686 matches
-
cine știe ce merit. Ca dovadă. În materie de racursiuri, este frapant că "poporul de elită, sigur de el și dominator" a fost amputat de două sau trei ori, și nu fără intenții ascunse, exterminându-i-se chiar "elitele". Memoria colectivă e caricaturală, iar desenul lui Tim înfățișând un deportat în pijama adoptând postura napoleoniană cu mâna sub jiletcă și-a făcut efectul. Unul devastator. De Gaulle a fost în acest caz victima perioadelor stilului ternar la care, ca bun elev la iezuiți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-se, prin omogenitatea comică, de stadiul pur și gratuit al genului comic, uzând de complexe strategii ironice, de umorul absurd și de inadecvări /confuzii/ comice", atingând "teritoriul extrem opus al literaturii comice, și anume absurdul"). Nu trec neobservate nici "portretele caricaturale" din Moș Iosif dar și La curtea cuconului Vasile Creangă. În toată proza eminesciană constată cum "teatrul și teatralitatea" constituie "noduri ale realității dedublate și, în dialectica dublului, maniere ironice de expresie". Vorbind despre retorica eminesciană, Sebastian Drăgulănescu e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Lacul de la Podu Iloaie a devenit cimitirul unei cantități controversate de pește (Între 40 și 160 de tone, după partea baricadei din care privea raportorul. Ca ’n cronicile medievale, unde gâlceava bodyguarzilor a doi seniori căpăta dimensiuni apocaliptice ori dimpotrivă, caricaturale); dar faptele rămân fapte. Mai modestă, o știre din județul Ialomița denunța trei tone de pește mort la Jilavele. Cauza invocată? În ambele cazuri, proliferarea fără măsură a algelor, care consumă noaptea oxigenul din apă. Tot atunci, la Mitocul Dragomirnei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
scafandrului, reciteam, de fapt, și dârdâisem de fericire când înțelesesem teoria aceea a masculinității castrate. Zice acolo că nu există activitate care să-i confere bărbatului demnitate. Când văd prin parcuri sau la piață femei care târâie câte un mascul caricatural de un hartan, nu pot să mă gândesc la altceva. Când îi pun să curețe cartofi, să spele varză - pare că le dau o utilizare. Cum arată un astfel de specimen e bine de știut. Așa ca reptila asta, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bine, avea haine elegante și mașină, iar poporul intelectual se uita la el ca la Dumnezeu. În zilele noastre, ajutate de televiziune, au apărut mai multe astfel de vedete care își clamează credința în spațiul public. Gigi Becali este varianta caricaturală, Dan Puric - cea fină, intelectuală. De altfel, la un moment dat, cei doi au defilat umăr la umăr. În cazul actorului, nu știu cât este dorință de căpătuială sau de parvenitism politic, deși în mediile legionare se vorbește că ar fi un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bâtă în cap, dacă tot vreți să știți ! Atunci când am văzut eu filmul, nu eram, oricum, decât cinci bucăți groggy în tot cinematograful Scala...) Iar dacă vi se pare că rezumatul meu e prea lipsit de subtilitate, prea vulgar sau caricatural, așteptați să vedeți filmul ! Eu unul de mult n am văzut ceva mai prost. Așa că a-l analiza în amănunt (gen scenariu 0, o studentă în anul întâi n-ar trece examenul cu-așa ceva ; interpretări 5 cu indulgență, la nivelul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu sunt delimitări clare, ferme, ceea ce impune prezenta naratorului-eon : ,, Aveți nevoie de mine : și în cărți și în viața vie. Unde începe una și sfârșește cealaltă?” Prin actul scriptural lumea este mereu reinventată. Timpul scriiturii se materializează, într-o formulă caricaturala : ,,(...)devine accesibil și vulgar, capătă chiar o formă, o ființă uriașă acoperită cu păr care imi flutură prin fața ochilor un contract și șoptește în urechea mea (ciudat, voce blândă, un glas de aur, prietenos, aproape umil) dă-i drumul, ce
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
buza de jos groasă și răsfrântă, exoftalmie, barba ascuțită, părul roșu etc. „Chipul de Silen” al lui Iuda, marcat de grimasă, contrasta puternic cu cel frumos și senin al lui Isus. Pentru a putea fi ușor identificat și pentru ca elementele caricaturale să fie mai vizibile, Iuda era reprezentat de regulă din profil, În timp ce Isus era zugrăvit din față <endnote id="(63, p. 125)"/>. Trăsăturile Îngroșate ale „chipului semit” au supra- viețuit ulterior și În iconografia laică, fie În repre zentările vizuale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
