1,505 matches
-
e dovadă sigură de vulgaritate: „Il n’y a rien de plus ridicule que le style du tyran”*, scrie Alain într-un loc. A fi ca statut social pe aceeași treaptă cu toată lumea, a nu pretinde un statut distinct, de castă, înseamnă a proclama ceea ce se poate numi o „civilizație a pietonului”, adică demnitatea vieții publice. Alain, care a rămas toată viața, ca și E. Lovinescu, profesor de liceu și a ținut, ca și acesta, la independență mai mult decât la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Armata, odinioară o instituție de elită, nesolicitată după 1945 să mai poarte vreun război adevărat, se ocupa de strînsul recoltelor, Își ieșise din mînă (cum se va vedea În decembrie 1989). Adevărații bellatores făceau parte din „poliția politică”, o adevărată castă, ubicuă, dar, În același timp, invizibilă, despre existența căreia amintea insistent o „reclamă” des Întîlnită pe marginea drumurilor, pe care scornitorii de bancuri o deturnau de la sensul avut În lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
plămada” nu era tocmai bună. Gheorghe Gheorghiu-Dej propune să fie racolați tineri bine pregătiți chiar la „disciplinele umanitare (!)”, pe lîngă cele tehnice (p. 315), practică perpetuată pînă În zilele noastre. În primii ani ai regimului comunist, sentimentul apartenenței la o castă selectă este infirmat de un „lucrător”, care vrea să demisioneze și să devină student, motivînd că prietenii lui sînt la facultate, iar el „este doar un sublocotenent de securitate” (p. 319). Un coleg al său, mult mai pragmatic și probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
urbanismului modern este acela că aplică o grilă statică abundenței de posibilități neștiute. Autoarea condamnă ideea de oraș-grădină a lui Ebezener Howard, deoarece segregarea planificată a acestuia presupune ca agricultorii, muncitorii din fabrici și oamenii de afaceri să rămână niște caste fixe și distincte. O asemenea premisă Înseamnă că nu se respectă sau nu se oferă „autodiversificarea spontană” și fluiditatea ce constituiau principalele caracteristici ale orașului secolului al XIX-lea. Puternica Înclinație a urbaniștilor către mari proiecte de curățare a mahalalelor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți, dar și misionari, ideologi sub-dezvoltați, ascultători ai partidului, dar și sagaci de notorietate (sau de arginți) [...]. A doua categorie ar putea fi mai puțin gravă și nu este. Fac parte din ea oameni de cultură și
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
fi fost capabilă să ajute de fapt țărănimea. În primul rând, - observa Roberts - una dintre cele mai profunde rele ale societății românești a fost abisul dintre țăran și clasele guvernante și urbane. Deși România nu a fost o societate de castă închisă, având chiar o constantă, dacă nu o foarte voluminoasă mișcare de ridicare socială din rândul țăranilor, tradiția - simbolizând schimbarea opincilor pe pantofi și dobândirea cunoștințelor de limbă franceză - a fost foarte acută și toate persoanele care treceau linia erau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
presei comuniste care atacau Partidul Național-Țărănesc. După opinia conducerii noii dizidențe, liderii național-țărăniști s-ar fi întovărășit cu conducătorii reacționari ai Partidului Național Liberal și ar fi înscăunat „în fruntea partidului cea mai penibilă și mai regretabilă dictatură a unei caste de moșieri, latifundiari și • Gh. I. Ioniță, Gh. Țuțui, Frontul plugarilor (1933-1953), București, 1970, p. 144. • Ioan Scurtu, op. cit., p. 505. • România în anii..., p. 67. • Vezi „Scânteia“, 25.III.1945; Ioan Scurtu, op. cit., p. 515; Mihai Fătu, Alianțe politice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
destinul?, Iași, 1926; Orașul amintirilor, București, 1936; ed. îngr. și introd. I. Ardeleanu, București, 1975; Călătorul romantic, București, 1938; Cartea prieteniei, București, 1939; Confidențe, București, 1940; Despre arta de a citi și alte câteva lucruri în legătură cu această temă, București, 1940; Castele în Spania, București, 1946. Repere bibliografice: St. Bujor [Al. Brandia], „Dragoste și răzbunare”, „Carmen-Sylva”, 1902, 2; A. Steuerman, „Răni vechi”, „Evenimentul”, 1902, 62; N. Iorga, Cronica, „Sămănătorul”, 1904, 51; P. Octavian, „Paria”, „Arhiva”, 1904, 12; Spartacus [C. Dobrogeanu-Gherea], „Paria”, ADV
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
