851 matches
-
referat, Onu sublinia următoarele: „Precizăm că această moară a intrat azi în patrimoniul Statului, fiind proprietate jidovească (subl.ns.)”. O adresă cu formă și conținut asemănătoare, fusese trimisă și Oficiului de Valorificare a Grâului București. ț. Imobilele „comunale” distruse de cataclism După o analiză realizată pe teren de către specialiștii primăriei, Onu mai semna și adresa nr.11.802/17 decembrie 1940, ce avea să ia drumul Casei de Asigurări din cadrul Ministerului de Interne. De data aceasta era vorba despre imobilele aflate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de stînga, care au reprezentat multă vreme după război cea mai mare parte a intelectualilor. Departe de a fi imunizați împotriva acestor erori, "mari scriitori", "mari filozofi", "mari savanți" s-au convertit dimpotrivă în propagatori plini de rîvnă ai acestora. Cataclismul ideologic Într-adevăr, din 1945 pînă pe la 1979 a domnit o "vulgată marxistă", nu doar în rîndul majorității intelectualilor francezi și italieni, ci și, sub o formă mai potolită, în rîndul intelectualilor nordici sau germanici poporaniști, credincioși ideii socialiste. Chiar
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de vechile și noile opresiuni. Între timp, visele fantastice din Mai '68 s-au fărîmițat. Începînd așadar din 1977-1980, Soarele-Revoluție nu mai generează colosala Speranță, iar dezamăgirile sînt cu atît mai radicale cu cît speranțele fuseseră infinite. Un astfel de cataclism ideologic constituie de fapt o șansă istorică pentru ideea europeană. Odată cu Religia Mîntuirii terestre se prăbușește și falsul și nefastul Universal. Nici URSS, nici China, nici Vietnamul nu-și asumaseră misiunea salvării neamului omenesc: comunismul devenise de fapt masca noilor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
s-a preconizat în Elveția în 1989. Ar fi menținută doar o Armată de Ajutorare pentru democrația amenințată sau minoritățile persecutate, o Armată a Salvării și a Solidarității, dedicată de asemenea protecției civile și intervenției în caz de catastrofă sau cataclism. Aceste perspective, cît se poate de improbabile în urmă cu doi ani, rămîn încă improbabile, dar par astăzi posibile. Europa a împins la extrem și a răspîndit în întreaga lume căutarea deznădăjduită și dementă a Mîntuirii, intoleranța religioasă, capitalismul, naționalismul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ei dulce nu mai puteau să străbată până la inima lui plină de amărăciune. Pasiunea pe care femeia-Ana o generase în inima vanitosului Ghiță se stinsese. Dar despre ce bănuieli era vorba? Cât de gravă era greșeala Anei ca să declanșeze un cataclism emoțional de această anvergură? Am identificat cu greu în text momentul la care cârciumarul face trimitere. E vorba de scena în care Ana acuză prietenia lui Ghiță cu Lică atrăgându-i totodată atenția despre pericolul pe care îl reprezintă sămădăul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dialogului ideilor în universul cunoașterii, care se confundă, de altfel, cu cel al culturii. De fapt, istoria civilizației a fost un continuu dialog al ideilor și al modelelor culturale, iar atunci când, din motive sociale, religioase sau ca urmare a unor cataclisme istorice, acest dialog s-a întrerupt, au urmat perioade lungi de stagnare și de adormire a spiritului. De aproape cinci secole, civilizația europeană, devenită apoi mondială, a intrat, odată cu Renașterea, urmată de revoluția științifică și, apoi, de cea industrială, într-
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
un bun profet pentru sine când, în monologul fatal din Ecce homo, a preconizat că, într-o bună zi, numele său, cel al primului imoralist și distrugător prin excelență, va fi legat de o profundă coliziune a conștiințelor, de un cataclism al spiritului fără seamăn. O mărturie elocventă a răspândirii "mitului" său, dar și a dublului său efect, de atracție și de respingere, este pamfletul sociologului Ferdinand Tönnies Cultul lui Nietzsche. O critică (Der Nietzsche-Kultus. Eine Kritik, 1879). După ce el însuși
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu-și pot amenința suzeranul. Orașul are aspectul și regularitatea unui campament; cele douăsprezece mii de suflete ale sale, răspândite pe o suprafață prea mare, sunt aproape imperceptibile. S-ar zice o cetate pustiită de incendiu sau răvășită de un cataclism chiar în momentul în care i se punea fundația. Așa cum este, precum vecina sa Bolgrad, mai bine situată și mai încă și mai bine concepută decât aceasta, ea îi impune călătorului respect pentru operele, chiar dacă numai schițate, ale geniului rusesc
