783 matches
-
sau durerii de inimă, sau pentru combaterea infecțiilor. Chiar dacă tribunalele declarau aceste revendicări ca fiind fără sens, biroul de brevete tot le acorda. Iar acordarea de brevete se accelera. Pe banii contribuabililor. — Treci la subiect, spuse Josh. Avocatul își consultă carnețelul. — Cel mai bun candidat al tău este o cerere de brevet din 1998, pentru aminocarboximuconat metaldehidă dehidrogenază sau acmmd. Brevetul revendică efectele asupra potențialelor neuroemițătoare din girusul cingulat. — Ăsta e modul de acțiune al genei noastre, al genei maturității, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acum tu ești complice. Ți-a spus că sunt avocat? — Nu, doar a ... — Ei bine, sunt. Iar tu ești complice la încălcarea unui ordin al tribunalului, de către el. Asta te face să fii complice. Încălcarea intimității și hărțuire. Scoase un carnețel din poșetă. — Deci, te numești ... Se uită la ecusonul cu nume și începu să scrie. — Nu vreau necazuri, doamnă ... — Atunci, dă-mi foaia aceea de hârtie pe care ai notat numărul mașinii și ar fi bine să-i spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce sunt în vârstă și nu pot să se miște. In felul acesta, participă și ei la drumul fiicei lor. Ce frumos din partea ei! Mergem un timp împreună, după care, scuzându-se, se retrage pentru a-și nota ceva în carnețelul ei. Merg mai departe în pasul meu alert și urmărind cu multă atenție semnalizarea acestui drum pe care foarte ușor poți să te rătăcești. Am mai pățit-o, așa că sunt cu ochii în patru. Intâlnesc apoi câțiva tineri pe bicicletă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
M-am gândit să mă întind lângă el, dar nu știu de ce aveam senzația că n-o să fie prea încântat să mă găsească acolo la trezire. Am tândălit-o nehotărâtă, neștiind ce să fac. Așa că am rupt o pagină din carnețelul meu, mi-am scris numărul de telefon, iar dedesubt am adăugat „Sună-mă!“ și am semnat „Rachel“. M-am întrebat dacă să scriu „Cu dragoste, Rachel“ sau numai „Rachel“. M-am gândit că varianta „Rachel“ era mai sigură, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl cunoștea, dar se așeză fără să scoată nici un cuvânt la o masă mai retrasă. O bere rece! spuse el după ce se prăbușise pe scaun. Aveți vreo preferință? îl întrebă chelnerul care deja își scosese din buzunarul de la pantaloni un carnețel soios. Ce preferință să am? La halbă, la sticlă? Cum preferați? Tu ce-mi recomanzi? Avem o bere neagră excelentă. Nu-mi place berea neagră! spuse Cristi. Atunci una blondă cu guler generos? În regulă, ridică Toma din umeri, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
albă bine apretată, la fel de cambrată pe talie, stătea ușor aplecat peste scaunul său. Peste antebrațul îndoit din cot, avea un prosop din damasc de un alb impecabil. Dacă mai exista vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea lui, atunci aceasta era spulberată de carnețelul și creionul pe care le ținea în mână, gata să ia comanda. Am dat deja comanda, îl lămuri Toma, dar dacă tot ai venit, adu-mi te rog o scrumieră. Desigur, spuse noul chelner, îndreptându-se și el spre perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oare cât avea să dureze liniștea proaspăt făcută. Se gândea că oricum nu mai avea de gând să rămână mult. Își va termina berea și va pleca și el spre casă. Maricel rămăsese lângă ei și nota ceva pe un carnețel, probabil comanda pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pistele. Ei, lăsați! Nu-i numai cazul lui Costi. Asta se petrecu recent, dar sunt dispariții semnalate cu duiumul. N-avem nimic de scris la noi. Am eu, spuse Vasilică mândru nevoie mare, în timp ce scotea din buzunarul de la piept un carnețel obosit și un creion cu pastă, astea două nu-i voie să lipsească niciodată din dotarea unui polițist adevărat. Ei, iată că eu nu am, răspunse Toma zâmbind. Se pare că vrei să înveți de la