1,722 matches
-
un mediu natural și uman aflat În continuă schimbare. Că Odiseu avea această calitate, este evident nu doar din felul În care i-a păcălit pe Circe, pe ciclopi și pe Polifem sau din faptul că s-a legat de catarg pentru a nu cădea pradă sirenelor, ci și din modul În care Își ținea oamenii uniți și Își repara vasul sau din mijloacele improvizate pe care le născocea pentru a-și salva echipajul din Încurcăturile ce se țineau lanț. Accentul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
conducerea lui G. Călinescu ieșind doar primul volum. Pentru G. Călinescu, continuitatea valorilor literaturii noastre a constituit o preocupare constantă. Într-o pagină manuscrisă din iunie 1949, el atrăgea atenția Academiei cum că de la „barca” forului academic lipsesc „pânze și catarge”, numind pe Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu, Al. A. Philippide, Ionel Teodoreanu, Mihai Codreanu, Cezar Petrescu, V. Voiculescu, personalități de prim rang care nu erau academicieni sau fuseseră de curând înlăturați din Academie. Propunea, de
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
expresie laconică sursa emoției, formulează aluziv. Se întreabă, spre exemplu, de ce își aseamănă dorul „cu floarea ce-i menită să moară pe altar” sau de ce pe ogoare sunt „așa de multe flori de mac”, vorbește de „albii crainici,/ Ce și catarg și cârmă / Și punte / Le-or preface-n albastru baldachin,/ În legănarea cărui tot pământescul chin/ Adoarme”, de „o fântână cu cumpănă grea”, care „momește de departe drumeții” la apa ei „sălcie și caldă și rea”, nu alta decât „apa
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
doctorand la Universitatea din București. Critic „cu orgolioase erupții naratoare”, „declarând că «nu poate adormi într-o tradiție»” (Adrian Dinu Rachieru), H. a scris eseuri despre poezia bucovineană din ultimele decenii. Prezent, în 1977, în volumul colectiv Dintre sute de catarge, îngrijit de Mihai Cimpoi, H. va experimenta ulterior mai multe formule. Chiar dacă desprinderea de viziunea liricizantă a lumii și a poeziei este incompletă, când și când printre durități, ironii și prozaisme izbucnind pătimaș câte o metaforă („Și-n scoicile tăcerii
HOSTIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
versuri din volum. Multe poeme sunt compoziții rafinate, de o sobrietate enigmatică: „Fierbinți și totuși umede ca țigările / Fumate până la capăt. / Nu există nici o legătură între / Ochii mei tot mai mici în palme / Oho, acolo, unde mai plutesc corăbii / Fără catarg la vârsta mea de-acum / Între ochii mei, buzele mele / Și o dorință de liniște” (Orion). Pendularea între vitalism și agonicul reverberând din imaginile de odinioară se relevă drept sigiliu al poeziilor lui H., „construite pe o atare ambiguitate, dar
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
profesor, ostaș, student, activist de partid, tânăr de pe șantiere sau țarini.” În mod cu totul surprinzător, primele numere respectă o linie estetică aproape decentă, neangajată strident. Mihu Dragomir, cel care a coordonat și girat rubricile consacrate debuturilor, „Dintre sute de catarge” și „Steaua fără nume”, a păstrat un oarecare echilibru și o justă măsură. În chiar numărul inaugural figurează două poete care s-au impus ulterior: Aurora Conțescu și Constanța Buzea. Alte rubrici care au dat personalitate publicației: „O seamă de
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
1955) surprinde un episod din timpul insurecției din 1944, având protagoniști doi muncitori devotați, gata să se sacrifice pentru triumful cauzei. Tonul, atmosfera, limbajul, comune literaturii din epocă, sunt artificiale, manieriste, șablonarde. Din culegerea de „povestiri, dialoguri, portrete” Omul de pe catarg (1957), eteroclită prin tematică și prin umanitatea investigată, se reține Lică Postolache și cei 15 covrigari, punct de pornire al romanului Să nu fugi singur prin ploaie (1958), în care autorul pătrunde în lumea copiilor săraci, majoritatea orfani, constrânși să
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
ar fi înscris într-o exagerată tentă didacticistă. Ș. este și autorul a două piese de teatru nereușite: Cinstea noastră cea de toate zilele (1958) și Camera fierbinte (1962). SCRIERI: Bobocica, București, 1949; Soare de august, București, 1955; Omul de pe catarg, București, 1957; Cinstea noastră cea de toate zilele, București, 1958; Să nu fugi singur prin ploaie, București, 1958; ed. București, 1973; Camera fierbinte, București, 1962; Al cincilea anotimp, București, 1963; În căutarea Isoldei, București, 1967; Cubul de aer, București, 1968
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
