KorAP: Find »[drukola/base=car & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...343 >

8,551 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

una! Așa da! Car mi-a trebuit, car am găsit! Tiii! Iaca, acuși se înnoptează. Ce-mi rămâne alta de făcut decât să mă urc în car, poate că așa m-o cunoaște mai degrabă de stăpân. (Se urcă în car) Da' știi că nu-i rău aici? Să te tot lăfăiești! (Scurtă pauză) Bun, acuma să socotim: de-oi fi eu Dănilă Prepeleac, înseamnă că am isprăvit negustoria începută; de n-oi fi, atunci se cheamă că am găsit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ghiara între coarnele voastre. Ați uitat pentru ce treabă am venit aici? (Îi desparte. Cei doi își fac semne de amenințare) Al treilea: Muțachi Șmecherosu'. (liniște) Muțachi, unde ești, jigodie? Măi năpârlitule, unde te-ascunzi, n-auzi? MUȚACHI (pitit după car): Cu-cu! CODÂRLIC: Hai-hai! Când ți-oi da eu un cuc acuși ai să zici că-i altă pasăre! Îți arde de hârjoană, neîmplinitule! Treci la numărătoare. (Muțachi vine) Așa. Cu Muțachi, sunteți taman doi și jumătate, cum scrie la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cioară!... CODÂRLIC: Măi dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să-i învârtim mintea lui Dănilă pân-a face o trăsnaie mai boacănă ca toate, să se ducă vestea. Așa că avem de menit în jurul carului, să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ: Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de dimineață? COSTEA: Ia, la târg cu râia asta de capră, să fac ceva parale pe dânsa; că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vând cât ai clipi; cinci la mână, fratele meu! DĂNILĂ (uimit): Apoi, bade Conovăț, se potrivește cum nici că se putea mai bine! De când umblu eu după o sculă ca asta..., n-am vreme, că ți-aș povesti. Iaca, am carul de vânzare. Dacă te învoiești, îți dau carul și-mi dai capra. Că eu nu mai am loc în bătătură de-atâtea care și căruțe, fiind de felul meu meșter mare și priceput. Iară caprele mi-au fost dragi de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
meu! DĂNILĂ (uimit): Apoi, bade Conovăț, se potrivește cum nici că se putea mai bine! De când umblu eu după o sculă ca asta..., n-am vreme, că ți-aș povesti. Iaca, am carul de vânzare. Dacă te învoiești, îți dau carul și-mi dai capra. Că eu nu mai am loc în bătătură de-atâtea care și căruțe, fiind de felul meu meșter mare și priceput. Iară caprele mi-au fost dragi de când mă știu, și-a dumnitale bag samă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
băut. Ce ai împotrivă? Sau poate capra dumnitale o fi având vreun beteșug... COSTEA: Cine spune asta? Capra mea nu-i din cele săritoare, și-i bună de lapte. DĂNILĂ: Atunci, ce mai la deal, la vale! Îți convine, ia carul și fă-ncoa capra. COSTEA: Bine, mai neamule, fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și fă-ncoa capra. COSTEA: Bine, mai neamule, fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se vede, e destul de mărișor. Și-i trebuie vreme să se-nvețe cu dumneata..., că pe urmă merge singur, de te minunezi. COSTEA: M-oi descurca eu, om bun. DĂNILĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
meu dinapoia unuia și mă tot duc. Iară gospodarului care m-a ajuta i-oi fi mulțămitor cu un pahar de rachiu. DĂNILĂ: Și dumneata ai dreptate! Așa să faci, și toată lumea o să fie mulțumită. COSTEA: Întocmai. Să-mi iau carul și să mă trag la o umbră, spre așteptare. Sanatate și numai bine! (pleacă cu carul) DĂNILĂ: Mergi sănătos. (pauză scurtă, până iese Costea) Ei, ce-o să zică și el acu'... Ba că-l anină, ba nu știu ce... Eu atâta văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mulțămitor cu un pahar de rachiu. DĂNILĂ: Și dumneata ai dreptate! Așa să faci, și toată lumea o să fie mulțumită. COSTEA: Întocmai. Să-mi iau carul și să mă trag la o umbră, spre așteptare. Sanatate și numai bine! (pleacă cu carul) DĂNILĂ: Mergi sănătos. (pauză scurtă, până iese Costea) Ei, ce-o să zică și el acu'... Ba că-l anină, ba nu știu ce... Eu atâta văd încaltea, că