1,483 matches
-
decreței - sau cetățenii de la bloc. - Tot mai înveți și-acuma? Îmi pare rău despre tine, părea să zică. Tot mai înveți?, m-a întrebat iarăși, cu o compătimire tulburătoare și reală, ca venind din partea unuia pentru care școala înseamnă doar castane încasate în plină figură, cucuie, vânătăi și echimoze. La asta s-ar reduce. De fapt, și la mine o mare însemnătate o au coșmarurile despre ora de chimie. Amintiri fizice traumatizante. Mă îmbățoșez și îi spun că sunt la Jurnalism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plase minunat lucrate și unelte de pescuit"; "acești oameni sunt supuși și ti-mizi, umblă goi cum am spus și nu cunosc nici arme, nici legi, iar pământul e foarte roditor și produce "mames", un fel de morcovi cu gust de castane și fasole și bobi și mult bumbac, care nu e semănat și crește singur. Pământul mai produce, în afară de acestea, mii de soiuri de fructe pe care nu mi-e cu putință să le descriu și toate acestea trebuie să aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
un kilogram pe care scria GRIȘ. Am urmărit-o cu atenție. Pe degetele ambelor mâini doamna purta numeroase inele de mărimi și forme variate; unele bătute cu pietre prețioase de-ți luau ochii, precum și niște ghiuluri dolofane și borțoase cât castanele. Mă gândeam cum de-și mai putea mișca bietele degete încorsetate și strangulate de menghinele ucigătoare de formă circulară ale celui mai răspândit totem de pe fața pământului, simbolul puterii supreme: aurul. Unghiile sidefii și pielea albă și perfect întinsă de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește: că eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
afară din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile și vremea neprietenoasă. Se face o vreme a despărțirilor și nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aduci "botișor de căprioară"; ea te așteaptă NUDĂ". Bineînțeles, nu ne aștepta nici o Mary îmbrăcată sau "nudă", Gina nu figura decât fictiv pe schema noastră, singurul adevăr era "botișorul de căprioară" care în jargonul special însemna pur și simplu o castană proaspăt căzută pe trotuar, dezghiocată și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o fată se înduioșa de acest dar atât de special, foarte ieftin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru ca femeia să fie introdusă, cum spune autorul, în echipa pentru rai. O fetiță care are grijă de frățiorul ei este cooptată și ea. „Bagajele” sunt de tot felul, de la cele mai modeste la cele mai cuprinzătoare. „Un pumn de castane, scrie Valeriu Cristea, trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis” (15). Tot așa, o pată de lumină pe masă, înregistrarea unui cor de ruși albi, atmosfera unei zile, dar și, într-o stare privilegiată, o zi feerică de iarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-o facă. Bănuiam că revelarea lui avusese deja loc, în nopțile cumplite, de ceartă, când asistam îngrozit, din patul meu, la escaladarea acuzațiilor, atât dintr-o parte, cât și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul copilăriei mele? Abundența lor explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
parte, cât și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul copilăriei mele? Abundența lor explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele”. (Mai simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul copilăriei mele? Abundența lor explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele”. (Mai simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor de ploaie (și totuși nu a plouat), care le-a scuturat din copacul pe care altfel nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit „totul”. Profund tulburat, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
netedă ca o piatră vegetală, maroniu-roșcată, având „la bază” un cerculeț imperfect de culoare cafeniu-alburie. Ce mister ascunde acest fruct ciudat și simpatic în care s-a concentrat, s-a solidificat o parte din trecutul meu? Am s-o păstrez, castana aceasta, culeasă de pe asfaltul Căii Victoriei, care mă face să mă gândesc nu numai înapoi, ci și înainte: din bagajul pe care mi-l pregătesc, această „mostră” de copilărie clujeană nu poate să lipsească. Un pumn de castane trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o păstrez, castana aceasta, culeasă de pe asfaltul Căii Victoriei, care mă face să mă gândesc nu numai înapoi, ci și înainte: din bagajul pe care mi-l pregătesc, această „mostră” de copilărie clujeană nu poate să lipsească. Un pumn de castane trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis. Dacă voi fi acolo, veți fi și voi cu mine acolo. Vă promit! * Nu am vorbit până acum despre Cati, fetița cu doar câțiva ani mai mare decât Jeni, pe care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Moldovă? O țărișoară și ea, acolo!... Ce le pasă lor că sângele moldovenesc cât a mai rămas nu-i izvor nesecat!? Ce vor de la o mână de oameni, câți am mai rămas -, și aiștea obosiți, grozav de obosiți?!... Să scoată castanele din foc cu mâna noastră, aiasta vor! spune Vlaicu. "Apărătură vor". Aiastă lipsă de unire care a dezbinat totdeauna Europa a făcut ca împărățiile prădalnice să fie tari, să aibă spor, adaugă Stanciu. Când se vor trezi, va fi prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
