990 matches
-
farmecele pântecului tău de ambră. Acum tu, În palida lumină a lunii ce pătrunde prin ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu au mașini“, Își aruncă bagajul odorizant pe bancheta din spate și se urcă În față, emanînd o putoare de banane stricate cu o idee de ceva carnal. — Pe mine mă cheamă Never Stop. Bună ziua. — Wakefield, spune Wakefield. Șofer. — Eu sînt arheolog imaginar, Îi spune Never Stop lui Wakefield. Eu am descoperit Gatobilis, orașul pisicilor și mă duc acum la Washington D.C. să Îl Înregistrez la biroul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut o plecăciune și, cu un gest, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații carnale. Așezați-vă liniștiți pe lavița aia, ne-a îndemnat el. Rezemată de un perete, am văzut o altă saltea, cea a lui Garibaldo. L-am întrebat ce căuta în acel loc necurat, și el, în timp ce încerca răbdător să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vremea când era sclavă. Mereu gata să-mi ghicească nevoile, venea în întâmpinarea dorințelor mele, astfel că o lună întreagă m-am lăsat răsfățat ca un copil de mama sa, ajungând să-i las ei până și inițiativa în privința plăcerilor carnale. Într-o zi cosea ceva la fereastră, profitând de lumina după-amiezii, reflectată de zăpadă. După obiceiul roman, pusesem la fereastră pergament de asin atât de subțire, încât nu numai că reușea să oprească vântul rece, dar îngăduia luminii să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alături de soția lui în acele luni, s-a uitat mai întâi la mine cu un aer crunt, și apoi la concubina sa cu o neașteptată dezamăgire. Aș îndrăzni să afirm că am văzut în ochii lui o străfulgerare a poftei carnale pentru soția sa. A plecat neașteptat de repede, urându-i cu răutate: „Rămâi cu bine în fericirea și pacea mănăstirii, departe de ispitele lumii“. Răspunsul pe care l-a primit n-a fost mai prejos: o privire care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lipsită de relații sociale. Pentru că nu mai trăia cu soțul (cum de nu-i spusese Elio?), arătând astfel că se poate pune capăt unui mariaj. Pentru că avea pe chipul obosit semnele unei nopți Înflăcărate de dragoste. Pentru că era o femeie carnală și provocatoare. Cu cizmele acelea și cu blana din piele de câine. Sintetică, cumpărată poate din bazar. Sau mai rău: naturală. Și pentru sânii aceia voluptoși care ieșeau de sub bluza mulată, ei bine, da, și pentru fesele ei obraznice. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oricât de agitate ar fi fost, știa unde o făcuseră (câte puțin, peste tot, chiar și În cabina de la poartă a părinților Emmei), și cât durase, și În ce poziție (mai mult ea deasupra). Știa și că Emma Îl frecventase carnal treisprezece luni, până când se Îndrăgostise de bateristul unui grup rock de la liceul științific Pasteur și Îl părăsise pentru a se cupla cu acest băiat care: se numea Daniele avea optsprezece ani și părul lung ca bateristul de la Duran Duran era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vrăjise. Și dacă se Înșela? Christian nu era perfect, nici vorbă. Dar poate că Ryan avea dreptate cînd afirmase că orice bărbat Își are slăbiciunile lui. Și dacă aventura ei cu Lucas nu era decît o toană? O pasiune pur carnală? Îl privea pe unul și-l dorea pe celălalt. Se simțea chinuită. Vocea gravă a skipperului care cerea tăcere o readuse la realitate. - N-am spus Încă nimănui acest lucru, Începu el, dar am decis s-o las mai moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și cu ochii deschiși, ceea ce denotă o independență între vederea fizică și cea spirituală. Ei văd dincolo, în lumea cealaltă. Iorgu își aminti că a citit undeva... că, din punct de vedere spiritual, corpul omului este alcătuit din: corpul fizic(carnal), corpul eteric (vital), și corpul astral cu învelișurile sale; planetar, solar, universal și cosmic(divin). Corpul eteric este format din materie eterică sau fluidică. El reproduce fidel corpul fizic, se numește dublu- vital, și se găsește în toate ființele vii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și cea a uniunii dezcăsătorire sau căsătorie cu iubitul, ca în contemplarea injustă a misticilor noștri. Sigur e bine că Luther, care la început a fost călugăr, celibatar și solitar, s-a căsătorit cu o călugăriță pentru a fi tată carnal. Corpul, ca și sufletul, i-a cerut operă, de asemenea, Sfintei noastre Teresa, zicând: "Opere, opere, opere!" Ceea ce cer lucrătorii șomeri contemplativi și liniștiți -, dar se împacă cu solda. Și gata cu asta, căci am depășit comentariul meu științific și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
demență, mai nimicitoare, și tot așa. O lume a sexului total; așa cum unii se drogau, chiar știind că astfel Își vor grăbi sfîrșitul, de data aceasta alții - sau de-a valma - ar fi mărit miza: totul sau nimic! O plăcere carnală imensă: În locul morții albe, alegînd una roză. Un mixaj bisexual ar fi fost dorit de mulți, puterea exemplului și curiozitatea dovedindu-se hotărîtoare În alegerea lor. Unii deja făcuseră pasul, fără să fi fost de la natură plămădiți aparte, ci pentru că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fiindcă Iorgu e un om de care noi, "artistele", avem nevoie. Felix ieși de la Georgeta mai optimist, cu o încredere în viață mai solidă. O mândrie virilă liniștită îi regulariza bătăile inimii. Georgeta era întîia femeie pe care o cunoștea carnal, lucru pe care se străduise să-l ascundă Georgetei însăși, din vanitate. Nu și-ar fi putut închipui că o cucerire poate fi atât de simplă, fiindcă nu se îndoia de sinceritatea