1,078 matches
-
cartaginezii aveau să lupte cu un dușman orbit de praf. Romanii și-au așezat și ei tabăra la Cannae la estul râului Aufidus, care curgea pe lângă ambele tabere. Consulii romani, după ce și-au împărțit trupele între ei, au făcut două castre fortificate. Cele două armate stăteau pe pozițiile lor, gata de luptă, de două zile. Hannibal, pe deplin conștient de importanța apei din râul Aufidus pentru trupele romane, a început sa-i trimită pe numizi dincolo de râu, ca să atace pe ostașii
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
expuse la Muzeul de Arheologie și Istorie din Baia Mare. Pe teritoriul satului Oarța au trăit dacii liberi, granițele Daciei Porolissensis aflându-se la o distanță de aproximativ 30 de km spre sud, acolo unde se pot vedea și astăzi ruinele castrului de la Porolissum. În anul 1378 voievozii Balc și Drag devin comiți de Maramureș și Sătmar, stăpânind și pe actualul teritoriu al comunei Oarța de Jos.
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
Ploiești. În 1968, reorganizarea administrativă a dus la reînființarea județului Prahova și la reunirea celor două comune sub noul nume de "Dumbrăvești", după satul de reședință; satul Țipărești a trecut atunci la comuna Cocorăștii Mislii. În comuna Dumbrăvești se află Castrul de la Mălăiești (101-118 e.n.), aflat în punctul „la Cetate” în zona satului Sfârleanca, sit arheologic de interes național.
Comuna Dumbrăvești, Prahova () [Corola-website/Science/301670_a_302999]
-
străbate de la nord către sud și care derivă din două cuvinte slavone: "draj" care inseamnă „râu repede, energic” și "dolojna" care înseamnă „drum, cale”. Numele satului Ogretin se crede că provine de la „o grădină”, acest sat fiind grădina principală a Castrului Roman de pe Gradiște, apoi a primilor moșneni drăjneni care au deținut și pământul din satul Ogretin care a fost înființat mai târziu de Dragomir Comișel, fratele lui Stan Sutașul, ambii din familia Pânteștilor din Drajna. Comuna se află în nord-estul
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,28%). Pentru 2,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În satul Drajna de Jos au fost descoperite numeroase vestigii arheologice din Epoca Bronzului (un depozit de seceri) dar și urmele unui castru roman construit în anul 106. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei era împărțit între patru comune rurale, toate aflate în plaiul Teleajen al județului Prahova: Drajna de Jos (cu cătunele Drajna de Jos, Făgetul, Podurile și
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
de arhitectură de interes național, aflate în satul Drajna de Jos. În rest, alte douăzeci de obiective din comuna Drajna sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: castrul roman de la Drajna de Sus și cetatea din perioada Latène de la Făgetu. Celelalte optsprezece sunt clasificate ca monumente de arhitectură: casa Victor Boștina (începutul secolului al XX-lea) din Cătunu; casa Ileana Pântea (sfârșitul secolului al XIX-lea); casa Elisabeta
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
Pe teritoriul localității Miercurea Nirajului au fost găsite topoare de piatră (2000 - 1700 î.Ch), monezi bizantine din epoca împăratului Iustinian, un denar din domnia lui Iulius Cezar, iar hotarul satelor Beu și Moșuni este traversat de drumul roman spre castrul din Călugăreni. Localitatea a fost atestată documentar în anul 1493 cu numele de Oppidum Zereda (Târg de Miercurea) în hrisovul voievodului Losonczi László. Documentul menționează că localitatea deține rangul de oraș și totodată garantează privilegiile deținute de Miercurea Nirajului. Leopold
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
Familia Kemény Deshcis zilnic intre orele 10-18 in afara de luni! Persoana de contact este Nagy Kemény Géza Telefon: 0741225141 Fortificația romană din Brâncovenești a fost construită pe o terasă înaltă deasupra râului Mureș, în apropierea castelului actual. Lângă acest castru ("castrum romanum") era o localitate romană unde trăia populația care a făcut parte din deservirea armatei. Potrivit cercetărilor recente fortificația a fost de mărime mai restrânsă, însă a fost destul loc pentru o armată de câteva sute de soldați care
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
Vețel este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. În această localitate, pe malul Mureșului, se găsesc vestigiile castrului român (și așezării civile aferente) cu numele de "Micia". De o parte și de alta a căii ferate actuale, se văd ruinele castrului, băile române și urmele unui amfiteatru. Deși avea numai statut rural ("pagus"), așezarea prezenta un înalt grad
Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300564_a_301893]
-
cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. În această localitate, pe malul Mureșului, se găsesc vestigiile castrului român (și așezării civile aferente) cu numele de "Micia". De o parte și de alta a căii ferate actuale, se văd ruinele castrului, băile române și urmele unui amfiteatru. Deși avea numai statut rural ("pagus"), așezarea prezenta un înalt grad de urbanizare, cu rețea stradală ortogonala, edificii publice monumentale (terme, amfiteatru etc) și un port la Mureș (amenajat cu cheiuri din zidărie de
Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300564_a_301893]
-
național fortificația cu val de pământ „Brazda lui Novac” de la nord de satul Bârla (secolul al III-lea e.n., epoca romană; și situl arheologic de la „la Urloaie” de pe dealul Cotmeni, la 2 km de Urlueni, sit ce cuprinde vestigii romane: castrul mare, castrul mic, traseul Brazdei lui Novac și sectorul limesului transalutan. Tot de interes național sunt și monumentul de arhitectură biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Lereni (1787), și monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră din 1731, ambele
Comuna Bârla, Argeș () [Corola-website/Science/300603_a_301932]
-
cu val de pământ „Brazda lui Novac” de la nord de satul Bârla (secolul al III-lea e.n., epoca romană; și situl arheologic de la „la Urloaie” de pe dealul Cotmeni, la 2 km de Urlueni, sit ce cuprinde vestigii romane: castrul mare, castrul mic, traseul Brazdei lui Novac și sectorul limesului transalutan. Tot de interes național sunt și monumentul de arhitectură biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Lereni (1787), și monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră din 1731, ambele aflate în
Comuna Bârla, Argeș () [Corola-website/Science/300603_a_301932]
-
elemente ceramice pentru paviment în formă de 8, dovedind că pe cuprinsul localității au existat așezări rurale din Dacia română intracarpatica. Denumirea satului provine se pare de la un drum ! De fapt e vorba de o ulița îngustă formată pe vremea castrului român de la Brâncovenești,unde "se înglobează mai multe așezări rurale" și unde niște "urme de zidarii și diferite obiecte de factură română,culese din punctul *Elovar* ( situat la Maioresti jud. Mureș ) ar indică acolo numai un turn român de pază
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
română,culese din punctul *Elovar* ( situat la Maioresti jud. Mureș ) ar indică acolo numai un turn român de pază." Deci "numele satului derivă de la drumul român" ,însă în denumirea lui slavă. Deci fiind aici un turn de pază avansată a castrului de la Brâncovenești,e aproape sigur că în jurul lui,a luat ființă satul sau așezarea umană compactă,care avea încredere și siguranța în turnul de pază,iar locuitorii liniștiți își puteau vedea de îndeletnicirea lor care a fost păstoritul sau agricultură
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
producător de cereale." Se pare ca turnul respectiv a fost așezat în capul dealului ( unde e astăzi cimitirul) fiindcă acolo "vizibilitatea era excepțională și își atingea scopul pentru care a fost zidit,putând cu ușurință să fie anunțați cei din castrul Brancovenestiului,despre apariția inamicului." Satul apare atestat în 1461,insă "turnurile de apărare română au fost până la anul 271 era noastră,deci s-ar putea ca satul să dateze de atunci că așezare română". În anul 1760 a fost construită
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
pitorească zonă submontană. Așezarea are un lung istoric, pe teritoriul localității găsindu-se numeroase obiecte încă din perioada neoliticului. Se presupune că ar fi fost locuită și în perioada stăpânirii romane a Daciei, ținând cont că în apropiere se afla castrul roman de la Brâncovenești, făcând parte din provincia romană Dacia Porolissensis; de altfel, profesorul și arheologul Valeriu Lazăr menționează următoarele: "„De pe teritoriul satului provin trei monede romane imperiale: un follis de la Constans și două follis-uri de la Constantinus.”". Piesele erau în posesia
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
jos, pe un scut cu fond alb) face parte din simbolistica blazonului familiei Bălăceanu. Documentele cât și dovezile arheologice din perimetrul comunei Stolnici sunt concludente pentru dovedirea continuității populației românești pe aceste meleaguri. Una dintre aceste dovezi o reprezintă urmele castrului Transalutan în Muntenia la 10-15 km de Olt, construit în timpul lui Septimius Severus pentru a proteja mai bine linia de apărare de pe râul Olt. Acesta se află în punctul Izbășești-Filfani, castru dublu, construit în mare parte din pământ și cărămidă