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pământului. Intrările concave erau protejate de cele două mari lasere ale luminii Divine. Pe aici, prin cei doi poli tereștri, forțele spirituale emană puterea ținând în echilibru tot globul. Orice deviere de axă ar prăvăli lumea noastră pământeană în ape. Cataclismele la care ar fi supuse continentele, ar scoate zeci de continente sau un imens continent nou. Inversarea polilor magnetici, ar distruge lumea s-au ar creia o lume nouă. Imperiul subpământean protejează Omul-sfânt lor, loc miraculos accesibil numai inițiaților. Am
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și nu ideală, ne-ar murdări cu noroi, ne-ar amenința chiar existența în datele ei naturale, munca unde câștigăm o pâine, reputația printre oamenii de bună credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile? În curând aveam să plec militar și chiar să mor, sau să rămân schilod în războiul care bântuia ca o molimă înfricoșătoare. Mă puteam opune? O omenire în extaz, era ea posibilă? Omenirea e ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag mai mult decât îngerii... Dar nu eram pregătit să-l întîlnesc... M-am reântâlnit cu el mulți ani mai târziu, după ce am fost contrariat de neocreștinismul și fatalismul tolstoian. Războaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni... în luptă, inteligența e o ispită. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcană, mai mult, o zădărnicie și o vanitate smintită. Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă și să-l iei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
războiul îi taie picioarele... Dubla natură a eroilor tolstoieni, prinși între instincte și în același timp detașare fatalistă de ele, mi se părea o sfâșiere a naturii umane care mă amețea și în același timp mă revolta. Homeric, cu forța cataclismului, simțeam că țâșnise din firea omului acel te omor și penibilă experiența morală alături de Platon Karataev. Teren al acestei dedublări aflam că a fost însuși Tostoi, care în clipa când soția lui bolnavă se pregătea să moară în mod sublim
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
târziu. Simțeam că atunci în '49 oricât m-aș fi gândit n-aș fi putut s-o fac: nu luasem parte la război direct, ci trăisem doar în atmosfera lui, trebuiau culese mărturii, răspuns la întrebarea tolstoiană, de ce izbucnise acest cataclism, de ce Germania atacase Rusia? Lipseau documentele secrete, nu mă puteam mulțumi doar cu efectele lui, sau doar cu mărturiile despre uciderea a milioane de vieți în lagăre ale morții, care într-adevăr nu lipseau. Dar eu nu fusesem în acele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cum scoate oare nufărul atâta frumusețe din noroi. Fără oameni, Pământul ar fi, evident, mult mai liniștit. Instinctele nu au acces la sublim. Un mare privilegiu al omului : poate să ucidă și sătul. Natura caută noi soluții. După un nou cataclism, s-ar putea să dispărem și noi și să reapară dinozaurii. Nu cred că toate păsările cântă. Unele, probabil, ne înjură. O colibă pe malul unui lac din pădure va fi, în curând, mai prețuită decât un zgârie-nori. Strănutați mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îți pregătește ștreangul. Conștiința națională a oamenilor este mai importantă decât bogățiile unei țări. Istoria - acest lanț de apocalipse. Actualizarea spiritului de turmă al unui popor împinge dictatorii în scenă. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. Cataclismele istorice se nasc din idei rahitice. În unele epoci, sunt mai hăituiți oamenii cinstiți decât pungașii. Pariază pe poporul tău, chiar când te duce la exasperare. Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Sărăcia vitaminizează terorismul. Și morții cotropitorilor se numesc eroi? Produsul finit al multor victorii militare este cenușa. Când e vorba de crime, ingeniozitatea e fără limite. După lagărele naziste și gulagul rusesc, iată execuții televizate în direct. Doar războaiele și cataclismele naturale mai tulbură, din când în când, monotonia lumii. Războaiele au fertilizat totuși multe descoperiri științifice. Nici o armă de luptă nu a fost făcută special pentru muzeu. După victoriile obținute în războaiele medievale, ortodocșii posteau, iar barbarii chefuiau. Compromisul diplomatic
