2,858 matches
-
are adesea un caracter arbitrar. Și cum cuvintele cele mai importante și relativele lor signa sunt cele din Scriptură, de aici rezultă și necesitatea de a înțelege cum trebuie Scriptura, chiar dacă, teoretic vorbind, orice interpretare, chiar greșită, odată inspirată de caritate, poate fi considerată legitimă, cu condiția să fie corectată ulterior. Această afirmație, care i-a uimit pe unii, poate fi înțeleasă dacă ne gândim că țelul lui Augustin, într-o primă fază, nu era acela de a alcătui exclusiv un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și anunțul privitor la data Paștelui. Temele dezvoltate în epistole sunt adesea morale, precum postul (de ex. 1, 4), sacrificiul adevărat, adică spiritual (2), lupta împotriva poftelor trupești și a duhurilor răului (4, 7, 15, 16, 18, 29), operele de caritate (11), milostenia ca pomană (19, 27) și așa mai departe. Înnoirea naturii în timpul primăverii oferă prilejul pentru un îndemn la înnoirea sufletului (2, 9). Un subiect care se potrivea cu Paștele era polemica antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Chiril, cf. aici, p. ???). În răspunsul său, Proclus evită să-l menționeze pe Teodor ca să nu fie nevoit să-l condamne în mod expres. După o primă parte (2-4) în care îndeamnă la apărarea credinței, a speranței și a carității, superioare celor patru virtuți prețuite de păgâni (dreptatea, prudența, cumpătarea, tăria morală), Proclus trece la expunerea cristologică. El reamintește că expresia lui Ioan „Și Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1, 14) nu înseamnă că Logosul a pătruns într-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
figurează și sfinți sau pustnici care făcuseră obiectul laudelor lui Efrem Sirul; tot mediul descris este sirian, sau chiar cel al diocezei Cyr-ului. Ca apendice la această carte, în manuscrise și în anumite ediții, apare Tratatul despre divina și sfânta caritate care e bazat pe teza că dragostea pentru Dumnezeu i-a însuflețit și i-a făcut pe asceți capabili de fapte neobișnuite: poate acest tratat a fost adăugat la textul Istoriei mai târziu. Opera a fost compusă probabil după 437
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Saint-Vincent-de-Paul și, datorită stăruințelor sale și sprijinului dat de profesorul N. Paulescu, ia ființă, pentru început, un dispensar gratuit cu numai trei surori, deschis bolnavilor săraci, indiferent de confesiune. În decembrie 1906, tot grație insistențelor sale, se întemeiază Asociația Doamnelor Carității. În 1907 aderă la Junimea și publică mai multe articole de istorie politică și religioasă românească în „Convorbiri literare”, iar în 1912 devine colaborator al recent înființatei „Reviste catolice”; organizează ambulanțe „pentru victimele răscoalei din 1907” (Suzanne-Marie Durand). În timpul războiului
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
În 1928 participă la Congresul Euharistic de la Sydney (în al cărui comitet de organizare a fost membru); va fi prezent și la cele de la Cartagena (1930), Dublin (1932), Buenos Aires (1934), Manila (1936), Budapesta (1938). Ca recunoaștere pentru operele sale de caritate, Papa Pius al XI-lea îi conferă înaltul titlu de protonotar apostolic. În vara lui 1939 se întoarce în România, cu gândul să răspundă rugăminții Asociației Doamnelor Ortodoxe Române de a se îngriji de leproșii aproape abandonați în lazaretul de la
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
mondial, împodobea „cu pensula și creionul” mici obiecte pentru a fi vândute în folosul prizonierilor români din armata austro-ungară, iar mai târziu, la orfelinatul de la Cioplea, „desena motive de broderie pe care noaptea târziu copiii le lucrau pentru bazarele de caritate” (Michel de Galzain). SCRIERI: Conférences tenues à l’ Association des Dames de Charité de Bucarest, seria I: La Visite des pauvres. L’Esprit de la maison, București, 1909; Pensées pour la suite des jours, pref. Francis Jammes, Paris, 1923; L’Heure
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
, Vera (1.I.1917, Cotileu-Hotin - 28.I.1999, București), prozatoare și publicistă. Urmează cursurile liceale la Hotin. Până la război lucrează ca soră de caritate la Piatra Neamț și Roman, iar după aceea, ca directoare a unui orfelinat. Face studii la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1957-1960). Este redactor la „Flacăra” (1950-1951) și „Tânărul scriitor” (1952-1956). Laureată a Premiului revistei „Flacăra” în 1949, va
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
leagă însă nefiresc cu o povestire melodramatic-senzațională, axată pe sinuciderea unei verișoare obligate să se mărite cu amantul mamei sale. În Cine a fost Stroilă focalizarea narativă ezită între doamnele și domnișoarele din protipendada târgului de provincie devenite surori de caritate, naratorul-autor prezent la spitalul de campanie în calitate de cercetaș și, în fine, Stroilă - un Don Juan rănit, care trăiește în cele din urmă o criză de conștiință, fuge din spital și se lasă ucis pe front. Când H. se mărginește la