niște pisici, pe vârfurile nucilor și le culegeau cu mâna, sau le băteau cu câte un băț. Multe nuci aveau încă coaja verde, așa se făcea că mâinile mele și-ale Oltei, sora mea, erau în fiecare toamnă, de culoarea castanelor coapte. Când ieșeam duminicile în sat, căutam să-mi ascund mâinile, căci nu mă simțeam bine cu ele, așa "întunecate". Mama ne strivea câte-o lămâie și ne punea să ne frecăm cu ea mâinile. Se mai limpezeau oarecum... dar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sub acest nume, cu tarabele cu turtă dulce în formă de inimă împodobită cu oglinjoară și alte bunătăți ce-mi luau ochii an de an, modeste, dar incitante, de la vată zaharoasă albă sau roz la floricele („cocoșei“) cu miere, la castane prăjite și acadele în forme animaliere, la mere glazurate, roșii, scânteinde - amintirea mea coboară până la cel mai vechi Cluj pe care l-am apucat și de care nu mi am reamintit decât datorită ilustratelor istorice, când de pereții laterali ai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mizake”(în traducere-„luna plină”). O legendă spune că toamna, când este luna plină, pe care japonezii o admiră când beau acest sake, privind cerul, ei văd pe lună un iepuraș care bate orez într-o piuă. Mâncăruri de sezon : „Castanele japoneze”, pe care le găsești la orice colț de stradă, reci sau fierbinți. Ca și fasolea azuki sunt folosite în prepararea dulciurilor („wagashi”). „Cartofii dulci” ce sunt foarte gustoși. Am savurat cartofi copți (frigărui), delicioși și sățioși. „Ciupercile” - „mutsutake” se
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
gata de filtrare. Au trecut cele 30 de zile necesare pentru a se transforma într-un lichior gustos și aromat. Miroase a proaspăt și a dor de viață. Zilele s-au micșorat, iar nopțile s-au lungit spre bucuria petrecăreților. Castanele culese pe lună plină te îmbie, fierbinți și gustoase, la fiecare colț de stradă. La o cupă de sake încălzit merge Saury (pește), o delicatesă a sezonului. „Ban Moon” păstăile de soia, fierte și tăvălite prin sare, dau un gust
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
China Town Vineri, 29. 08. 2008, (11: 30 h-ora Japoniei) Ne îmbarcăm la bordul unui vaporaș de croazieră ce ne va duce spre China Town, un cartier atrăgător și plin de culoare. Străduțele înguste, magazinele cu mărfurile expuse pe trotuar, castanele fierbinți, îndemnul vânzătorilor de a le vizita magazinele, dau un farmec aparte acestui cartier exotic. Mi-am cumpărat castane. Procedez la fel, de fiecare dată, când vin aici. Îmi plac castanele! Ținta principală a călătoriei este vizitarea celor două temple
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ne va duce spre China Town, un cartier atrăgător și plin de culoare. Străduțele înguste, magazinele cu mărfurile expuse pe trotuar, castanele fierbinți, îndemnul vânzătorilor de a le vizita magazinele, dau un farmec aparte acestui cartier exotic. Mi-am cumpărat castane. Procedez la fel, de fiecare dată, când vin aici. Îmi plac castanele! Ținta principală a călătoriei este vizitarea celor două temple chinezești aflate aici. În primul templu pe care l-am vizitat, după ce ne-am purificat și în care am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
culoare. Străduțele înguste, magazinele cu mărfurile expuse pe trotuar, castanele fierbinți, îndemnul vânzătorilor de a le vizita magazinele, dau un farmec aparte acestui cartier exotic. Mi-am cumpărat castane. Procedez la fel, de fiecare dată, când vin aici. Îmi plac castanele! Ținta principală a călătoriei este vizitarea celor două temple chinezești aflate aici. În primul templu pe care l-am vizitat, după ce ne-am purificat și în care am intrat sfioși, ne-am așezat în genunchi pe niște pernuțe speciale, spunându
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de lei, o săptămână întreagă. Face supe din zeama de conserve!! Mâine de dimineață se duce Dorina la el acasă, să aducă praf de lapte amer[ican] și cartofi noui să fac garnitură la friptură, și cu lapte cremă de castane. E însă amuzant și vrea să-mi îndepărteze starea sufletească ușor în depresiune. Poate îți scriu astea și ca să te pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă și am vorbit cu d-na Tudoran să-mi dea o maestră de bucătărie să gătească și o elevă să servească. Am și făcut menu-ul cu Dan: soufflé cu parmezan ras, friptura ce se va găsi, o cremă de castane cu frișcă, fructe, brânză, cafea neagră, și înainte apéro cu ghiudem, anchois, cașcaval etc. Voi merge să vorbesc cu Rainer care o va invita în numele meu. Vrea să vină și Mihai. Am alungat pe inoportunii de alături și acum casa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se facă pâine pentru sandviciuri, brioșe, o tartă cu castane, plăcinte cu brânză și cu mere, piept de curcan cu salată de conopidă, iar pentru sandviciuri icre negre de la expoziția URSS. Zece persoane, dintre care le cunoști doar pe cele două prietene ale tale și, din auzite, pe mama lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]