apocalipsului (cap. 4) este prezentată interpretarea profetică a istoriei, conform planului lui Dumnezeu. Dumnezeu este descris ca Stăpânul absolut al istoriei „șezut pe tron”, Dumnezeul incomunicabil care vrea să se descopere prin Duhul său (candelabrul cu șapte brațe care stă înaintea tronului - simbolul celor șapte spirite ale lui Dumnezeu - 4,5) și prin Isus Cristos „Mielul”, care prin victoria sa asupra celui rău este unicul în măsură să citească această carte și să realizeze proiectul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tot ce ne-am spus noi aici, toate strigătele noastre interioare proferate aici, se vor duce dracului ? Da. toți pereții aceștia, toate aceste coloane dorice, toate aceste lambriuri din esențe rare de lemn, toate aceste tapeturi din mătase, toate aceste candelabre, toate aceste sobe din faianță de meissen, toate aceste console din lemn lustruit, toate aceste draperii enorme vor fi golite de memoria noastră ? Da. nu le puteam ascunde adevărul acelor confrați ai mei neliniștiți de moartea Casei monteoru. îi vedeam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
casa. Aceeași căutare din apartamentul de la București se regăsea și aici, într-un chip mai rustic. Doi pereți ai sălii erau acoperiți cu două mari șaluri de cașmir, arme numeroase vechi erau presărate peste tot, de tavanul de grinzi atârnau candelabre cu lumânări de ceară. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vânătoare. Alături de sală era o cancelarie de moșie, simplă și ordonată. În cealaltă parte se găsea sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Pe o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în veci, nu prea va izbuti să le șteargă... Rulau peste tăpșanul de pe care, cu aproape un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese înțelepciunea de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un metru. Nici n-o să-l vedem după evanghelii! Popa Metru i-a rămas numele sfinției-sale. Și i se potrivea, ce-i drept! 133 Până când a citit prima liturghie, popa a bătut mahalaua, s-o înzestreze cu odoare, icoane și candelabru, că era parohie săracă, de oameni neavuți. A luat-o de la pricopsiți întii. Cârciumarul -la primit în odăile lui, i-a dat un scaun. La u§ă îi pupase mâna. Avea o sutană lungă și neagră și niște ghete pline
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i măsoare? Salonul avea o podoabă de lanțuri de hârtie, colorate în fel și chip, în care se ascundeau becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ploaie de hârtii mici. Se împărțeau cărțile poștale pentru alegerea reginei balului. Niște fete iuți treceau pe la fiecare masă și le vindeau. Petrică Cîrcu ceru o sută și puse un pol pe masă. Bozoncea lăsă paharul. Vinul strălucea în lumina candelabrului. Ceru și el o sută. Împrejur se învîrteau serpentine și viorile se mișcau vesele sub arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oftau cu părere de rău, că le plăcea și lor ibovnica. Au ocolit tot salonul. De pe margini, meșterii aruncau cu confeti și cu serpentine roșii. Lanțurile de hârtie îi legase la un loc, și Petrică Cîrcu a oprit-o sub candelabru și-a dat s-o pupe. Atât așteptase Bozoncea. A răsturnat masa și-a strigat: - Săriți, mă, că-mi fură nevasta! Lăutarii s-au oprit uluiți din cântat. Doar așa era obiceiul! Sandu și Nicu Piele i-au și încălecat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
reprezintărei, cu boschetele a căror verde e amestecat cu pete roșii, roze adică, cu bănci ce stau încă trântite pe scenă, cu fondaluri ce spânzură pe la jumătatea scenei, cu fundul în care vezi încă stând mobilele grămădite una peste alta, candelabre peste scaune, mese culcate cu picioarele-n sus pe canapele, oglinzi întoarse cu sticla spre perete, scoarțe învălătucite, rechizite aruncate una peste alta, și-n stânga, și-n dreapta cabinete de scândură numite garderobe, în care se-mbracă și se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inimă parecă și el căzu la pământ... Când își reveni în fire, el se găsi culcat pe un pat de catifea într-o odaie, cea mai splendidă și bogată ce o văzuse în viața lui, luminată de lumini așezate în candelabre de cristal. O masă încărcată cu fel de fel de bunătăți era în mijlocul odăiei... O muzică lină își zugrăvea armonia în aer, ușile se dădură-n laturi și o femeie de o nespusă frumusețe, încărcată de haine strălucite și podoabe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
glasul trist și dulce. - Cere ce vrei! zise doctorul. - Voi ca această peșteră urâtă să se transforme-ntr-un salon... Deodată murii se-ntoarseră ca-n țîțîne și dispărură și se prezintă o sală frumoasă cu covoarele moi, cu mari candelabre de argint, cu mobile îmbracate-n catifea vișinie, cu mese de lemn de nuc lustruit... Un cămin de marmură cu focul arzând era-ntr-un colț al salei... - A, zise Angelo, apropiindu-se de foc, ce dulce căldură... Cum te cheamă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un părete negru... Demonul ridică varga... păreții se dădură-ntr-o parte și deodată din toate laturile se văzură sale cu păreții îmbracați în atlas alb ca omătul, cusut cu frunze verzi întunecate și cu flori vișinii și strălucitoare. În candelabre mari ard lumânări de-o ceară ca zaharul, cu flacăre diamantine. Aerul salei e argintat, cald de miroase, strălucit de oglinzi cu privazuri de marmură neagră... Cu părul disfăcut poetic, pale trec copile pin ninsoarea aerului și de razele albe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
masa de lucru. N-are, cum se zice, stare. Nici o forță din interior și din afară nu-l poate hotărî să-și Înfrîngă inerția și să se apuce să scrie dacă nu există ambianța favorabilă: cabinetul de lucru bine Încălzit, candelabrul aprins, ceaiul aburind pe masă, focul pîlpîind vesel În sobă... Numai atunci simte Îndemnul de a pune mîna pe condei, numai sub apăsarea „despotismului Îngrozitor al iernei” poetul Își notează impresiile. O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărîrea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
forme arhitectonice cari ar merita medalia de aur, dacă asemenea talente s-ar recompensa În țara noastră. Dimineața Îmi place să mă scol de cu noapte și să găsesc cabinetul meu de lucru bine Încălzit și vesel luminat de un candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; cățeii mei sar prin cameră cu mii de jocuri și desmierdări, așteptînd porțiile lor de zahăr; biroul mă cheamă lîngă el, arătîndu-mi călimara plină, condeiul zburdalnic, hîrtia albă. «La lucru!ă Îmi șoptește un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai productiv. Reveriei pietrifiante, poeticii imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un peisaj feeric. Din spaima față de forțele dezlănțuite, poetul trage un profit estetic și profitul ia forme euforizante. Iarna decorează somptuos natura, plopii se transformă În candelabre enorme, gerul pune la streșinile casei „o ghirlandă de cristaluri”, lunca e pudruită „cu mărunt mărgăritar”, arborii ning „steluțe”, la ferestre apar „crini și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de răzbunare”), un umor discret În dialog, „hieroglife sfinte” brăzdate pe brațele și pe piepturile luptătorilor. Aici: „mii și mii de focuri” vesele, „zgomotul orgiei”, fastul cortului regal, „duzini de candelabre”, sticle cu vinuri spaniole și calabre, un cerb de patru ani Încins cu șiruri de fazani, două piramide de fructe aduse din Asia și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În galeșă văpaie”. Acolo - austeritate, aici - desfătare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]