839 matches
-
ajunge la scopul propus? Încet, încet ieși din amorțeală, începu să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra din nou în mâinile atât de puțin dibace să mânuiască o păpușă. Își simțea revolta și împotrivirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra din nou în mâinile atât de puțin dibace să mânuiască o păpușă. Își simțea revolta și împotrivirea surdă clocotindu-i în creier, și, ca să se încurajeze, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rareori spusele ca să-și poată face și el o idee despre ce anume se discută. Desigur că s-ar fi arătat mult mai vioi dacă s-ar fi anunțat că tratativele luaseră sfârșit și puteau imediat pleca. Doamne, Dumnezeule! murmură Carmina și se rușină pentru izbucnirea ei interioară pentru că relua la aceeași intensitate o stare de tensiune, ce trebuia să se fi tocit de mult. Uite și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părut că aerul din curte este nemaipomenit de curat. Amândoi părinții îi urmau pe alee târând fiecare în picioare, ca de obicei, câte o pereche de pantofi uzați. Sidonia și-a luat cu foarte mută căldură rămas bun de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui i-a strâns palma, aplecând scurt capul, foarte corect, la centimetru. Pe urmă, când s-a urcat la volan, a dat o importanță deosebită manevrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la centimetru. Pe urmă, când s-a urcat la volan, a dat o importanță deosebită manevrelor de întoarcere, nu a mai aruncat nici o privire către cei doi soți rămași în poartă, încă răvășiți de surpriză. Când au pornit, Sidonia și Carmina au fluturat către ei mâna. Ei au răspuns foarte stângaci și, până au cotit pe șoseaua principală, au rămas în poartă cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cei doi soți rămași în poartă, încă răvășiți de surpriză. Când au pornit, Sidonia și Carmina au fluturat către ei mâna. Ei au răspuns foarte stângaci și, până au cotit pe șoseaua principală, au rămas în poartă cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților fusese ca un val repezit de mare, parcă spălase tot și-ți era greu să te dezmeticești, să-ți regăsești firul gândurilor. Plecând, Carmina își aminti că nu întrebase nimic de Elena, măcar formal să se fi interesat de sora ei, nici măcar atunci când îl adusese pe Ovidiu în fosta ei cameră, amintirea Elenei nu-și trădase prezența deși, de una singură, dacă se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și să bată din palme, să duduie cu tălpile goale pe covorul de iută. Gălăgioasă, veselă, ușoară. Dar Carmina și Ovidiu au tras după ei ușa încet de parcă s-ar fi aflat într-un sanctuar și gestul lor tăcut, pios, i-a reamintit Elenei că de fapt murise, a privit pierită în urma lor cu buzele împietrite, stupefiată de logica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doi bărbați o măgulea pentru ca era Ștefan la mijloc, dar o irita în aceeași măsură, prea i se părea neatractivă. Niciodată nu receptase cu plăcere datele informaționale, seci, în miezul cărora nu exista pic de dramă. Așa cum își ținea plăcinta, Carmina putea să-i admire inelușul de aur cu o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcinta, Carmina putea să-i admire inelușul de aur cu o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum, odată ajunși acasă, își dezbracă hainele bune și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii, în cămașă de noapte și se privea dintr-o parte și alta și se închipuia cu mintea în cine știe ce loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era satisfăcută și i se părea că realizase chiar foarte multe la vârsta lor. Așa cum se învârteau roțile mașinii ce-i ducea către casă, la fel de grăbit, imposibil de stopat cu forțe puține, s-a petrecut și căsătoria dintre Ovidiu și Carmina. În duminica aceea, după ce se întorseseră din orășelul Carminei, seara, aflați tot împreună, Sidonia s-a trântit în fotoliul cel mare, obosită după o zi de emoții, și-a acoperit fața cu palmele ca să-și ascundă râsul subit ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să te aud spunând asta, de obicei copiii au tendința să-și vadă părinții mai bătrâni decât sunt. Depinde de fii și depinde