păsării corb-de- noapte (Nycticorax europaeus) i se spune „jidan” <endnote id="(39)"/>. În Lituania, cei cu nas acvilin și buze groase sunt porecliți „jidani” (Zydas) <endnote id="(296, p. 224)"/>. În vestul Europei, despre oameni cu un astfel de chip caricatural (la care se adaugă, de regulă, părul, barba și perciunii roșii) se spune că au „fața lui Iuda” (span. cara de Judas, germ. Judas Gesicht, oland. Judas tronie etc.). Și scriitorii (chiar și cei evrei) au utilizat imaginea stereotipă a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Angora” <endnote id="(124, p. 323, și 316, p. 412)"/>. Referindu-se la evreii tradiționaliști din nordul Moldovei - de pe la jumătatea secolului al XIX-lea, după o epocă de masive imigrări din Galiția -, istoricul francez Marcel Emerit face un portret caricatural destul de asemănător : „Străzile orașelor sunt din ce În ce mai mult invadate de acești străini cu lungi sutane negre, cu perciuni ca urechi de câine, care se ivesc dintr-o pălărie rotundă de un negru Înverzit de intemperii [...], cu lungi bărbi negre și roș
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Evreii] aveau bărbi și chestiile acelea, perciuni - spune un polonez intervievat de Claude Lanzmann. Oricum, nu erau frumoși. Și mai și puțeau” <endnote id="(835, p. 114)"/>. Dar nu numai figura evreului era asemănătoare În această zonă, ci și modul caricatural de a o prezenta. Iată-l, de exemplu, pe un contemporan al contelui d’Hauterive, Johann Pezzl (Skizze von Wien, 1786), descriindu-i pe Ostjuden din Viena, și nu din vreun târg moldovenesc uitat de lume : „Înfășurați În negru din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
130, pp. 314- 315)"/>. Acesta din urmă i-a reproșat lui Alecsandri și imaginarea unor personaje care ar fi, „profesional vorbind, inverosimile”, precum orândarul evreu și arendașul grec, din Lipitorile satului. În aceeași epocă (prin 1876), evreii habotnici erau prezentați caricatural chiar și pe scena teatrului evreiesc, care se năștea În acei ani, sub conducerea lui Avram Goldfaden, la Iași, În grădina cârciumii „La pomul verde” <endnote id="(201)"/>. Într-o recenzie din 1876, publicată În Curierul de Iași și semnată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chestia evreiască”, Titu Maiorescu și P.P. Carp <endnote id="(532, p. 108)"/> vedeau relația economică dintre români și evrei cam În aceiași termeni critici la adresa românilor : otium (inactivitate) vs negotium (muncă). Termenii apar și În discursul politic (fie el și caricatural) al liber-schimbistului Cațavencu : „Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc În țara noastră ! [...] În Iași n-avem nici un negustor român, nici unul ! Și cu toate acestea toți faliții sunt jidani ! [...] Această stare de lucruri este intolerabilă ! Până când să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
practici <endnote id="(246, p. 43)"/>. Leon Volovici este de părere că, În bună măsură, lui Vasile Alecsandri i se datorează apariția imaginii evreului stereotip cu toate viciile lui, inclusiv acela de „otrăvitor” al țăra nului prin rachiu. Această imagine caricaturală a evreului nu a intrat doar În inventarul de clișee al târgovețului, ci și În mentalul politicianului. Când, În 1864, de exemplu, se dezbate În Adunarea Generală „cestiunea israelită”, Mihail Kogălniceanu declară următoarele parlamentarilor români : „Domnilor, pentru ca să cunoașteți pe evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anume la Polonia și Lituania, dar situația din Maramureș, Bucovina, Moldova, Basarabia și Ucraina era foarte asemănătoare. În tablourile sale, Marc Chagall a făcut cunoscută imaginea harabagiului bărbos din stetl-ul est- european de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Iată modul caricatural În care descria Alecu Russo, În 1840, „harabalele jidovești” din Iași : „Într-o căruță naltă și uriașă, care are numai lărgimea drept eleganță, frumuseță și comoditate, acoperită pe jumătate c-o pânză cenușie, la care sunt Înhămați patru cai alături
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acompaniază celălalt prototip al „străinului”, țiganul. Într- adevăr, multe snoave populare românești satirizează paralizanta frică a țiganului de animale sălbatice (inclusiv de lupi) sau de adversari Înarmați. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, În epopeea Țiganiada, Ion Budai-Deleanu a descris caricatural „oastea țigănească”, pornită să se bată cu armata turcă. Temele nu sunt foarte diferite de cele din snoavele referitoare la spaima evreilor. De pildă, Înarmați până-n dinți, țiganii Îi cer domnitorului Vlad Țepeș să fie păziți de români pe drum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și, În final, de a-i fi ridicată sancțiunea. Intenția [motivului iconografic] este, În mod evident, negativă.” Dar aceeași cercetătoare subliniază faptul că În iconografia bizantină, spre deosebire de cea occidentală, nu este folosit nici un element care să-l valorizeze negativ sau caricatural pe Iefonias, cu toate că - din punct de vedere teologic - personajul era predestinat acestui tip de tratament <endnote id=" (136, pp. 81-83 și 109)"/>. Este o constantă lăudabilă a iconografiei creștin-ortodoxe. Sfânta Vineri Într-o colindă populară moldovenească, Sfânta Vineri se plânge
