1,192 matches
-
în jos și am început să alerg iar. Simțeam în gât micul dejun copios pe care mi-l pregătise Madeleine. Am scuipat gustul de grăsime stătută. Simțeam cum mi se înmoaie genunchii și a trebuit să mă apuc de o capotă ca să nu cad, dar nu îmi puteam controla stomacul. Corpul mi se convulsionă. Micul dejun ieși afară. Mă simțeam ca nesăbuiții care, după ce lagărele au fost deschise, s-au repezit să se îndoape cu mâncare pe care corpul lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ora două noaptea. Ierusalimul stătea Înghețat și gol În Întuneric ca și cum catastrofa avusese loc deja și toți locuitorii săi plecaseră din nou În exil. 26 Karla În vis Gad Eitan sosi Într-un jeep militar cu o mitralieră montată pe capotă să-l convoace la o Întâlnire cu președintele țării. Biroul președintelui se afla Într-o sinagogă mică, la subsol, la marginea cartierului rusesc, În spatele poliției. Lângă masa de scris stătea un ofițer britanic arogant, cu o curea de piele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu cai sau biciclete, câte o mașină, oameni cu șepci sau cu basmale mergând pe jos, iar tramvaiul venea uruind la fiecare jumătate de oră. Oamenii și vehiculele constau doar dintr-o parte superioară, din cap și umeri, dintr-o capotă de mașină acoperită de zăpadă, dintr-o pătură de lână curbată peste coama unui cal. Treceau butoaie și dulapuri așezate în stive, trecu și o încărcătură de pietriș, un camion cu bidoane de lapte. Paltoane grosolane, pălării de fetru, șaluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dă năvală, neagră și amenințătoare ca un potop, pădurea. În acest strat format din culori stridente, amestecate, singură strada rămăsese o linie neagră, care ducea, urcând, spre tufișul de tuia. Dar mișcarea pe atunci constantă de pălării și basmale, de capote de automobile și rânduri de ferestre ale tramvaielor s-a transformat brusc într-o zi, către prânz, într-o răscoală. Un țipăt m-a atras la geam, am văzut cum vânzătorul de băuturi care trecea o dată pe zi pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care îl căuta de mult i-a nimerit capul. S-a vorbit de o încăierare în orașul vechi, aproape de biserica sfântul Lambert. Apoi s-a mai spus că un glumeț pe nume Franz Witte și-ar fi celebrat dansul pe capotele acoperite de zăpadă ale mașinilor parcate foarte aproape una de alta pe Königsallee, pe Opeluri, Borgwarduri, Mercedesuri, pe Volkswagenuri cocoșate. Deoarece însă dansatorul se înălța în salturi ușoare și ateriza ca un fulg, nici una dintre mașini nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-ntorceam fascinat pagina. Pe măsură ce citeam și anii treceau Înainte sau Înapoi, se evapora plăcerea pură a lecturii și apărea tot mai acut dorința de Întrecere. Cline, Cehov, Salinger, John Osborne, Raymond Carver, Donald Barthelme, Joyce, Faulkner, Cortzar, Buzati, Márquez, Truman Capote, Golding, Carpentier, Patrick White, Saroyan, Virginia Woolf, Kurt Vonnegut, Saramago, Antunes, Allemany, Asturias, Flaubert, Manuel Scorza, Anatole France nu. Și cîți alții, la grămadă. Nu doar că n-am Întrecut, În chip firesc, absolut pe nimeni (ceea ce-i bine: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am primit cadou de la Mihai Simionescu un laptop, bănuiesc că n-am dobîndit nici măcar un nanometru de nemurire, cu toate că drumul practicat, și cel mai scurt pentru asemenea scop, părea a fi proza scurtă, de-aia am și ales-o. Truman Capote: „Dacă este exploatată cu seriozitate, poate fi cea mai disciplinată și mai dificilă formă de scris din cîte există. Cred că o povestire poate fi ratată de o greșeală de ritm (iată!) Într-o frază, mai ales dacă are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cel mai mic paragraf balast, a ținut morțiș să fie ca Flaubert la volan, concentrat asupra celor mai mici amănunte, rulînd pe autostrada povestirii cu sofisticatul radio de bord dat foarte tare, ascultînd muzică, din nou melodia lui Truman Capote, Un Paganini semantic: „Găsirea formulei exacte pentru o povestire Înseamnă pur și simplu a Înțelege care este cel mai firesc fel de a povesti. Proba pentru a vedea dacă un scriitor a găsit forma firească a povestirii sale e următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după ce o citești, te Întrebi dacă ți-o poți Închipui altfel, sau Îți amuțește Închipuirea și ți se pare absolută