1,206 matches
-
de natură nu sunt cele mai reușite, peisajul fiind perceput prin prisma unor reminiscențe livrești. Un miniatural cap de operă este Păcală și Tândală sau Morală moldovinească, ingenios compendiu de proverbe și sentințe, debitate cu voluptate paremiologică. Stilul epistolar, asociativ, capricios, câteodată (auto)persiflant, emană și o anume sfătoșenie calmă, bonomă. Între proze se mai află un „manual”, Vânătorul bun sau Meșteșugul de a nu-ți fi urât (1844), îndatorat unui E. Blaze, de care s-a servit și Odobescu în
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
aparținând lui Jean Goujon, și o gravură a lui Albrecht Dürer, Miraculoasa vocațiune a Sfântului Hubert, considerate întruchipări emblematice ale motivului vânătorii în arta plastică, deschid galeriile muzeului imaginar al lui O. Sunt reunite într-o dezordine căutată, cu asociații capricioase, surprinzătoare, descrieri de sculpturi și picturi antice și moderne, aprecieri fine asupra muzicii, comentarii și citate din literatură, de la Horațiu la Turgheniev, referiri la poezia românească, aluzii la disputele filologice și literare ale vremii, istorioare subtil ironice sau autoironice, snoave
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Fie prin încărcătura lor psihică, fie prin histrionismul lor cu tâlc. Insinuându-se printre eroii reflexivi ori munciți de patimi, Hamlet - figură tutelară - lasă în urmă-i o dâră fosforescentă. Un personaj care hamletizează este, în Veac de iarnă, Radu, capriciosul moștenitor al tronului, cu juvenilitatea-i teribilă și cu umoarea primejduitor instabilă. Poza nu lipsește din alura acestui june cu alură gânditoare (și el citește dintr-o cărțulie plină de „vorbe” cu temei, și el monologhează despre cele văzute și
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cam întunecat la față, în cabină, pentru a-i comunica lui Ahab situația, de îndată ce velele fură orientate spre briză. înainte de a bate la ușa cabinei, se opri o clipă, fără voia lui. Lampa se bălăbănea încoace și încolo, aruncînd umbre capricioase pe ușa zăvorîtă a cabinei - o ușă subțire, care avea, în partea de sus, obloane în loc de tăblii. Din pricina izolării ei, în cabină domnea o liniște ca de subterană, deși în juru-i bubuiau stihiile dezlănțuite. Flintele încărcate străluceau în rastelul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
amestecau în valea mișcătoare a dîrei sale statornice; de-o parte și de alta, se înălțau bulbuci scînteietori, al căror dans jucăuș era curmat numaidecît de ghearele a sute de păsări, ce se lăsau lin pe apă, din zborul lor capricios. Iar pe spinarea albă a balenei se înălța, aidoma bastonului de pavilion ce se ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
medicii calculează pulsul unui prunc, ba, mai și spun, cu dezinvoltură: „Trenul cutare va ajunge în gara cutare, la ora cutare“ - tot așa, în anumite ocazii, acești vînători nantucketezi calculează itinerariul leviatanului din adîncuri potrivit observațiilor făcute asupra vitezei sale capricioase și își spun în sinea lor: „De aci în cîteva ore, balena asta va străbate două sute de mile, atingînd cutare grad de latitudine sau longitudine“. Dar pentru ca aceste previziuni să se adeverească întocmai, vînătorul trebuie să aibe ca aliați vîntul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alternative. Fără a fi prea numeroase (ele nu trebuie confundate cu descrierile ce au un rol bine determinat în economia narațiunii), astfel de secvențe lărgesc dimensiunea lumii sondate de autor. Nesfârșitele drumuri străbătute de Marlowe în căutarea vinovaților, deplasările aparent capricioase pe drumurile unei Californii suspect de ploioase se relevă a fi doar firimituri din marele desen universal. Aparentele îndepărtări de linia roșie a evenimentelor întăresc atmosfera de realism, de apartenență la o lume de oamenii vii, captivi însă ai unei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
