808 matches
-
dintr-un spirit polivalent și flamboiant, anxios și efervescent, a cărui inteligență vastă, dar „rănită secret”, mărturisește ca puțini alții despre „răul ontologic” al finitudinii umane? Un spirit care se revoltă, ca puțini alții deasemeni, împotriva „răului secolului”, acea „dictatură carteziană a spiritului” pe care a adus-o cu ea mecanicitatea civilizației industriale de masă. Un spirit care nu acceptă „logosul castrator” al ideologiilor, fie ele de stînga sau de dreapta, acest logos orb al programelor „muncitorești sau rasiale”, naționale sau
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
reprezentării total diferită, Lucia Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentală, cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește arta europeană și sintetizează totul într-un spirit cartezian, Lucia Ioan contemplă peisajul artistic românesc și formulează într-un limbaj dezlănțuit și imprevizibil. O face însă cu o forță enormă și cu o candoare de artist care nici nu spune totul dintr-o dată și nici nu se lasă descoperit
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
cele liberale (dovadă, ponderea și influența disproporționată pe care o au ,Internaționalele" respective la scara politicii europene). Modelul propus de Adrian Marino este unul pe deplin rațional, de o logică impecabilă, dar, tocmai de aceea, utopic. Pe lume există spirite carteziene, intelectuali lucizi care pot alege în orice moment soluțiile de ,bun simț", oameni de cultură (tot mai puțini) formați în spiritul valorilor europene (după Adrian Marino: enciclopedismul, spiritul de sinteză și selecția critică), dar și foarte mulți naționaliști și xenofobi
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
cel ascuns în imaginarul lui Bikinski, în aristocrația lumii artiștilor ori în subsolurile sale: al balansului baroc dintre ceea ce poate fi privit și ceea ce, prin mintea, simțurile și stările lui Bikinski, poate fi văzut. Romanul ca și poezia din Fîntîni carteziene, Cîmp negru, Arlechini la marginea cîmpului, Poezii, Deasupra lucrurilor, neantul, Mirele orb, Suflete la second-hand, Secol, publicistica din Urechea de cîrpă, Apocalipsa de carton și prozele din Nevasta lui Hans, rămîne al umorului negru și al viziunilor expresioniste; altfel, o
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
tot este în nostalgia lui G.C.: nu e deloc sigur, dar absolut deloc, că într-un eventual manual unic de literatură proza redactorului-șef și aceea a președintelui vor avea șansa să fie incluse. Cronicarul cere iertare pentru îndoiala sa carteziană și n-are pretenția că deține întregul adevăr cu privire la nostalgia de care suferă, indecent de public, G.C. ...scuipatul în sîn Și, dacă tot ne-am umplut mîinile de cerneala tipografică a seriei noi a Cronicii române (urîtul se ia, ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
de lumea în care trăiește, lumea occidentală, civilizată, unde respectul pentru legalitate, pentru memorie, pentru demnitatea ființei umane este întruchipat nu fără o notă de umor și un ușor maniheism de către notarul Jean Lebel. Nu întâmplător, Jeanne vine din universul cartezian, „tărâmul solitudinii” cum o numește inspirat un personaj, al matematicii pure, unde 1 și cu 1 fac 2. Ordinea lumii ei va fi brizată de incomprehensibilul lumii în care căutarea o inserează, o lume a unor puternice condiționări cutumiare, cu
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
te debarasezi, fiindcă, pur și simplu, nu ai ce face cu el". Lumea este pentru dramaturg agasant nonsemnificativă. Nu iraționalul se manifestă așadar în opera lui Ionesco, ci neraționalul care provine din îndoiala metodică, din impulsul a ceea ce, în duh cartezian, Camus numea o "chestiune de voință = a împinge absurditatea pînă la capăt". Întrucît absurdul nu e numai o experiență afectivă, ci și produsul unei operații logice, meditative (admite însăși Laura Pavel: "chiar atunci cînd se revendică de la un oarecare scepticism
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
paginile introductive, să fie întregit pe măsura ce lectura avansează, și să devină astfel inteligibil. Această așteptare îi va fi însă iremediabil înșelată, căci cu cât va intra în „profunzimea” cărții, va spori impresia că autorul, asemenea unui spirit malefic cartezian, îi furnizează mereu fragmente aparținând altor „jocuri de puzzle”, încercând să lămurească conceptele dificile prin altele și mai greu de înțeles, și rupând mereu fragilul fir al Ariadnei pe care - chiar cu cele mai mari eforturi -cititorul îl poate ține
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