de părinți, rosti sec Ovidiu. Atunci, pentru prima oară, în timp ce asista la schimbul de amabilități dintre ei, Carmina avut sentimentul că la mijloc era o înșelătorie, pusă cu minuțiozitate la cale de cei doi complici și dintr-odată a observat că-i fuge pământul de sub picioare și și-a ascuțit simțurile ca să poată percepe dintr-o vorbă, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede, cleioase, captând în interioarele lor informații de toate felurile, cu o rapacitate asemănătoare cu cea a animalelor de pradă, asamblând în fierberea lor, fiecare sursă exterioară. Creierul este o plantă carnivoră, concluzionă Carmina și imediat conștientiză că două perechi de ochi o studiau cu atenție. Pe unde ai călătorit? Se interesă Ovidiu, mereu îi surprindea absențele și cum ea ridică surprinsă din umeri, Sidonia se grăbi să-i ușureze răspunsul: O fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum ea ridică surprinsă din umeri, Sidonia se grăbi să-i ușureze răspunsul: O fi și ea obosită după o zi ca asta. E timpul să mergem pe la casele noastre, băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea sictirită, vorbe imprecise și ele, să fi fost reală temerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să-și mai toarne un pahar. Nu-i nimic, orice-ar fi se rezolvă, a liniștit-o el. Maman are relații peste tot. Și apoi nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără, plantată de curând. Numai sălciiș, tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era multă iarbă și frunze căzute din pomi și s-au iubit. Carmina vedea în răstimpuri cerul și i se părea foarte ireal și de neatins, nu înțelegea ce i se întâmplă, parcă sălciișul și cerul participau la fiecare mișcare a lor. Probabil că amândurora le rămăsese în minte o carte a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nunții a urmat un pelerinaj prin casele prietenilor, ale rudelor, cu multe gesturi de surpriză și urări de bine. Ei mulțumeau și râdeau, era suficient să se manifeste astfel ca să-și demonstreze din plin fericirea. Dar seara, singură în casă, Carmina își simțea mușchii maxilarului obosiți și închidea repede, grăbită, lumina să adoarmă, să nu se mai lase din nou cuprinsă de gânduri. Au fost și la unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gânduri. Au fost și la unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și găsească locuință și-i înlesnise să facă și un curs de contabilitate cu durata de doi ani. Înainte de a primi felicitările, Carmina a trebuit să asculte veșnicele lui imputații: Păi, bine, fată, cu tine omul e bun când te ajută, după aia un șut în dos și basta! Noroc cu nevastă-sa, Monica, frumoasă, alintată, unsă cu toate alifiile, se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un om practic care, la urma urmei, se mulțumea cu ce avea. De aceea Monica, la vederea musafirilor, Carmina cu Ovidiu era plină de bune intenții. Iubită, îmbăiată, să tot vezi lumea în roz pentru că de la o vârstă nu mai e chiar așa, în fiecare zi, sărbătoare. Și mai ales de când lui Viorel îi intrase în cap să e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui. Parcă-i picase greu la stomac ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea așa, pleoștit, în fotoliu, cu privirea pierdută, Carmina își zise că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș al firii ce se trăda în privire, altfel nu prea semănau unul cu altul, erau chiar foarte diferiți. Se duse la fotoliul unchiului, îi înconjură gâtul cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe mine, îi spuse, vezi ce ocupații am eu, când să-mi mai vizitez și ruda mea cea mai dragă? Picior peste picior, cu un pantalon crem impecabil, Ovidiu sorbea din ceșcuța de cafea cu fața numai zâmbet. La început, Carmina crezu că mimează bunăvoința din politețe, că vrea să pară interesant dar apoi chiar observă, stupefiată, că bărbatul chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina se întristă când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ, fără să-și pună întrebări, fără să ceară amănunte despre stăpânii acelei case, ca și cum pentru el contau mai mult obiectele, ce-i încântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]