licențiate că soțul lor e numai bacalaureat. Adevărata intelectuală creează în jurul ei familia, în care raportul dintre soți, ca și cel dintre părinți și copii, nu e dictat nici de interese materiale, nici de ambițiuni sociale și nici de subiectivitate capricioasă. Ea creează familia ca entitate spirituală. Pe ea nu o preocupă situația ei în familie, nici interesul ei personal, ci interesul obiectiv al comunității familiale. De aceea, întâlnim printre adevăratele intelectuale femei ce nu se sfiesc să-și încarce programul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pentru lucruri. și cum, de când lumea, înțelegerea nu a semănat decât pace și bună învoire, în familia intelectuală va domni pacea, omenia și dragostea. Căci e o dragoste adânc omenească, adevărat omenească, una care nu crește din instincte, din preferințe capricioase și nestăpânite, ci care înfloare din totala înțelegere. Fenomenul atât de frecvent la mama primitivă: preferința pătimașă pentru unul din copii, tinde să dispară, pe măsura în care mamele sunt mai cultivate intelectual. Înțelegerea în familie dă naștere Armoniei. De când
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea consistență („dantele de sticlă belgiană, cristaline și reci”, sună caracterizarea lui Emil Isac). Veșmântul râvnit pentru aceste „miniaturi” și „oglinzi” duce gândul la o medievalitate uneori grațioasă, alteori semeață. Mai spontan, enunțul liric din ciclul
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
noastră, pentru o literatură combativă, pătrunsă de spirit de partid, și de o înaltă valoare artistică. Iată, simplificat, raționamentul acestei atitudini: despre stahanoviști s-au scris destule lucrări slabe; noi să scriem mai bine despre frământările spectaculoase ale micilor burghezi capricioși și mărunți, iar pentru a nu pune lozinci în gura vreunui erou care s-a ivit printre ei - hai mai bine să nici nu aducem în acțiune vreun asemenea erou (M. Zaciu, Pasagerii de pe corabia beată); sau: a cânta în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au să mă atingă”) și retezat de spectrul războiului („Să te simți atât de tânără și atât de dornică de a trăi, și totul împrejur să-ți stea împotrivă! Să n-ai ca viitor și perspectivă decât îngrijirea unui bolnav capricios și excesiv, a unei surori egoiste și răsfățate, în plus un război ce pare-se că stă să înceapă”). La ora apariției, romanul a fost înțeles inclusiv în cheie subversivă, războiul de la 1916, cu toate dilemele și suferințele sale, fiind
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
îngreunate de noroi păreau că prind rădăcini în pământ, soarele ardea în fața lor, spre apus, în direcția Germaniei. Ca și cum, pe câmpurile înghețate de lângă Moscova, punctele cardinale se inversaseră. Această inversare a soarelui fu pentru el o logică reconfortantă. Singura, în capriciosul haos al războiului. Dacă ar fi avut vreme să gândească la acest lucru, ar mai fi remarcat încă o logică: existau în rândurile soldaților tot mai puțini oameni născuți, ca și el, la începutul anilor ’20, care luptau încă din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
subiect să caute în trecut, mai ales în primii ani din viață, soluția la problemele sale actuale. În limbajul popular și deci în inconștient, circul are o conotație de dezordine și de haos («ce circ!») sau de comportament copilăresc sau capricios («termin-o cu circul!»). Subiectul este implicat într-o situație complicată sau are o atitudine iresponsabilă. Diferitele elemente și protagoniștii visului aduc de asemenea informații despre semnificația acestuia: - capitelul este o evocare a bolții cerești și deci a unei nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului, după Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale capricioasei soții și de ritmul schimbărilor („Iaca-a doua zi începe cu reforma radicală”), impus la conacul de la țară. În fabule și satire, nu lipsesc expresivitatea formală și pitorescul lingvistic. A. intră în istoria teatrului românesc odată cu prima reprezentație scenică, în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
și noblețea mea, să fiu paznic în locul lui Grivei, care lua lecții de muzică!) Ana: Lui Raluca îi place la bunici, dar nu-i place că suntem cam izolați deși îi place natura. Miki: Raluca o să se plictisească și devine capricioasă... Iar bunicii sunt plecați... Ana: Miki, o să-i pregătim lui Raluca un program ca să nu se plictisească. Cocoșul și puii: Cu toții să ne pregătim, pe Raluca s-o primim. (se repetă; se alătură și Ana, cântă împreună) Râde soarele cu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