și nestatornicii". Prin urmare, punctul de pornire va fi scala de valori pe care o folosea Cioran cînd judeca potențialul unei nații ("în istorie n-au reușit decît popoarele care s-au desfăcut de real", "nu raționalitatea în sensul ei cartezian conferă un sens devenirii umanului, ci ieșirea din real, din cauzalitate, din imanență și din determinații, realizarea saltului într-un dincolo sau dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
niște gladiatori așteptând lupta cu leii ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt libelule fluturau artistic în coliseum cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic uleiul canibal fierbând în tubele monumentale trupurile răvășite în spațiul cartezian nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
umbra, motivul esențial al cărții, dezvoltînd teme precum tăcerea și (pe)trecerea timpului, a duratei omului. Lumina e a cerului, întunericul e al pămîntului, iar umbra e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e chiar donatorul de sînge, de viață). Constantin
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
din Europa. Un intelectual cu atît mai paradoxal cu cît pasiunea sa de-o viață, a cărei intensitate nu a scăzut odată cu trecerea anilor, poartă numele lui Descartes, din a cărui corespondență traduce regulat în vederea întocmirii unui volum de epistole carteziene, dar și numele lui Wagner, a cărui muzică o ascultă cu devoțiunea unui incorigibil credincios. În concluzie, un autor pe care îl citești atunci cînd vrei să te încarci cu spirit de fron-dă sau cu încrederea în judecata de mai
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
în trăsăturile lui de esență. Ca să începem cu începutul, menționăm "cauzele destinului" personal, descifrate de pana ludică a autorului, care, "lăsînd la o parte pe cele astrale", și luînd în seamă "acelea de a fi urmașul unor părinți profesori, tatăl cartezian, mama tradiționalistă", înscrie "valurile de consecințe" ce au urmat "în era luptei de clasă", "cu totul altele decît, de pildă, ale unui fiu de luptător marxist-leninist, la Moscova școlit și destinat a-i urma, cîndva, la tron, lui Nicolae Ceaușescu
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
provoacă. Așadar, problema nu este că omul crapă, ci că, înainte de a crăpa, trece prin calvarul mizeriilor senile. De aici și prima constatare cu putere de verdict: îmbătrînind, trupul nostru este tot mai mult masă și tot mai puțin energie. Cartezian vorbind, un om bătrîn este apoteoza lui res extensa în dauna lui res cogitans. Cine intră în categoria lui „vetero” crește în carne și scade în suflet, devenind un conglomerat inert de părți care nu mai pot alcătui o armonie
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
în carnea omului un Dumnezeu și o religie. Și nu e doar o pavăză contra bolii și morții. Făcând glandul mai puțin sensibil, ea prelungește raportul sexual și împiedică ejaculația precoce”. Cine zice că francezii nu rămân poporul cel mai cartezian din lume, chiar și când e vorba de cea mai necarteziană comportare umană, adică, sexul? O sută de poeți „L’Express” din 4-10 iulie: „O sută de poeți francezi se vor întâlni la Sète, orașul lui Brassens și Jean Vilar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
Cercetarea, în fond o istorie a utopiei și a contra-utopiei, presupune în subtext o critică (neangajată) a gândirii dezvră jite, o jungiană restabilire în drepturi a „umbrei”. Les antiutopies classiques (2012) urmărește felul în care, după critica teologică renascentistă, raționalismul cartezian și empirismul englez dau „lovituri fatale” gândirii vrăjite, facultății imaginative și fanteziei utopice. „Obiectele” acestei gândiri, practic spațiile proiectate de ea ca locuri ideale posibile pe harta lumii noastre devin „neverosimile”, „centrii” magici ai mapamondului sunt progresiv „ocultați”, până când „transcendenț
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
concepte, de a le clasifică și de a le oferi coerentă într-un sistem de gandire. Admirația purtată lui N. Ionescu, un profesor refractar spiritului de școală, cu un adevărat cult pentru eristica, nu-l împiedica să fie cel mai cartezian dintre studenții săi. A scris aproape despre orice, de la muzică până la agricultură, cunoaște bine istoria filosofiei și noile teorii din sfera științelor exacte; are un doctorat în sociologie și altul în economie, așadar, și lui, asemenea lui M. Eliade, Eugen
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