un polițist care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pune. Nu sunteți în uniformă. Ai dreptate, măi Vasilică. Un polițist fără uniformă, nu-i polițist. Orice aș spune tot nu-i bine, declară Pohoață, mâhnit. Îmi răstălmăciți vorbele. Eu spusei că nefiind în uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei eu mai adineauri? Mă luați peste picior. Nu, măi băiete! Glumeam și eu. Adică nu vorbeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu mult suflet și se vedea că era îndrăgostită de munca ei de la școală. La desert, ce ați dori să vă aducem? auzi Cristi lângă el. Șeful de sală se apropiase discret și stătea ușor aplecat spre ei, cu un carnețel și un pix în mână. V-aș recomanda o înghețată ușoară din spumă de fructe de pădure. Este o minune care s-ar potrivi excelent cu vinul ăsta alb de Tohan. Foarte bine, spuse Cristi după ce o consultă din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe de casă. Stăteam la rând pentru un bilet de voie pentru a putea ieși pe poartă pentru câteva ore. Pedagoga, așa cum ne învățase, mânca semințe de floarea soarelui și scuipa cojile a lehamete în timp ce semna hârtiuțele rupte dintr-un carnețel de vocabular. Îmi amintesc că era o zi călduță pentru un sfârșit de septembrie și mă gândeam că un tricou și o geacă de tercot mi-ar fi fost de ajuns pentru o plimbare prin orașul care avea să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și singur în cameră, răsturnat cu fața în jos pe salteaua rece, am putut să-mi plâng singurătatea. Știam că nu trebuia să mă mint și chiar de atunci am început să îmi ascund sentimentele față de ea. Am luat un carnețel din valiză și scriind în el tot ce simțeam, am priceput că istoria avea să se repete. Trist și deznădăjduit am adormit îmbrăcat, ascunzându-mi printre așternuturi primele lacrimi. M-a trezit Marius clătinându-mă de umăr ușor. Mai e
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pom oarecare. Părea un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot să o trăiesc după puteri și dorințe. Aveam un carnețel cu coperți maronii pe care-l purtam mereu în secret la buzunarul de la piept și pe foile lui îmi așterneam năduful sau vorbe alese pe care visam că am să le rostesc odată și-odată în fața alesei, dar eram prea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi de la bijuterie... bijuterie și ea, o persoană dezinhibată care, la fel ca Petruș, era mai mare cu câțiva ani decât noi. Fata cu carnețelul", îi spuneam eu, fiindcă avea un jurnal unde își nota toate aventurile pe care le traia cu fel de fel de băieți și trebuie să recunosc că mă încerca o anume teamă că voi fi comparat, studiat și catalogat ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în râs, de ce Shumy a sărit din pat ca ars și a plecat val vârtej și nici de ce eu nu aveam curajul să mă dezbrac. Eram inhibat de gândurile mele, nu voiam să fiu un alt nume caligrafiat pe un carnețel plin de autografe, visam la o relație bazată pe iubire, nu la un joc asistat de mulți cunoscuți, ca o gravidă la naștere. Nu mai eram eu și am simțit nevoia să mă ridic și să plec după Shumy. Trebuia
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stătusem degeaba în pat. N-aveam cum să mă apăr, fiindcă doar câteva minute cât am fost împreună ar fi fost de ajuns pentru a face ca lucrurile să pară adevărate. Numele meu era acum însemnat pe ultima filă din carnețelul plin de păcate. Erjika îi flutura sub nas Creței povestea ei, iar eu nu aveam argumente să o infirm. Fusesem acolo și avusesem parte de primul preludiu din viață. Ce-ai căutat în patul ei? mă întreba Creața printre sughițuri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