lui de matematică l-a apreciat în termeni elogioși: „Rezervat și muncitor, preferă studiul oricărei petreceri, îi place să citească autori valoroși. Foarte dotat pentru științele abstracte; puțin interesat de celelalte; cunoaște temeinic matematica și geografia; tăcut, plăcându-i singurătatea, capricios, semeț, extrem de egoist, concis și energic în replicile sale, cu mult amor propriu, ambițios și aspirând la orice; acest tânăr este demn să fie protejat”. Un alt profesor a avut o viziune ceva mai profetică: „Corsican de origine și caracter
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
stilouri și bomboane, și pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu un gest de papă, ca pentru a binecuvânta aerul, În timp ce domnișoara Inglis (mereu În planul al doilea) se Întorcea să vadă ce Îi arăta colega ei. Pălăria cu borurile lăsate a domnișoarei Inglis Îi ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mulțumește să stea împreună cu Agrippina pe băncuța dublă de alături. Seamănă cu cele care în municipii sunt acordate augustalilor ca distincție onorifică. Înainte de a se așeza, Claudius face un semn apreciativ cu mâna către forma grațioasă și în același timp capricioasă a picioa relor scaunului. Nu spune nimic, însă Vipsania înțelege și fără cuvinte comentariul lui mut. Ei, romanii, nu au mai avut nimic de inovat în materie de tâmplărie și se mulțumesc să copieze modelele grecești. Claudius încearcă să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neexplodată. De asemenea, am mai fost de acord că adunarea bucăților constituise o experiență extraordinară - ce era fascinant, era să descoperim cum corpul uman poate fi făcut bucățele care nu explodaseră conform liniilor anatomice, ci mai degrabă fuseseră divizate la fel de capricios ca un obuz foarte puternic care explodează. Pentru a aduna observații pline de acuratețe, un naturalist ar putea să le limiteze la o perioadă anume de timp, și cea de care mă voi ocupa Întâi e perioada care a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu cel de-al doilea transport. Le dați voie? Să știți că am găsit un loc minunat de odihnă și zburdălnicii. Dacă vreți, puteți veni și dumneavoastră cu noi. Ne-ar face mare plăcere! Ce nu vrea Sorin? În zilele capricioase, când e frig, plouă și e noroi, copiii din cartierul nostru, deși nu se mai pot juca în parcul din jurul blocurilor, nu stau în casele lor; acolo, indiferent de starea timpului, părinții sunt mereu cu ochii și gura pe ei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui capricioasă, derulând firul evenimentelor consumate. "Parcă niciodată. Ba nu... îmi aduc aminte. în prima zi când ne-am cunoscut și Carol se făcea că nu mă aude. Sau poate chiar n-a auzit, dar a înregistrat informația în cine știe ce cută a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu mâna de câteva ori și adăuga: - Închipuiește-ți, mon cher, nu știu ce să mă mai fac! Și apoi, la prima ocazie, iarăși merci! Acest "fleac" purta în el o tragedie autentică. Inima lui mică, probabil și ea grațioasă și parfumată, bătea capricios, mai tare și mai încet, amenințând la fiecare moment să se oprească de tot. Părea imposibil ca fluturatecul de Bonbonel să aibă ascuns în el un secret așa de grav. Orice mișcare de a lui te făcea să crezi că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
subtile, nu era întemeiat pe nici o convingere, pe nici o înțelegere a mea, pe nici o cunoaștere a ei, ca să-și poată da seama întrucît îi pot fi eu - și nu altul - indispensabil, și se lăsa în voia instinctelor care o făceau, capricios să se sacrifice, să dispereze, să spere, să se amuze și să mă uite. Ne-am făgăduit să ne vedem săptămânal, și s-a ținut multă vreme de făgăduială, făcând drumul lung și obositor până la orășelul unde trebuia să ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
coniță uitîndu-se la mare prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de o stâncă, și de aș fi fost Pantagruel, aș fi dărâmat dealul. Conița
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]