ci de una lucidă, decantată, care se asumă încercînd a depăși nu numai stadiul preistoric al evoluției omului, cu enclave și în prezent, ci și hibridul liberului arbitru conținut în perioada modernă. Ceea ce impune o rectificare a modelului antropologic. Omul cartezian e nesatisfăcător într-o epocă în care, pe de o parte, se simte opresiunea unei culturi obosite, devitalizate, iar pe de alta se ivesc fenomenele falsei eliberări sub forma totalitarismelor care nu reprezintă decît manifestări ale barbariei cu față umană
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
Humanitas, sub îngrijirea aceluiași Marin Diaconu (numai 4 sunt noi!), în De la Nae Ionescu la Criterion. Diferenta, în privința volumului de la la Compania este unitatea tematică a textelor vulcănesciene, mai toate angajate în promovarea și conturarea identității tinerei generații interbelice. Spirit cartezian, ferit de derapajul mistic sau al extremelor și de exaltarea unor colegi de breaslă, Vulcănescu trasează sociologic liniile de forță ale orizonturilor spiritual, politic și economic sub care evolua liber și nu totdeauna unitar o generație întreagă. Plecând de la constatarea
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
doi pași: „secretul” Florilor răului trebuia să fie păstrat cu sfințenie până într-un punct și devoalat zgomotos dincolo de acel moment-limită (coincizând aproximativ cu sfârșitul autorului însuși). Numai că Valéry ratează șansa și dă curs unui tip de lectură „rece”, carteziană, raționalistă (și, în paranteză fie spus, credulă), deja sedimentată de prestigiul comentariilor anterioare. Că Baudelaire ar fi vrut cu totul altceva rezultă dintr-o minuțioasă analiză a raporturilor (la suprafață, extrem de cordiale) dintre acesta și Hugo. Cronica la Mizerabilii e
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
memorie afectivă arată Cioran afirmînd că, dintre toți, doar Jeni Acterian s-a arătat îngăduitoare față de tonul iconoclast al cărții, cu atît mai mult cu cît istoria și conținutul volumului i se păreau atunci, în 1986, vane și nesemnificative. Deviza carteziană Larvatus prodeo! (Să te arăți cu mască) i se potrivea întocmai și lui Cioran.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6267_a_7592]
-
în 1672. Este beatificată în 1911. Scrisorile sale o acreditează ca primul condei al Canadei din punct de vedere cronologic. Marie de l’Incarnation aparține atât curentului Contrareformei cât și literaturii coloniale. Impresionează limpiditatea și claritatea stilului, calități tipice spiritului cartezian. Exuberanțele lirice, atunci când apar, se adresează exclusiv Mântuitorului pe care Marie îl consideră „Iubirea ei” (29) sau „dulcea mea Iubire”. Nu este ceva neobișnuit. De la Teresa de Avila încoace, scrierile multor femei mistice abundă în astfel de ambigue chemări. Impresionează
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
fine recolta artistică și, cutremurătoare, defilarea sa de supliciați. Le aplicam, fără abuz, ca numitor comun, niște cuvinte de stringentă ontologie a suferinței, Patior ergo sum - Sufăr, deci exist -, o formulă mai visceral adevărată, în acest caz, decît faimoasa ecuație carteziană, Cogito ergo sum. Concepția severă ordonînd ansamblul pieselor expuse, adunate, mai bine de o sută, în centrul Pavilionului pentru un front compact, sporea nevoia de reculegere a privitorilor și impresia de revelație densă. Cei care se perindau prin fața lor, cercetîndu-le
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
existența unei „chei” nu diminuează cu nimic meritele poemului, cu atât mai mult cu cât acesta se ridică, de la un prag încolo, la o înălțime (impropriu spus, dar e mai la-ndemână) metafizică. Altă reușită memorabilă e Secțiunea, o listă carteziană (a se vedea și titlul) a întâmplărilor cu totul necarteziene: „Mâine va fi Ieri. La miezul nopții/ despic în două Inima:// a. văd chipul mamei în icoana/ unei îndepărtate biserici// b. provincia acuză dureri lombare// c. iubita îmi oferă șalul
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
contraargumente și confuzia dintre notorietate și valoare. Grama nu amestecă lucrurile. Ce-l deranjează este exclusiv notorietatea. Și, combătând-o, rămâne deocamdată pe terenul imaginarului colectiv. Cu toată eroarea lui de orientare, studiul acesta se remarcă printr-o ordine aproape carteziană. Antimaiorescian ca și Gherea (față de care își declară admirația în câteva rânduri), Alexandru Grama nu e nici atât de confuz, nici atât de verbios ca autorul Neoiobăgiei. După argumentele global-sociologice, urmează cele tematice. În viziunea lui, două sunt, din această perspectivă, traseele
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]