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
aceste meleaguri. Una dintre aceste dovezi o reprezintă urmele castrului Transalutan în Muntenia la 10-15 km de Olt, construit în timpul lui Septimius Severus pentru a proteja mai bine linia de apărare de pe râul Olt. Acesta se află în punctul Izbășești-Filfani, castru dublu, construit în mare parte din pământ și cărămidă. Altă dovadă a vechii populări a teritoriului o constituie urmele de bordeie din malul văii Vlăscuța, aproape de confluența cu Cotmeana, unde s-au găsit vetre cu cărbuni de cenușă, cu resturi
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
istorică respectivă. Sunt urme ale perioadei stăpânirii romane în satul Livadia și în împrejurimi, astfel: - un drum situat lânga sat, “Drumul Troianului”, - pe ulița satului “Prunduri”, paralelă cu râul Strei, numită încă de săteni “la cazarme”, sunt urme ale unui castru roman (1). Istoricul arheolog A.Diaconescu, care și-a desfășurat peste 20 de ani activitatea în situl arheologic al cetății Sarmizegetusa romană, ne-a furnizat date privind modul de oprire a desfășurării lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
date privind modul de oprire a desfășurării lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă. Astfel, organele locale, din conducerea Gospodăriei Agricole Colective proaspăt înfințate în anul 1962, au oprit cercetătorii arheologi ai muzeului din Deva să studieze urmele unui castru roman amplasat lângă satul Valea Lupului, 2 km de Livadia. De asemenea Hadrian Daicoviciu și Dorin Alicu în lucrarea “Inscripțiile Daciei romane” vol.III (1980) (5c) au prezentat alte cercetări arheologice din zona privind cetatea Baniței și tezaurul de monede
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Ruscă la nord, constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Teritoriul metropolei se întindea de la Tibiscum la Micia, până la intrarea Jiului în defileu, un teritoriu propice în care capitala s-a putut dezvolta în liniște, fiind apărată de castrele Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești. Cetatea, un patrulater format din blocuri de piatra masive ( de perete Dacian ) , a fost construită cu cinci terase , pe o suprafață de aproape 30.000 mp . Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
constituit în partea sudică a așezării a primit biserică în 1903 când aceasta a fost refăcuta și donata comunității de sătenii din Ilva Mare, unde ea fusese edificata la 1748. Orheiu Bistriței ("Burghalle" în germană, "Óvárhely" în maghiară suprapune un castru român, de unde și denumirea pe care așezarea o primește. Localitatea situată la 10 km de Bistrița făcea parte din satele săsești libere care au format "Districtul săsesc al Bistriței. Cea mai timpurie atestare documentara a satului datează din 1319. În
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
mai vechi timpuri. Aceste descoperiri arheologice făcute în vatra satului ne îndreptățesc să afirmăm că zona a fost locuită din perioada mijlocie a epocii neolitice. În urma cuceririi Daciei de către romani, și satul Chintelnic s-a aflat sub ocupația romană deoarece castrele de la Orhei și cel de pământ de la Livezile, marcau granița spre est a Daciei romane și deci cuprindeau și aceste teritorii. Continuitatea și stabilitatea populației din acest sat este dovedită și după retragerea stăpânirii romane din Dacia - prin descoperirile arheologice
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
de italieni (Napu?), s-ar fi găsit multe asemenea dale. Acesta teza nu este agreată de autoritățile în materie deoarece ar fi însemnat că podul a fost construit după anul 105 e.n. de către legiunea română a XIII Gemina, cantonata în castrul de la Apulum-Alba Iulia, ceea ce ar infirmă teoria conform căreia românii nu au ajuns să stăpânească și valea Crisului Negru. ( Vesa Aurel) Față de comentariul din paranteză (de mai sus), îmi pun legitimă întrebare, oare românii au păzit numai drumul de-a
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Turcele, Bracila, Valea Pietrei, Coasta Hrbelor, unde s-au găsit și numeroase urne funerare din epoca bronzului. Epoca romana este bine conturată prin existența turnurilor de pază de la Negrilești, Ciceu-Poieni, Dobricel, Spermezeu, Mocod, Orheiul Bistriței, precum și existența până astăzi a castrului roman de la Ilișua , numit Cersie, a numelor de : Pugna, Liveria, Vidican, Boca, Ciui etc. Feudalismul timpuriu este reprezentat între sec.V-XII de numeroasele morminte de incinerație românească, existente în vechile vetre neolitice, ale bronzului și fierului, dar și în
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]