664 matches
-
maghiară, ajungând până în Dalmatia. Al treilea grup a străbătut Moldova și Muntenia, a învins ostile locale și apoi a pătruns în Transilvania, unde a distrus Albă Iulia, Rodna, Clujul, Oradea, Cenadul și Sibiul. Invazia din Transilvania a fost descrisă de canonicul orădean Rogerius, contemporan cu evenimentele, în cartea "Carmen miserabile". Moartea Marelui Han Ogodai, în 1241, l-a determinat pe Bătu să se retragă în Asia. Acolo, mongolii vor cuceri Bagdadul (1258), își vor organiza un stat puternic în Iran, iar
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
atât de mare din scrierile lui , deși nu a fost un scriitor însemnat pentru partea occidentală a Imperiului Roman (și, apoi, a Europei Apusene până prin secolul al XVIII-lea) s-a datorat faptului că a devenit ceea ce se numea "scriitor canonic" în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). S-a născut în Niceea (azi İznik, în Turcia), ca fiu al lui Cassius Apronianus, senator roman. Era roman de origine greacă, opera sa fiind scrisă în greacă. A considerat mereu că "acasă" înseamnă
Dio Cassius () [Corola-website/Science/312261_a_313590]
-
societate care i-a acordat o pensie pe viață). A expus deasemenea la Vallauris (sudul Franței), și la Veneția (Italia). În ultimii ani ai vieții, zbuciumată de puternice sentimente contradictorii, a realizat multe icoane într-un un stil personal, ne-canonic și câteodată stilizat aproape până la abstract. A încetat din viață la data de 1 februarie 2007, la Paris, mormântul ei găsindu-se la cimitirul Sfânta Vineri din București. Ioana Olteș face parte dintr-o generație de artiști români care a
Ioana Olteș () [Corola-website/Science/311825_a_313154]
-
1905 a fost sfințit ca preot romano-catolic în orașul Minsk (actualmente capitala Republicii Belarus). După sfințirea sa ca preot, el a fost numit în anul 1907 în funcțiile de subdirector și profesor de dogmatică la Seminarul Teologic din Saratov și canonic al bisericii catedrale din aceeași localitate. În anul 1916, a fost transferat în orașul Chișinău, unde a fost numit paroh și decan al Basarabiei. Apoi în perioada 1917-1920, a îndeplinit funcția de vicar general al Basarabiei. A rămas în Basarabia
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
45 de ani, murind în 31 iulie 1869. Studiile teologice le face la Blaj, perioadă în care-și schimbă numele din Flore sau Florea, în Florianu, obicei frecvent în rândurile tinerimii studioase a Blajului, adeptă a curentului latinist propagat de canonicul Timotei Cipariufiind hirotonit în anul 1855. La data de 8 mai 1855 se căsătorește cu fiica preotului Ioan Mihălțan, Ana în vârstă de 16 ani având ca nași familia căpitanului Dionisie Drăgoiu. A păstorit satul mai bine de 40 de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Herlinghausen și Hagedorn (Steinheim) au fost singurele localități din fostul principat episcopal catolic Paderborn, care au rămas după reforma protestantă majoritar evenghelice. Comunitatea din Herlinghausen a fost coordonată spiritual până în secolul al XIX-lea de către pastorii localității Ersen ce ținea canonic de biserica evanghelică din Hessen. După cucerirea Westfaliei de către armatele prusace în 1802 și până la întemeierea de către francezi a regatului Westfaliei respectiv după dizolvarea acestui regat și reocuparea Westfaliei de către armatele prusace nenumărați credincioși protestanți s-au mutat Warburg, majoritatea
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
al Capitulului arhidiecezan și a fost desemnat prim secretar. În 1901 a primit de la papa Leon al XIII-lea titlul de „prelat domestic”. În șematismul jubiliar al arhidiecezei pe anul 1900 a scris partea istorică Seria capitularilor, cuprinzând biografiile tuturor canonicilor arhidiecezani, de la înființarea capitulului până la zi. A fost numit membru în diferite comisii arhidiecezane. Prin decretul imperial de la Viena, din 16 mai 1903, canonicul Vasile Hossu a fost numit episcop al Lugojului, în scaunul rămas vacant prin transferul Episcopului Demetriu
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
șematismul jubiliar al arhidiecezei pe anul 1900 a scris partea istorică Seria capitularilor, cuprinzând biografiile tuturor canonicilor arhidiecezani, de la înființarea capitulului până la zi. A fost numit membru în diferite comisii arhidiecezane. Prin decretul imperial de la Viena, din 16 mai 1903, canonicul Vasile Hossu a fost numit episcop al Lugojului, în scaunul rămas vacant prin transferul Episcopului Demetriu Radu de la Lugoj la Oradea. La 25 mai al aceluiași an, a fost confirmat de Sfântul Scaun Apostolic, iar la 21 septembrie a fost
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