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l scriu nu spun nimic. în caz că totuși spun ceva, au alții de spus altceva. Mă uitam la Bălăiță cu a lui ultimă „După 9 1/2” din Luceafărul. În afară de puțină senzualitate, un mare vid. El însă e copilul trupei (cam caricaturală) de la revista sus numită - în proză. Altfel talentat și cu vînă. La Iași? Să lăsăm. Sau, dacă vrei, e cineva Ignea, om cu 4 (patru) clase, magazioner de meserie , alt nume, Leon, contabil atestat , și A. Andrieș, băiet gras și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Daneliuc nu se poate numi regie. în Legiunea străină nu există mizanscenă, ci doar vînzoleală inumană, după cum nu există dialog, ci poluare fonică. Vînzoleala e inumană nu pentru că Daneliuc ar fi neomenos cu personajele sale sau pentru că acestea ar fi caricaturale (ar fi fost bine să fie : o caricatură reușită e o esență de umanitate), ci pentru că ele nu sînt personaje sînt doar surse de zgomot și explozii de activitate derizorie. Daneliuc nu-i dă nici unuia destul contur ca să se poată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
natura acestor deformări care acțio- nează în cadrul unuia și aceluiași organism social. Al doilea fragment este la rândul său relevant pentru că ne introduce într-o dimensiune a monstruosului, cate- goria cea mai expresivă și accesibilă a deformării. Imaginea unei umanități caricaturale constituie totodată și reflexul teratologiilor degeneraționismului lombrosian, a defilării de figuri relevante pentru ceea ce savantul definea ca un cumul al atavismelor prin matoid, potențialul om criminal, așa cum puteau fi vizionate și grimasele istericilor lui Charcot de la Salpêtrière. Mai toate ziarele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de reme- morarea plebiscitului din 1866, însă cu un ricoșeu caricatu- ral similar celui cu care este recuperată în Boborul aventura republicană a lui Candiano Popescu. Grotescul apare aici sub forma exagerării retorice care își are deformarea optică în complementul caricatural : hotelul de provincie este invadat de ploșnițe, actul patriotic din 1866 transformat într-o joacă de copii, „poporul” proiectat în derizoriu ca „bobor” și plebiscitarii ca ploșnițe etc. Experiența pe care naratorul o are la Grand Hôtel „Vic- toria Română
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos” ? Caricatura îl presupune prin definiție, enormitatea și monstruosul fac parte din stilistica caricaturalului. La aceste deformări apela și Caragiale când îl invoca pe Jiquidi unul dintre cei mai reputați caricaturiști în epocă. Comicul însă este un gen mult mai complicat, comicul pe care-l invocă Alexandru Dragomir solicită nuanțări și scoaterea sa de sub
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de toate a fost, numai "Sfânt" n-a fost. Sanctificarea lui Ștefan un act mai mult politic a fost o greșeală care i-a adus contestații și o mârșavă "demitizare", folosind batjocura și calomnia. I s-au închinat și expoziții caricaturale defăimătoare o batjocură națională: "Black Rumania", "Fane cel Mare" -, batjocorind și țara și lupta lui eroică. (Și Eminescu a avut partea lui de "demitizare", de batjocură). Tuturor acestor defăimători repetenți la istorie, și la suflet, le-aș da canon să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În zilele noastre, dacă ești mort, ești... ras! Dacă te atacă cineva, nimeni nu te apără. De ce să te apere? În zilele noastre, interesul poartă fesul... Mă rog, totdeauna a fost cam așa, dar acum totul este de a dreptul caricatural. Prietenii sunt uitați acolo, în groapa lor - dacă ni-i mai amintim, din când în când, mai ales seara, înainte să adormim, dacă trec în vârful picioarelor prin mintea noastră obosită după atâta luptă pentru existență, oricum amintirea rămâne în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în general. Despre natura televiziomană a românului, care-și petrece viața nu făcînd ceva, ci urmărind din fotoliu, în papuci, ce fac alții. Despre puținii pași pe care realizatorii și invitații îi au de făcut pînă la stadiul de personaje caricaturale. Despre ridicolul care pîndește la tot pasul atunci cînd, într-un studio, niște oameni care au venit de acasă cu lecțiile învățate se căznesc să arate că dreptatea e de partea lor. în film, talk-show-ul e filmat cu o singură
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]