și desăvîrșită ca o portocală”. Acest refren reprezintă alfabetul meu cîntat. GÎndeam la fel și Înainte de a-l auzi pe Capote, Însă confuz, el doar a dat o formă sentimentelor mele tehnice, așa cum se-ntîmplă de obicei cu tipii cu sentimente: vine altcineva și li le dă. În felul acesta, un stilist autentic pînă la ultima celulă riscă să ajungă la minimum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu camera de luat vederi pe umăr În spinarea unui om care dorea să fugă de-acolo cu mașina, tinerii sînt oarecum furioși, ca-ntotdeauna, din nou desene animate, ea-l momește pe-un mecanic auto la o cunilincție pe capota unui automobil splendid, el se execută și fata Îl Împușcă cu pistolul din poșetă, nu i-o fi plăcut modul lui de exprimare, poliția găsește la locul crimei un fir de păr pubian, rezistent la tracțiuni și tornade, și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Denton conduse mașina pînă la adresa de pe South Duquesne - alt coteț acoperit cu carton și catran. Un Mercury mov trona pe alee - o hardughie tipică de cioroi, dotată cu ornamente pentru aripi și apărătoare de noroi. Pe o plăcuță montată pe capotă scria „Păgînii mov“. De tavanul verandei atîrna o combinație de sac de box cu minge de antrenament. Jack spuse: — Ăsta e luptătorul tău de semimijlocie. Denton zîmbi. Jack urcă scările și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră lătrături - de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Tiny. De Soto-ul lui Cindy era afară, cu o tavă de haleală agățată În cadrul portierei. Bud Își parcă mașina lîngă a ei. Cindy Îl văzu, aruncă tava și ridică geamul. Bam! De Soto-ul porni În marșarier. Bud se repezi, ridică capota motorului și scoase distribuitorul. Motorul muri. Cindy coborî geamul. — N-a fost de-ajuns că mi-ai furat banii! Acu’ mă lași și nemîncată! Bud Îi aruncă În poală o bancnotă de cinci dolari. — Fac cinste cu un prînz. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mizerii personale. Numere vechi din Hush-Hush, tăieturi din ziare, documente șterpelite de la poliție. Dosare: Montgomery Clift are cea mai mică puțulică din tot Hollywoodul. Errol Flynn, agent nazist. O chestie tare: Flynn și un oarecare scriitor homo pe nume Truman Capote. Comuniști, simpatizanți ai comuniștilor, diverse celebrități care și-o pun cu negrotei, de la Joan Crawford la fostul procuror districtual Bill McPherson. Drogați berechet: mizerii despre Charlie Parker, Anita O’Day, Art Pepper, Tom Neal, Barbara Payton, Gail Russell. Articole intacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
loc. Ed parcă și rupse cămașa lui Mertens. Un gest brutal. Omul era o uriașă cicatrice ambulantă. Lux veni spre el. Ed scoase două pungi de praf și două teancuri de bancnote de o mie de dolari. Le așeză pe capotă și coborî geamurile din spate. Lux sosi și cercetă bancheta din spate. — Cunosc lucrarea asta. E Douglas Dieterling. — Așa, pur și simplu? Lux bătu cu degetul În praf. — E de la răposatul Pierce Patchett? Căpitane, hai să nu ne simțim indignați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o scrisoare către fiica ei vitregă din Vancouver, dar văzu că grădinarul nu curățise ca lumea peluza de bălării, ca de obicei și în curând îngenunchie trăgând de rădăcini speciile mai încăpățânate. Îl observă aproape imediat pe bărbatul proptit de capota mașinii și privind-o. Se ridică și se uită la el, ferindu-și ochii de soare. Îl recunoscu, dar nu se mișcă, nu făcu cu mâna, nu-i strigă numele; doar îi întoarse privirea impasibilă. În locul unde ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să pară indiferent, dar am simțit dezamăgirea din vocea lui. — Grozav. Mulțumesc de telefon. Pa. — Cine a fost? a Întrebat Miranda, cu ochii tot pe itinerar. Începuse să plouă și abia am auzit ce spune din cauza ploii care picura pe capota limuzinei. — Ăă. A fost tata. Din America. De unde Îmi veniseră vorbele astea tâmpite? Auzi acolo, din America. — Și ce voia să faci care ar intra În contradicție cu activitatea ta pentru petrecerea de mâine seară? Mi‑au venit În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acest timp, pompa revenise la viață și Începuse să vibreze, să scîncească și să țăcăne, iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea jos și se uită la Mickey. Stătea destul de nonșalant, cu o mînă pe capota mașinii și cealaltă Încordată