clerul eparhial că a luat conducerea eparhiei cu toate formele canonice. Începutul păstoririi și-l face prin acte de disciplină spirituală, înființând Reuniunea de Misiuni Sfinte, reglementând problema pe atunci atât de spinoasă, a intențiunilor misale, punând-o sub controlul canonicului Ioan Ivașco. A luat măsuri pentru organizarea și ținerea exercițiilor spirituale pentru preoți, pe centre, la care participau preoți din protopopiatele mai apropiate. Așa s-au ținut astfel de exerciții spirituale la Dej, Bistrița, Șomcuta Mare, Baia Mare, Șimleu, Sighetu Marmației
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
de la sfârșitul secolului al V-lea, partea cea mai mare a provinciei Iliria, partea sudică, a revenit în sfera de influență a Imperiului Roman de Răsărit și a Bisericii din Constantinopol, chiar dacă mitropolitul Durrës-ului a rămas în mod oficial subordonat canonic până în secolul al VIII-lea patriarhului Romei. În acea perioadă, liturghia în Iliria era impregnată de ritul bizantin. Doar în partea nordică, respectiv în Praevalitana, influența romană era mai mare, și de aceea această zonă a fost cea care, mai
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
1948, când Biserica Română Unită a fost scoasă de regimul comunist în afara legii, majoritatea credincioșilor au aderat la Biserica Ortodoxă Română. Pe teritoriul Racoviței există o mențiune despre existența unui schit (mănăstire), uitat astăzi cu desăvârșire, mențiune care se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea. În 1919 apare un alt studiu, în care autorul, Zenovie Pâclișanu, precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Prima biserică a satului are datare incertă, istoricul blăjean
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
existentă și astăzi cu aceeași destinație, a funcționat și ca școală sub numele de Școala Grănicerească subvenționată din fondurile Fondului Școlastic al Regimentului I de Graniță de la Orlat. Prima mențiune despre acest lăcaș bisericesc, uitat astăzi cu desăvârșire, se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea În 1919 apare un alt studiu, de Zenovie Pâclișanu, în care se precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de către călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Cele două surse citate nu precizează din păcate
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Academiei Teologice din Blaj (catedră onorată înainte cu multă strălucire de către viitorul mitropolit Vasile Suciu). De asemenea a predat și la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. În anul 1920 a fost numit secretar mitropolitan, iar în anul 1923 canonic al capitulului mitropolitan. În perioada 1925-1930 a fost rector al Academiei Teologice de la Blaj. A fost redactor al prestigioasei reviste „Cultura Creștină” (1911-1918) de la Blaj, precum și redactor, apoi director (1922-1930), al ziarului „Unirea”, care apărea la Blaj, în care a
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
au ieșit amândoi să facă o vizită la Preasfântul Sacrament din biserică, după care s-au întors în casă. După 1 noaptea o ceată de securiști ne-a devastat locuința. Doi dintre ei au intrat în dormitorul unde se afla canonicul Leon Sârbu și Părintele Govoran... Între timp alți doi securiști au intrat în camera în care se odihnea Preasfințitul. L-au ridicat și, legându-l la ochi, l-au dus într-o mașină ce se afla în stradă». Astfel a
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
circa 35 de ani. Naturalismul lui van Eyck și atenția acordată celor mai mici detalii se reflectă, aparent paradoxal, și în picturile pe teme religioase. Figurilor lui, le este caracteristică liniștea desăvârșită dată de lipsa conflictelor interne. În tabloul ""Madona canonicului van der Paele"" (1436) van Eyck dă dovadă de o excepțională capacitate compozițională, obținută prin simetria consecventă pe care o păstrează în relația dintre personajele tabloului precum și în raportul dintre figuri și arhitectura din imagine. Tabloul se distinge printr-o
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
o scurtă perioadă în care scaunul arhiepiscopal de București a fost vacant, arhidieceza fiind condusă de către vicarul capitular Joseph Baud, papa Pius al X-lea l-a numit arhiepiscop, la 16 septembrie 1905, pe Raymund Netzhammer, călugăr benedictin, pe atunci canonic onorific de București și rector al Colegiului Pontifical Grec din Roma. Inițial a refuzat, cunoscând problemele religioase din România, dar papa l-a convins să dea ascultare. La 5 noiembrie 1905 a fost consacrat episcop în biserica abațială "Sfântul Anselm
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
val de italieni a ajuns în România, de la Friuli și Veneto. În unele orașe din Transilvania au existat cartiere italiene, precum Olosigul (Italienimea) și Velența din Oradea. Erudiți din Italia au ocupat funcții de seamă, precum Rogerius, care a devenit canonic, Giorgio Martinuzzi, guvernator etc. În Țara Românească Anton Maria Del Chiaro a ocupat funcția de secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Nu este județ în România unde să nu se fi declarat la recensământ măcar câțiva italieni. În număr mare, chiar