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu direcția lui. In puț pot cădea căscații, dar și visătorii. Îl tragi spre ozon, iar el se repede în hidrogen sulfurat. Puțini revoluționari știu pentru ce marcă de ambrozie luptă. O durere de dinți poate genera indiferență față de toate cataclismele mapamondului. Entuziasmul este o boală de care nu mai suferă decât fanaticii. Artiștii de duzină sunt ca licuricii. Strălucirea le semnalizează prezența, dar nu le poate lumina drumul. Unii își murdăresc victoria umilindu-și adversarul. Disperarea vine când nici un "acasă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o să dau drumul la televizor și toată lumea o să fie sclava aceleiași știri. Dacă stau să mă gândesc bine, cam asta ar fi singura știre care ar alinia toate canalele de media din lume. Totul ar părea derizoriu, și războaie, și cataclisme, și alegeri furate, și găini violate, șl viața mea neîmplinită și chiar și cele șapte magnifice din viața mea cu care din nu știu ce motive nu am reușit să mă însor. Mai bine aș fi avut șapte mariaje nereușite decât nici unul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu trei tipuri de energiedivină, erotică, sapiențială. Prin fisiune și fuziune, prin diviziunea celulei, care poartă în ea programul caracteristic speciei, s-a pierdut o parte din energia divină, care trebuia să asigure o ființă perfectă. Apoi evoluția omului prin cataclisme a dus, de asemenea, la pierderea unei părți din energia primarp cu care venise din cosmos. Treptat, omul s-a degradat, s-a abătut de la cele stabilite de Inteligența cosmică. A înlocuit meditația cu violența. Exemplarele cele mai reușite ale
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
matricea tuturor posibilităților de existență. (...) Principiu al indiferențiatului și al virtualului, temelie a oricărei manifestări cosmice, receptacol al tuturor germenilor, apele simbolizează substanța primordială din care toate formele se nasc și în care toate se întorc, prin regresiune sau prin cataclism"87. Posedând o asemenea zestre simbolică, apa primește suflul divin mai ales dacă afirmă subiecții investigați este supusă unui ritual de consacrare. În luciul apei se pot vedea evenimente și întâmplări, sunetul său poate să transmită un mesaj divin, după cum
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lui Ceaușescu de a lichida urmările cutremurului din ’77. Odiosul Își contabiliza astfel Încă o victorie pe drumul glorios al socialismului. Mie Însă mi se părea că urmările nu pot și nu trebuie lichidate. Că e firesc să respectăm acel cataclism care ne va Îngenunchea Întodeauna. Că ar fi trebuit să-i dedicăm un monument amintitor și pentru cei care au murit, dar mai ales pentru a ne aminti cine sîntem În raport cu forțele suverane și covîrșitoare ale naturii. În fine, alții
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Capitolul IX O religie disperată / 257 Încă o moarte a artei? / 259 Capitalul vesel / 263 Pontifex maximus / 266 Sublimul și eșecul / 269 Cunoașterea și sensul / 273 Simptomul alexandrin / 277 Cartea a III-a După spectacol / 281 Capitolul X Cronica unui cataclism / 283 Primul șoc al fotografiilor, 1839 / 285 "Regele-cinema", 1895 / 292 Televiziunea în culori, 1968 / 294 Sfârșitul spectacolului / 299 Bomba numerică, 1980 / 302 Tehnica devenită poetică / 310 Capitolul XI Paradoxurile videosferei / 319 Arhaismul postmodern / 321 Tele-comunicare și cine-comunicare / 328 Viziomorfoze / 343
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
întorcându-se, dar la o scară încă necunoscută, această acumulare indefinită de relicve, religie a Formei în care voracitatea estetică afișată ostentativ nu acoperă complet o fascinație juisoare a neantului. CARTEA A III-A După spectacol Capitolul X Cronica unui cataclism Problema nu mai este dacă un tablou rezistă, de exemplu, într-un lan de grâu, ci dacă rezistă lângă ziarul de fiecare zi, deschis sau închis, care-i o junglă. André Breton Fotografie, cinema, televiziune, computer: într-un secol și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
monnayeurs de la peinture", Cahiers du Musée national d'art moderne, nr. 29. MALRAUX (André), Les Voix du silence, Gallimard, Paris, 1951. L'Intemporel. La métamorphose des dieux, Gallimard, Paris, 1976. SIMONNOT (Philippe), Doll'Art, Gallimard, Paris, 1990. X. CRONICA UNUI CATACLISM BARTHES (Roland), La Chambre claire, Gallimard/Seuil, Paris, 1980. BAZIN (André), Qu'est-ce que le cinéma ?, Cerf, Paris, 1975. DEBORD (Guy), La Société du spectacle, Paris, 1967. DELEUZE (Gilles), Cinéma I, L'image-mouvement, Minuit, Paris, 1983. EISENSTEIN (Serge), Réflexion d
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înainte GENEZA IMAGINILOR Nașterea prin moarte Transmiterea simbolică Geniul creștinismului Spre un materialism religios MITUL ARTEI Spirala fără sfârșit a istoriei Anatomia unei fantome: "arta antică" Geografia artei Cele trei vârste ale privirii O religie disperată DUPĂ SPECTACOL Cronica unui cataclism Paradoxurile videosferei Dialectica televiziunii pure Douăsprezece teze despre noua ordine... VIAȚA ȘI MOARTEA IMAGINII Bibliografie generală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]