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
societatea modernă, a avea mai mulți urmași este o problemă de voință proprie, prin urmare corect este ca cei ce s-au decis pentru o asemenea variantă să-și asume și costurile și responsabilitățile; dacă e vorba de acte de caritate, atunci persoanele în cauză trebuie să hotărască cui îi sunt destinate, și nu statul; cei care au copii au costuri mari, dar și beneficii. De aceea, dacă de la o familie fără copii care are un venit mare, prin politica familială
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
asigură forța de muncă (protejând astfel comunitatea de imigranți și întreținând sistemul de pensionare) și forța necesară apărării naționale. Se evită, altfel spus, fenomenul de îmbătrânire a populației, cu toate consecințele lui negative. 2. Dacă s-ar lăsa totul pe seama carității, fără ca statul să intervină în transferul interfamilial, se poate ajunge la o lipsă totală de donații, aceasta pentru că fiecare potențial donator se gândește că alții vor dona; se va obține deci un rezultat pozitiv (binele colectiv) de pe urma căruia va profita
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
trec nepăsători pe lângă ceilalți oameni. Acest gen de persoane există. Există totuși milioane de americani care au muncit din greu, au transformat visul american În realitate și care au Împărțit norocul lor cu cei mai puțin norocoși, prin acte de caritate personală și muncă voluntară În interesul comunității. Dar, În același timp, există și un număr crescând de americani, oameni de caracter, care pur și simplu au abandonat visul american. Au crezut. Au continuat să creadă, au muncit din greu și-
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la o restructurare a evaluării de sine - afectată de respectiva constatare, prin afirmarea de sine (Steele, 1988). Ceea ce înseamnă a te concentra asupra aspectelor pozitive ale personalității și a-ți pune în evidență comportamentele dezirabile, cum ar fi actele de caritate, înțelegerea și iertarea semenilor. Pe de altă parte, studii experimentale confirmă observația cotidiană că oamenii folosesc o serie de alte metode pentru a se sustrage disconfortului disonanței, începând de la a consuma alcool până la a se angaja în activități distructive sau
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mult sau mai puțin costisitoare, în vederea obținerii unor beneficii personale (promovare profesională și alte servicii sau bunuri). Motivația actelor altruiste poate consta în nevoia egoistă de reputație. Sume de bani donate săracilor dintr-o anume parohie și alte acte de caritate nu înseamnă altceva decât mijloace de a crește prestigiul în fața comunității. (Și de aici foarte multe avantaje, inclusiv materiale.) Într-o formă aproape cinică, oferirea de bani și alte gesturi de ajutorare a unor persoane nu reprezintă altceva decât satisfacerea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
un caracter arbitrar. Și cum cuvintele cele mai importante și relativele lor signa sînt cele din Scriptură, de aici rezultă și necesitatea de a înțelege cum se cuvine Scriptura, chiar dacă, teoretic vorbind, orice interpretare, chiar greșită, dacă este inspirată de caritate, poate fi considerată legitimă, cu condiția să fie corectată ulterior. Această afirmație, care i-a uimit pe unii, poate fi înțeleasă dacă ne gîndim că țelul lui Augustin, într-o primă fază, nu era acela de a alcătui exclusiv un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și anunțul privitor la data Paștilui. Temele dezvoltate în epistole sînt adesea morale, precum postul (de exemplu 1, 4), sacrificiul adevărat, adică spiritual (2), lupta împotriva poftelor trupești și a duhurilor răului (4, 7, 15, 16, 18, 29), operele de caritate (11), milostenia ca pomană (19, 27) și așa mai departe. înnoirea naturii primăvara oferă prilejul pentru un îndemn la înnoirea sufletului (2, 9). Un subiect potrivit cu Paștile era polemica antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit postul lor și pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