visat în acea seară cavaleri medievali. Când m-am trezit dimineață, parcă nu mai eram copil și cu zâmbetul sincer pe buze am mulțumit pentru că sunt ceea ce sunt, am luat cotorul de la biletul de film și l-am lipit pe carnețelul meu secret, așa cum făceam cu toții odinioară și am scris dedesupt cu litere mici și zgârcite ca mine: „Prețul pentru un vis”... și pe biletul albastru ca de cerneală scria mic dar destul de citeț: “șase lei a se păstra pentru control
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
el. Sper că te simți mai bine! ― Da, sunt În regulă. Văd că Maria te-a pus În temă. Adi râse și se uită la Maria care ridică inocentă din umeri. O chelneriță minionă se apropie de noi cu un carnețel În mână. Abia dacă apucasem să mă uit În meniu. ― Eu vreau frigărui de porc, zise Adi. Și o bere. ― Cordon bleu și o apă plată? făcu Maria, evident mândră de alegerea ei. Chelnerița aprobă veselă, apoi se uită la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am uitat să precizez că, din cauza cheagului de sânge, creierul său nu putea procesa informația auzită. Adică de auzit, auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar, referindu-mă la rutina de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de genul „De ce m-ai făcut?“. La astfel de întrebări mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar, o cutiuță, un carnețel, orice și îl privea cu degetele. Apoi se așeza undeva și adormea. Așteptam întotdeauna sfârșitul căutărilor sale. Abia după aceea mă culcam și eu. Să nu-ți faci griji, că n-am trăit în mizerie. Poate că sora considera locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aș tatua-o cu fierul înroșit pe fiecare nou-născut. Îngerul uită ușor cine e. Mai ales dacă se ia după etalonul uman. Bărbații îl consideră din cap până-n picioare femeie, iar femeile, bărbat. Să rămânem la cazul de pe urmă. În carnețel mai apare și expresia M-AM FUTUT. Inițial scrisese „Azi m-am futut, în fine“, dar a șters ce era de prisos. O înșală pe Gizike și i-o spune pe șleau, dar Gizike îi râde în nas: „Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
curețe dințișorii de fildeș, buburuzele să îți înroșească obrajii, gândacii de colorado să te gâdile, vei putea râde, de gâdilat și de bucuria că îți poți strânge iubitul în brațe, seara, după ce el îți va scrie un poem pe un carnețel verde ca iarba, pe eticheta căruia scrie made in china. cojire șase în al doilea loc: toamna îndepărtează frunzele de copaci, ploaia de nori, sufletele de suflete, gâzuțele de firele lor de iarbă, gurița ta scoate dimineața aburi, ești minunată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu cealaltă? Au rămas, apoi, cutiuțele cu mirodenii: ghimbir, ienibahar, nucșoară, cuișoare, scorțișoară, cimbru, foi de dafin, boia de ardei, tarhon... La ce mâncăruri le punea? Cum am să-mi mai amintesc vreodată de ele?... Și a mai rămas un carnețel minuscul, cu coperte de mușama, scorojite, în care ea, la vârsta de paisprezece ani, își făcuse o însemnare sau două. Carnețelul l-am descoperit într-o casetă de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
La ce mâncăruri le punea? Cum am să-mi mai amintesc vreodată de ele?... Și a mai rămas un carnețel minuscul, cu coperte de mușama, scorojite, în care ea, la vârsta de paisprezece ani, își făcuse o însemnare sau două. Carnețelul l-am descoperit într-o casetă de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe. Am citit cu dificultate, aproape am buchisit cele două scurte, foarte scurte însemnări. Într-una din ele mama spunea cam așa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Rob privea nervos prin restaurant. Indiferent cu ce îi dădea peste nas femeii aceleia, nimic nu o atingea. Și după aia prelua ce spusese el și includea în vorbăria asta a ei. Niște chestii pe care ea le scria în carnețel, întrerupându-se din mâncat. Juniper fusese dezamăgită de Razza Rob, însă nici pe departe atât de dezamăgită cum era el de ea. Felix Brownlow, agentul lui Razza, îl sfătuise: — Spune-le și mai multe glume cu pizde. Mai ales dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]