pe dispozitivul furtunului de benzină, și cu ochii țintiți pe cadranul pompei. Nu era frumoasă, dar aducea cu sine un anumit stil; și era nemaipomenit cîte fete - chiar fetele obișnuite - erau intrigate și impresionate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auzea și simțea bubuiturile mitralierelor, era dificil să asociezi zgomotul cu șirul de străfulgerări luminoase sau cu fuioarele de fum care apăreau cînd luminile erau stinse. Curînd, Însă, atenția Îi fu distrasă de un șrapnel care căzuse. Atinsese acoperișul și capota dubiței, producînd o serie de zăngănituri, de parcă bombardierele aduseseră niște sertare cu tacîmuri și acum le goleau. Apoi se auzi o izbitură și mai mare, apoi alta, iar drumul din fața lor fu brusc luminat de o lumină albă, Înspăimîntătoare. Avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nou zgomotos și se animă, ca și cum ar fi reacționat la un șoc electric. Generatorul fu pornit din nou și lumina aprinsă. Oamenii se mișcau și lucrau cu un scop diferit. O mașină se opri, izbindu-se de drumul stricat; pe capotă lucea o cruce albă. Mickey se duse s-o Întîmpine. Kay ezită și se ciuci din nou lîngă Helen. Helen se proptea cu dificultate de moloz. Se Încordase să audă și ea. Vocile acelea, spuse ea, erau ale lui Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucruri pentru bebeluș, În portbagajul mașinii. (Ludovic al XIV-lea călătorea cu mai puține bagaje decât Ben.) Apoi vine momentul când trebuie să găsească cheia de la cutia de bagaje, care stă ca o barcă Întoarsă cu burta-n sus pe capota mașinii noastre. „Unde am pus-o, Kate?“ După zece minute de nervi și golit fiecare sertar din casă, Richard găsește cheia În buzunarul de la geacă. După ce Rich Îmi spune să bag copiii În mașină „chiar acum“, urmează douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pornească. Am încercat din nou. Nici o schimbare. În următoarele zece minute am încercat să pornesc mașina fără nici un rezultat. Învinsă, am lăsat mașina să ruleze spre marginea drumului tivit cu iarbă. M-am dat jos și m-am proptit de capotă cu un oftat indispus à la Kelly Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se smiorcăiau, iar bunicile lor țipau la soldații spanioli. Ignorînd claxoanele nerăbdătoare, cei din Guardia Civil(##notă: Jandarmeria spaniolă##) verificau fiecare șurub și nit, căutau cu exces de zel prin valize și ambalaje cartonate de supermarket, aruncau priviri scrutătoare sub capote și roți de rezervă. — Trebuie să ajung la Marbella Înainte de cinci, i-am spus administratorului de la biroul de Închirieri, care privea fix la vehiculele oprite, cu seninătatea unui om pe cale de a Închiria ultima lui mașină Înainte de-a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să mute și să dea mat dintr-o mișcare, deși de data asta nu mai e nici o piesă pe tablă și trebuie să-și dea mat de unul singur. Crawford se sprijini de Porsche-ul său, bătînd cu degetele În ponosita capotă pliabilă. Dincolo de zîmbetul său liniștitor, privirea sa Îmi trecea În revistă fiecare detaliu al feței și al posturii, modelul de cămașă și cel de pantofi, ca și cînd ar fi căutat vreun indiciu care să lămurească necazul În care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
precum bijuteriile pe care le etalau toată vara. Braț la braț, un cuplu vesel trecu pe lîngă mine cam pe două cărări și nimeri În calea unei mașini, care Îi ocoli la mustață. În trecere, bărbatul izbi cu palma În capotă. Speriată, șoferița Întoarse capul să vadă ce se Întîmplase, iar pe sub aerul zăpăcit pe care-l avea În acel moment am recunoscut chipul Paulei Hamilton. Am strigat după ea. — Paula! Așteaptă-mă... Parchează lîngă atelier. Oare venise să mă caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În continuare să descopăr ce s-a Întîmplat la casa Hollinger? Toată lumea știe, domnule Prentice. V-ați făcut mult de lucru prin Estrella de Mar. E posibil chiar să redeschid ancheta. SÎnt multe lucruri neexplicate... Cabrera Își sprijini palmele pe capota Seatului și privi către taluzurile de lemn ale domeniului Hollinger. Vorbele lui despre redeschiderea cazului mă nelinișteau. Începusem să privesc la ruinele conacului aproape cu ochi de proprietar. În ciuda tragicelor sale consecințe, incendiul Își atinsese scopul În ceea ce privea Estrella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]