implicare a lui Chiril, cf. p. 000). în răspunsul său, Proclus evită să-l menționeze pe Teodor, ca să nu fie nevoit să-l condamne în mod expres. După o primă parte (2-4) în care îndeamnă la apărarea credinței, speranței și carității, superioare celor patru virtuți prețuite de păgîni (dreptatea, prudența, cumpătarea, tăria morală), Proclus trece la expunerea cristologică. El reamintește că expresia lui Ioan „Și Cuvîntul S-a făcut trup” (Ioan 1,14) nu înseamnă că Logosul a pătruns într-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ei figurează și sfinți sau pustnici cărora le adusese laude Efrem Sirul; tot mediul descris este siriac sau chiar cel al diocezei Cyr-ului. Ca apendice la această carte, în manuscrise și în anumite ediții, apare Tratatul despre divina și sfînta caritate, care vrea să demonstreze că dragostea pentru Dumnezeu i-a însuflețit și i-a făcut pe asceți capabili de fapte neobișnuite: poate acest tratat a fost adăugat la textul Istoriei mai tîrziu. Opera a fost compusă probabil după 437, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primeau ajutoare, chiar dacă nu vorbeau limba aramaică 45 („în zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii [Iudei] murmurau împotriva Evreilor, pentru că văduvele erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi” - Fapte 6, 1), făcând, la rândul lor, gesturi de caritate - precum Tabita, binefăcătoarea văduvelor din Iope: „Și Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus și l-au înconjurat toate văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Durkheim, sentimentele morale au un „caracter deschis”, vizând relațiile interumane din cadrul societății și ele sunt reprezentate prin următoarele: aă spiritul de disciplină, În sensul de conformare a indivizilor la niște reguli prestabilite; bă atașamentul față de grupurile sociale, În sensul de caritate, cooperare etc.; că autonomia voinței, reprezentată prin conformismul liber consimțit al individului. Care este esența sentimentului moral? La această Întrebare, Platon (Republicaă răspunde dikayosiné, adică echilibrul dintre cele trei părți ale sufletului: concupiscența, mânia (sau curajulă și rațiunea. De aici
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezentate prin sentimente sau experiențe afective și morale, cu un pronunțat caracter subiectiv și pe care le resimțim În cadrul Întâlnirii interumane ca atitudini psiho-morale din care se vor concretiza acțiunile și conduitele noastre. Aceste virtuți sufletești și morale sunt următoarele: caritatea, filantropia, mila sau pietatea, simpatia, iubirea, responsabilitatea. Să le analizăm În continuare. Caritatea este o virtute morală având la bază sentimentul iubirii (etimologie: latinescul caritas, cu corespondentul În greacă agapéĂ. În ceea ce privește semnificația acestei virtuți morale, distingem următoarele: - virtute teologală, având
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și pe care le resimțim În cadrul Întâlnirii interumane ca atitudini psiho-morale din care se vor concretiza acțiunile și conduitele noastre. Aceste virtuți sufletești și morale sunt următoarele: caritatea, filantropia, mila sau pietatea, simpatia, iubirea, responsabilitatea. Să le analizăm În continuare. Caritatea este o virtute morală având la bază sentimentul iubirii (etimologie: latinescul caritas, cu corespondentul În greacă agapéĂ. În ceea ce privește semnificația acestei virtuți morale, distingem următoarele: - virtute teologală, având ca scop ultim iubirea de Dumnezeu și a aproapelui; - virtute morală, constând În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
virtuți morale, distingem următoarele: - virtute teologală, având ca scop ultim iubirea de Dumnezeu și a aproapelui; - virtute morală, constând În a vrea și În a face bine altuia, după nevoile acestuia, dincolo de orice interes personal; - din punct de vedere practic, caritatea este actul de binefacere care exclude orice beneficiu pentru cel care-l practică. Filantropia este una dintre principalele virtuți morale, desemnând „iubirea de oameni” (etimologie: În greacă philos = a iubi, anthropos - omă. Semnificația sa În Antichitate era de iubire pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de părinți, de aproapele său și față de oameni În generală; - respectul și comportamentul corespunzător față de celelalte persoane și lucruri; - simpatie sau compătimire față de suferința altora, concomitent cu dorința de a-i ajuta, de a le ușura suferința sau greutățile (compasiune, caritate, compătimire, consolareă; opusul ei este indiferența, starea de insensibilitate morală, duritatea sau chiar cruzimea față de semeni, dezgustul și disprețul față de ceilalți. Simpatia este una dintre cele mai importante și prezente sentimente și atitudini morale umane. Termenii de etimologie lat. compassio
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihomorală Actul prin care eu mă manifest ca persoană, În care mă recunosc și care Îmi aparține și mă determină ca individ unic este actul moral. Acțiunea mea are diferite aspecte și semnificații, după cum urmează: act de justiție, act de caritate, sacrificiul de sine pentru ceilalți etc. Prin aceste acte morale, omul Își afirmă și Își Împlinește propria personalitate. În acest caz, două sentimente intră În discuție: dreptatea, În sensul de justiție, și caritatea sau mila, ca iubire și deschidere pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]