Italienii din România () [Corola-website/Science/304789_a_306118]
-
Kasper, pr. Martin Roos din Stimpfach se reîntoarce în Dieceza de Timișoara. La 20 iulie 1990, Excelența Sa Sebastian Kräuter, episcop de Timișoara îl numește director al cancelariei episcopale. În anul 1991 primește titlul de Monsignore, apoi în anul 1992 devine canonic onorific al Catedralei Episcopale. Din anul 1993 este pro-vicar episcopal. PS Martin Roos explică într-un interviu din anul 2005 motivele revenirii sale în România: Am făcut aceasta din dorința de a sluji în locurile mele natale, în Dieceza de unde
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
de îngeri) și pandantivii cupolei (pe care sunt reprezentați cei patru evangheliști) au fost pictate în frescă în anul 1905 de Octavian Smigelschi în stilul Art Nouveau promovat de școala de la Budapesta. Pictorul era originar din satul Ludoș, fiind fratele canonicului Victor Smigelschi de la Blaj. Smigelschi a fost ajutat la pictură de prietenul său Arthur Coulin, dar ca „simplu executant”, după cum crede acad. Virgil Vătășianu. Onorariul primit de către Smigelschi pentru pictarea icoanelor de pe iconostas, a cupolei și pandantivilor a fost de
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
Dobrogea"". Din anul 2004 este doctorand în Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității "Ovidius" din Constanța, sub conducerea științifică a Pr. Prof. Dr. Nicolae Dură, cu tema tezei de doctorat: "Drepturile omului conform Dreptului Islamic și Dreptului Canonic". A activat din anul 2000 ca profesor de religie islamică la Școala "Constantin Brâncuși" din Medgidia, apoi la Colegiul Național "Mircea cel Bătrân", la Liceul Teoretic "Traian" și la Liceul Teoretic "Ovidius" din Constanța. În perioada 2000-2001 a fost consultant
Murat Iusuf () [Corola-website/Science/306390_a_307719]
-
Roma. După hirotonirea sa ca preot greco-catolic la 19 martie 1938 la Roma, a devenit un apropiat colaborator al episcopului Iuliu Hossu. A ocupat mai multe funcții, ajungând în final rector al Academiei Teologice din Cluj, și primind demnitatea de canonic. A fost dedicat studenților săi, pentru care a și cules aceste pilde, ca semințe pentru predicile lor pe când vor fi preoți. În 1948 carierea lui de profesor i-a sfârșit odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
auxiliar de Cluj-Gherla, dr. Ioan Cherteș, care suferind grav în urma torturii din anii de temniță, s-a retras la o soră a sa, renunțând la preluarea jurisdicției. Puterea de jurisdicție în Eparhia de Cluj-Gherla a deținut-o, cu mică întrerupere, canonicul Nicolae Pura, vicar general și ordinarius eparhial, începând din decembrie 1948 până la 9 februarie 1981, când, bolnav, s-a retras, stabilind însă o nouă succesiune jurisdicțională, formată din următorul ternar: Dr. Silvestru Augustin Prunduș, OSBM, profesor de Teologie, vicar general
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
de Teologie, vicar general episcopal și ordinarius, fost provicar general I; Dr. Eugen Popa, profesor de Teologie, provicar general episcopal I și Prof. Tertulian Langa, provicar general episcopal II, care-și menține delegația din 28 noiembrie 1971 în această calitate. Canonicul Nicolae Pura este autorul a cel puțin 13 lucrări de teologie printre care amintim: Acela pe care voi nu-l știți" (1943, despre Cristos, prezent real în Euharistie); "Pilde apologetico-dogmatice" (3 vol., 1941, 1942, 1943); Viața în iubire"; "Educația curățeniei
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
este și nu poate fi altul decât Sf. Euharistie", scria pr. Pura în 1943, în prefața cărții, iar cuvintele îi sunt valabile și astăzi. De asemenea, PC Nicolae Pura a lăsat în urma lui, printre alte scrieri, capodopera lirică "Simfonia Mariei". Canonicul Nicolae Pura a trecut la cele veșnice la 10 august 1981 în com. Mărgineni, unde a fost și înmormântat. În sicriu aș dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea și rozariul", scria în testamentul său
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
la 10 octombrie 1948 a fost promovat pro-vicar general al Diecezei de Cluj-Gherla. Dar la 28 octombrie 1948, a fost arestat de către securitatea comunistă și închis la Mănăstirea Neamț, împreună cu ceilalți arestați provenind din clerul superior al Bisericii Române Unite, canonici, profesori de Teologie, protopopi etc. În februarie 1949, internații de la Mănăstirea Neamț, ca și episcopii de la Dragoslavele, au fost transferați cu toții la Mănăstirea Căldărușani, lângă București, transformată în lagăr de concentrare, împrejmuit cu sârmă ghimpată și asigurat cu pază militară
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]