l-am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă degrabă. Mai rar așa chilipir. Auzi lapte, carne cât poftești, piele de cojoc, lână, parale..., cinci la mână și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că asta-i mai bună ca toate, Nea, râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu coarnele la mine? Acuși scot brișca, și te jupoi de n-ai vreme să dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Cum așa? Vreo dihanie a dat peste dânșii sau ți i-a furat careva? DĂNILĂ: Nu mi i-a mâncat și nu mi i-a furat nimeni, i-am dat eu, cu mâna mea. I-am schimbat întâi pe-un car, carul l-am dat pe-o capră, capra pe-un gânsac, și-apoi ce mai tura-vura, dintr-o pereche de boi ca aceia m-am ales c-o pungă; da' și-n asta suflă a pustiu. ISPAS: Ai făcut tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
așa? Vreo dihanie a dat peste dânșii sau ți i-a furat careva? DĂNILĂ: Nu mi i-a mâncat și nu mi i-a furat nimeni, i-am dat eu, cu mâna mea. I-am schimbat întâi pe-un car, carul l-am dat pe-o capră, capra pe-un gânsac, și-apoi ce mai tura-vura, dintr-o pereche de boi ca aceia m-am ales c-o pungă; da' și-n asta suflă a pustiu. ISPAS: Ai făcut tu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
atârnă preț de doi boi falnici. ISPAS: Ia-o, Anisie, ia-o! ANISIA: Las' c-o iau, nu te teme. Ado-ncoace, Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut! Iaca-ți mai dau o dată carul, da' asta ți-a fi cea din urmă. ANISIA: Așa, bărbate, așa. Mai dă-i-l! Poate i-a face capătul, să scapi de-a binelea de dânsul. DĂNILĂ: Pușché pe limbă-ți, cumnată! Una-i una și două-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
act I luminișul din pădure.) DĂNILĂ (pare a măsura din ochi un copac, undeva, spre dreapta.): Apoi da, halal fagul ista pe care-am pus eu ochii. Nici prea mare, nici prea mic, taman cât să încapă bine între loitre. Carul l-am potrivit de ceea parte, nici n-am mai dejugat boii, să nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor, un pârâit puternic, zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
parte, nici n-am mai dejugat boii, să nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor, un pârâit puternic, zgomot de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește spre dreapta, cam speriat) Hait, c-am făcut-o fiartă! Bre, fagul naibii, parcă nu era chiar așa de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a ucis și boii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește spre dreapta, cam speriat) Hait, c-am făcut-o fiartă! Bre, fagul naibii, parcă nu era chiar așa de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a ucis și boii! Alei, Dănilă, iaca l-ai aranjat și pe frățâne-tău! Acu' ce-i de făcut? Când a afla bădia Ispas, îmi belește de pe spinare piele pentru trei perechi de opinci. D-apoi cumnata Anisia... Dănilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mi-a mai mers și astăzi... Ce zi pocită! Acuma chiar pot pleca. (iese) Tabloul 3 (Acasă la Ispas, în ogradă.) ISPAS: Ce s-a mai întâmplat, Dănilă? DĂNILĂ: Ce să se-ntâmple? Nimica. ANISIA: Da' unde-s boii și carul, cumnate? DĂNILĂ: Nu te-ngriji, cumnată, că-s la loc bun... Bădiță Ispas, iaca la ce-am venit: fă-mi bine și cu iapa, să mân boii de-a călare; în pădure a plouat grozav, pe urmă s-a abătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine și securea asta de pe prispă. Cine știe? Prinde bine la o nevoie... Măcar să aibă de ce mă binecuvânta cumnata Anisia. (iese pe la colțul casei, se aude un galop de cal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mă binecuvânta cumnata Anisia. (iese pe la colțul casei, se aude un galop de cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2 luminișul din pădure.) DĂNILĂ: Vra să zică am ajuns iar aici. Am împins la o parte ce rămăsese din car și din boi. Iapa am priponit-o dincolo, să nu se mai mire atâta de ce vede. Și eu unde să mă duc? Nu mi-a spus frate-meu că-s bun de călugărit? Mă fac dară călugăr! Am să durez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]