În Învățământul superior, copiii demnitarilor n-au de ce să se teamă c-ar putea fi amestecați cu gloata studenților obișnuiți. Tocmai aceasta este rațiunea de a fi a Școlii Superioare de Relații Internaționale de la Moscova. Acolo domnește un elitism de casta căruia nu i-am putea probabil găsi echivalent decât În vechiul corp țarist al cadeților. Există o Întreagă serie de așezăminte cu acces rezervat: Școală Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS, Academia diplomatică a Ministerului de Externe, Academia de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nu posedă forța de a susține, în stil ibsenian, așa cum încerca, problemele existențiale pe care le atacă. Totuși, L. se pricepe să imagineze scene cu un număr mare de personaje ori să realizeze o gradație a efectelor teatrale. În Tertia. Casta Diva (1899), piesă căreia i s-a acordat Premiul Teatrului Național din București, abordează, în manieră moralizatoare, conflictul de caractere. Personajele feminine principale sunt exponentele a două mentalități antagonice: Lelia, principiu al răului, o împinge la pierzanie pe inocenta Gina
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
A știut să selecteze și să dea versiuni în limba română ale unor capodopere, doar în acest sens fiind un făuritor de cultură. SCRIERI: Prima (1890-1895), pref. B.P. Hasdeu, București, 1896; Cinci poeme, București, [1896]; Secunda (1895-1897), București, 1898; Tertia. Casta Diva, București, 1899; Quarta. Jucătorii de cărți, București, 1900; Quinta. Suprema forță, București, 1900; Sexta. Versuri (1889-1900), București, 1901; Septima. Câinii, București, 1902; Octava. Poezii, București, 1904; A noua. Poezii, București, 1904; A zecea. I.N.R.I., București, 1904; Cancer la inimă
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
cazul Dahomey), „tatăl” social (recunoscut cultural și care își ia responsabilități de creștere) fiind o femeie. Un exemplu mai spectaculos, care ridică întrebarea dacă mariajul este universal, îl constituie cazul Nayar, studiat de K. Gough (1952). În India, la o castă superioară din regiunea Nayar, fetele pubescente trec printr-o ceremonie de patru zile, în timpul căreia se „căsătoresc” cu un bărbat pe care Gough îl numește „soț de ritual”. Ceremonia este obligatorie pentru ca fetele să își înceapă cariera sexuală și de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Gough îl numește „soț de ritual”. Ceremonia este obligatorie pentru ca fetele să își înceapă cariera sexuală și de reproducere. După consumarea ritualului, ele sunt libere să aibă relații sexuale cu câți bărbați vor, cu condiția să nu încalce restricțiile de castă și incest. Totuși, nici aceste relații nu sunt aleatorii, bărbații cu care se cuplează numindu-se „soți vizitatori”. Ei nu petrec mai mult de o noapte la rezidența fetei în cauză, timp în care își lasă armele la ușa casei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
avertiza pe ceilalți bărbați interesați. Dacă „nevestele” din Nayar nu pot dovedi că eventualii copii pe care îi au provin de la soțul de ritual sau de la unul dintre soții vizitatori (ori, în anumite împrejurări, de la alt bărbat cu statut de castă acceptabil), ele sunt pedepsite. Cazul Nayar ne arată instituționalizarea culturală a situației de (posibilă) diferență dintre tatăl biologic și tatăl social, precum și nevoia ca acesta din urmă să existe; ritualul de căsătorie are loc tocmai în vederea acreditării sociale a unui
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
copii și de a le atribui acestora un statut social. În tradiția funcționalistă, antropologii culturali insistă că situația este, în același timp, un exemplu de adaptare la anumite condiții, în particular la aceea că bărbații din această regiune, fiind din casta războinicilor, lipseau timp îndelungat de acasă. Odată cu reducerea în timpurile noastre a serviciului militar, căsătoriile din Nayar devin tot mai normale (Ember, Ember, 2002). 3.3.2. Tabuul incestuluitc "3.3.2. Tabuul incestului" Este necesar să precizăm de la început
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
8.3.1. Șansele școlare și sociale" Familia are tendința de a se reproduce socioprofesional. În societățile preindustriale din Europa, acest lucru este evident. Un fiu de țăran avea infime șanse de a deveni altceva decât țăran. Sistemul rigid al castelor din India este un exemplu și mai concludent. Și în societatea modernă, unde mobilitatea geografică și socială este mult mai mare, subzistă o pronunțată reproducere intergenerațională a statutului socioprofesional. Exigențele societății industriale și postindustriale pe linia profesionalizării și a muncii