Georgetei. Timiditatea de până acum i se vindecă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a o învălui, cât și din echivocul sexualității. Femeia este orice, afară de o evidență. Și suferința în dragoste, în orice dragoste, împlinită sau neîmplinită, câștigă în adâncime și ciudățenie cu cât prezența femeii se subtilizează într-o perfecțiune pe cât de carnală, pe atât de nedefinibilă. Dragostea nu e infinită decât negativ, convertind plinătatea în suferință. Nevoia nefericirii n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din rafinament, a doua din mumificare. Căci mizeria fantomatizează, creează umbre de viață, apariții stranii, asemănătoare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici urmă de purificare, ci o ură, o amăreală, o înrăire carnală. Mizeria, ca și boala, nu duce la un suflet nevinovat și îngeresc, la o umilință curată și pură, ci la o umilință veninoasă, rea și răzbunătoare, la un compromis ce ascunde răni și patimi chinuitoare. Aceia care nu s-au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nulitate. Tot ce este cu adevărat moral începe de acolo de unde s-a lichidat cu morala. Meschinăria moralei cu norme raționale, cu legi fixe și cadre exterioare nu se evidențiază mai bine ca în condamnarea viciului, această expresie de tragic carnal și de tulburare pasională, ce crește din prezența spiritului în carne. În orice viciu este prezentă o tragedie a cărnii, un salt al cărnii din fatalitatea ei, o încercare de sfărâmare a limitelor imanente ce încarcerează elanurile pasionale. O plictiseală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Încolo, tot ce intră În spațiul foarte mobil al asociațiilor imagistice are În vedere sugestia, În ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, În același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise În munți oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dînsul sînt tot o stare”. O stare, va să zică, ce n-are stare sau o stare de nestare... Altă disociere subțire privește natura duală a erosului: trupească și cerească. Disociere comună la Greci: există două Afrodite: Afrodita Pandémos (simbolul dragostei terestre, carnale) și Afrodita Urania (amorul celest, pur). Pe cea dintîi romanii o numeau Vulgigava (Venus de răspîntie). Conachi acceptă cele două firi ale lui Amor: omenească și Îngerească, Înțelegînd printr-una pasiunea ce Împinge la faptă, prin cealaltă Înălțarea deasupra simțurilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sexualității e frica de noțiunile sexuale, misticismul cel mai eteric. Sunt femei care sugerează corporal intangibilitatea. Ca spre pildă tu... Ioanide spuse asta ca un profesor de erotologie, iar Erminia acceptă învățătura ca pe o decizie ex cathedra. Orice vanitate carnală murise în ea, dacă existase vreodată, și soiul acesta de dispute înfățișa pentru ea cea mai înaltă voluptate posibilă. G. Călinescu - Prerafaelitismul, continuă Ioanide, nu e totul. Îndrăgostit sau căsătorit, bărbatul - vorbesc de cel normal - caută mereu altceva. Sunt femei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
afecțiune mai senzuală. Grecii au fost primii care au admis nuditatea publică, frumusețea naturală a corpului. Pentru prima dată în istorie, nuditatea devenea un motiv al culturii publice, al plasticii și literaturii. Opera lui Praxitele era închinată tinereții și frumuseții carnale, senzuale. Elenismul a descoperit varietatea frumuseții și criteriul adevărului ca factor al plăcerii estetice. Arta romană, prin extensie, este considerată o formă de exprimare a artei ele-nismului. Renașterea reprezenta o redescoperire a lumii și a omului. Știința nudului a fost
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
a susține un argument, o evidență clară sau o autoritate a epocii.33 Scriitorii medievali cultivau simbolul și alegoria. De aici și preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În opera lui Geoffrey Chaucer femeile pot întruchipa fie carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în care percepțiile lui se opun celor misogine ale epocii medievale.”35 Aceste constatări se pliază perfect și pe maniera lui Giovanni Boccaccio de abordare a personajului feminin. Donnele demonicate, nefiind supuse și blânde, devin și ele simboluri, dar ale carnalului, ale concupiscenței, ale dorinței iraționale, ale nevoii de libertate și de emancipare. „Percepția medievală dominantă asupra femeilor, care era acceptată ca atare mai mult decât era formulată explicit, a fost aceea care o înfățișa pe femeie drept ajutor și tovarășă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și instabil, prin sfatul ei bărbatul pierzând poziția privilegiată din Paradis. 55 De aici pornindu-se, s-a pus întotdeauna problema adevărului rostit de femeie, sau, mai exact, s-a accentuat imposibilitatea înnobilării ei cu această virtute. Asocierea trupescului, a carnalului cu principiul feminin era un loc comun în exegeza medievală, de la Părinții bisericești și până la personajele din operele lui Boccaccio și ale lui Chaucer. În descrierea căderii din rai (făcută de Filon din Alexandria, Augustin, John Scott, Albert cel Mare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Thomas Beckett, cred, conform uzanțelor vremii, în vinovăția femeii de a fi provocat izgonirea din rai, referiri asemănătoare întâlnim și în cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia să îl urmeze un om virtuos, în încercarea de a se mântui, semăna mai mult cu un vot monahal: sărăcie, castitate, supunere. Biserica a jucat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]