580 matches
-
a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului, fără a altera, însă, cântul liturgic, de acum devenit „gregorian” și intangibil: nu era altceva decât o amplificare verticală a monodiei gregoriene. Dar reforma carolingiană nu a însemnat numai selectarea, unificarea și codificarea repertoriului. Între secolele IX și XII, va prinde viață și o reînnoită fervoare creativă, ceea ce va duce la reelaborarea și dezvoltarea melodiilor precedente și la crearea a noi forme literare-muzicale, precum tropul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în care Gutenberg și alți cîțiva descopereau tiparul. Așa-dar, vreme de cîteva secole, Apusul regresează într-o stare de semisălbăticie, pe fondul unei dezmembrări extreme a puterii, ce va degenera în cele din urmă, exceptînd trecătoarea renaștere a Imperiului carolingian, într-un proces de distrugere a feudalității. Pe de altă parte, în Răsărit, autoritatea imperială se păstrează intactă, consolidîndu-se chiar, pe baza noii legitimități pe care i-o conferă creștinismul, cît și prin continuitatea culturii, prin dezvoltarea producției și comerțului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
medievale ale creștinătății ortodoxe și catolice, din Polonia până În Serbia, se mențin și astăzi, iar ideea unei Europe scindate În două de-a lungul Elbei nu le-ar fi fost străină celor care administrau În secolul al IX-lea Imperiul Carolingian - dacă și-ar fi pus problema În acest fel. Dintotdeauna, aceste străvechi linii de hotar au indicat sau nu coordonatele Europei, În funcție de punctul din care erau privite. Să luăm un caz bine cunoscut: În secolul al XVIII-lea, majoritatea locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de către americanul Michael J. Owens, a mașinii de produs sticle, oamenii au fost mereu preocupați de forma ambalajului "cadoului lui Dionisos". Pe scurt, putem vedea istoria prin intermediul unei sticle de vin. I. O băutură istorică De la împărații romani la împărații carolingieni, de la capețieni la burboni, monarhii au protejat întotdeauna vinul cultivând diferite podgorii. Sub conducerea împăratului Probus, la începutul erei creștine, romanii au plantat primele vii alsaciene, acolo unde se găsește astăzi Dambach-la-Ville. În anul 831, Ludovic cel Pios confirmă privilegiul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
creștine, romanii au plantat primele vii alsaciene, acolo unde se găsește astăzi Dambach-la-Ville. În anul 831, Ludovic cel Pios confirmă privilegiul acordat de tatăl său, Carol cel Mare, orașului Strasbourg, permițând astfel acestui oraș să comercializeze vinurile în tot imperiul carolingian. Încă din secolul al XIII-lea, clerul local, ghidat de episcopii săi proveniți în cea mai mare parte din familii bogate galo-romane, a dezvoltat cultura viței de vie, preocupându-se de calitatea care făcea din vinurile din Alsacia cele mai
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]