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
amuzament, În timp ce contextul istoric a câștigat teren. Prețul pieței a Înlocuit prețul just. Mântuirea a devenit mai puțin importantă decât destinul. Înțelepciunea a fost Înlocuită de cunoaștere. Iubirea de Hristos a fost pusă sub semnul Întrebării de către iubirea de sine. Casta a fost pusă În umbră de clasă, revelația de descoperire, iar profeția de metoda științifică. Peste tot, oamenii au devenit mai puțin servili și mai harnici. Europenii s-au transformat pe ei Înșiși. În noua Europă și chiar mai mult
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trăite în iluzie și, confruntată mereu cu o realitate contradictorie, de a defini și explora sentimentul de culpabilitate care face din sudist un potențial erou de tragedie”. Criticul urmărește cum s-a format conștiința unei structuri de clasă și de castă, un spirit marcat de instinctul puternic al posesiei pământului, atitudinea de frondă, de reexaminare a preceptelor și valorilor, adesea în opoziție deschisă față de legi ș.a.m.d., toate alcătuind mentalitatea sudică, unde se raportează mereu prezentul la trecutul idealizat, unde
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
Ieremia. Calculul trebuie făcut începând cu primul an al Exilului (587). Această primă perioadă durează 49 de ani, până la moartea lui Iosua (538). Într‑adevăr, așa cum evidențiază toți comentatorii moderni, este vorba de un fragment cu semnificație mesianică sacerdotală. Rolul castei preoților este puternic evidențiat, în jurul său construindu‑se viziunea teologică a capitolului. 2) Întoarcerea Unsului lui Dumnezeu, după 62 de săptămâni (434 de ani). A doua perioadă începe cu anul 605, data profeției lui Ieremia, și durează până la răscoala Macabeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
marele logofăt Nechifor Bărboi au încercat să scape în țara Românească, dar a fost trimiși înapoi de turci în obezi 190 și omorâți. Trupurile le-au fost aruncate în Siret, iar averile confiscate. ??aici??153 E lesne de înțeles „solidaritate de castă” (deși gestul trebuie interpretat și ca un sever „remember” al principiului potrivit căruia Domnul era „unsul lui Dumnezeu”) l-a îndemnat pe Alexandru Iliaș să-i dea pradă sabiei pe ucigașii, din 1620, ai lui Gaspar Grațiani 191: pe marele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care, fiind foarte scund, semăna, În șaua calului, cu o maimuță călare pe un elefant. La un moment dat, calul i se Îmbolnăvi și, cu toate eforturile mele, a sfârșit ca orice animal mort - hrană pentru câini, corbi și paria, casta cea mai de jos În India, care se hrănesc cu orice fel de carne, indiferent de cauza morții animalului. Răpciuga, vindecată de autortc "Răpciuga, vindecată de autor" Calul, care suferea de ulcerații la nivelul picioarelor, a fost cuprins de convulsii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Bir Singh. Utter Singh, fratele lui Lena Singh, ucigașul prințuluitc "Moartea lui Baba Bir Singh. Utter Singh, fratele lui Lena Singh, ucigașul prințului" Când lupta ajunse la sfârșit, Baba Își dădea ultima suflare apostrofându-i pe cei care aparțineau aceleiași caste și Împărtășeau același crez cu el. Prezenta acum multe din scrisorile pe care le primise - falsurile mai sus menționate - pentru a dovedi, după cum credea el, trădarea și ticăloșia comandanților și ofițerilor sikh care, după cum opină până În ultimul moment, Îi trimiseră
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
faptul că fachirul era un débauché șdesfrânatț 242. Cu toate acestea, au fost Înaintate mai multe plângeri, pe baza cărora Ranjit Singh a intenționat să-l alunge din Lahore. Haridas a anticipat intenția, fugind cu o katrany (femeie dintr-o castă indiană) În munți, unde a murit și a fost Îngropat după obiceiul țării. Fuga lui cu această femeie poate servi ca o mărturie (În contradicție cu alte declarații) că nu era nici eunuc, nici hermafrodit 243. Fără o Îndoială, e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Este un obicei comun ca fiecare indian să‑și pregătească singur masa " E un lucru foarte obișnuit În India ca fiecare să-și pregătească singur masa. El face un cerc și Îi spală interiorul, unde nici o persoană, nici chiar din casta sa, nu are voie să intre. Iar dacă vreun străin care nu cunoaște obiceiul ar păși dincolo de acest cerc sacru, mâncarea pe care a pregătit-o e considerată necurată și e aruncată fără a fi atinsă, indiferent cât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]