În căutarea Isoldei, București, 1967; Cubul de aer, București, 1968; Omul de duminică, București, 1974; Băiat de București, București, 1976; Fratele meu, femeia, București, 1976; Aventură la Brașov, București, 1980; 10 femei, București, 1981. Repere bibliografice: Radu Popescu, „Omul de pe catarg”, CNT, 1957, 35; Z. Ornea, „Să nu fugi singur prin ploaie”, GL, 1958, 51; Ov. S. Crohmălniceanu, „Să nu fugi singur prin ploaie”, VR, 1959, 2; S. Damian, „Al cincilea anotimp”, GL, 1963, 32; Dumitru Micu, „Al cincilea anotimp”, CNT
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
coral. Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise ... Citește mai mult Se agită marea-n huleși își
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu saț din mal,Vântul dur, ca o cravașă,O împinge în aval.Cu cosița despletită,Se alintă la apus.Sărutare poleităSoarele, pe unde-a pus.Umbre vagi se luptă-n zare,Un catarg flutură-n vântNăluciri albite careSe îngână ca-ntr-un cânt.Dintr-o scoică rătăcităSe născuse o idee.În adânc pieri rănităCa o osândită zeeîn adâncuri nedeschise... XIV. PLOUĂ TRIST, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
stăpânire a formei” ale lui S., aduc versurilor un spor de memorabilitate. Dar originalitatea întârzie să apară: „Sub talpa mea nisipul se-ndestula cu alge;/ mi se trezise-auzul de-un vast și amplu cânt,/ ce-neacă veșnic spațiul ori leagănă catarge/ pe limpezimi imense, cu soarele răsfrânt” (Dezmărginire); „Cu visul meu, pe trepte de onix,/ cobor acum la albie de Stix./ Oglinzile lui Charon, plutitoare,/ mi-arată-a nopții aspră ne-ndurare,/ iar Cerberul, chiar umbra mea o latră,/ ascunsă-n luciul apelor
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
1952 (în colaborare cu C. Rădeanu); O. Havkin, Mereu împreună, București, 1952; Janka Brâli, Se luminează la Zabolotie, București, 1953; A. G. Malâșkin, Oameni dintr-un fund de țară, București, 1954; N. Fere, Dascălul meu, București, 1954; M. Prișvin, Desișul de catarge, pref. Irina Vlad, București, 1956 (în colaborare cu Lidia Bimbulov); Volodea Teitelboim, Sămânță în nisip, pref. Leon Sărățeanu, București, 1961 (în colaborare cu C. Duhăneanu și Paul Teodorescu); Nagy István, Spre tabăra din pădure, București, 1961 (în colaborare cu Szász
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
O furtună Înspăimântătoare din nord se dezlănțuise asupra noastră luându-ne pe nepregătite, astfel Încât echipajul nici nu mai avu timp să strângă pânzele, ce au fost sfâșiate În bucăți În doar câteva minute și care continuau să se lovească de catarg și să șuiere În bătaia vântului. Nici măcar catargul nu scăpă dezlănțuirii stihiilor, ci căzu peste bord cu un zgomot asurzitor, În timp ce valurile Înspumate invadau puntea vasului nostru. Noaptea era extrem de Întunecoasă, luminată doar din timp În timp de scânteierile fulgerelor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
noastră luându-ne pe nepregătite, astfel Încât echipajul nici nu mai avu timp să strângă pânzele, ce au fost sfâșiate În bucăți În doar câteva minute și care continuau să se lovească de catarg și să șuiere În bătaia vântului. Nici măcar catargul nu scăpă dezlănțuirii stihiilor, ci căzu peste bord cu un zgomot asurzitor, În timp ce valurile Înspumate invadau puntea vasului nostru. Noaptea era extrem de Întunecoasă, luminată doar din timp În timp de scânteierile fulgerelor care străbăteau cerul Însoțite de bubuiturile tunetelor; grindina
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nava era inundată, marinarii, puțini la număr, au fost nevoiți să muncească fără oprire, ajutați fiind de pasageri. Se osteneau cu toții laolaltă, cufundați până la genunchi În apa rece ca gheața. Fiecare efort depus avea drept scop salvarea vasului; iar după ce catargul căzuse peste bord la izbucnirea furtunii, am considerat de cuviință să scăpăm și de Încărcătură, ușurând astfel ambarcațiunea. Deși au trecut treizeci și cinci de ani de atunci, Îmi amintesc și acum cu exactitate că primul lucru pe care l-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de speranță, Întâmpinarăm cu toții zorii zilei, văzând În depărtări Înalții munți ai Greciei. Primele raze ale soarelui - a cărui apariție ne-a dat noi puteri și curaj - se iviră maiestuos la orizont, scânteind și Încălzindu-ne membrele Înghețate. Cu ajutorul unui catarg improvizat și favorizați de o briză ușoară, ne-am apropiat În seara aceleiași zile de țărm, unde am ancorat. A doua zi, la ivirea zorilor, am debarcat mulțumind cerului că fuseserăm salvați 63. Din acel moment am mers pe jos
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Întâlnit cu vasele menționate, nu mai văzusem vreunul de mai multe săptămâni, când s-a raportat că o pânză se zărea la orizont. Pasagerii au venit imediat pe punte: era un balenier american și mulți dintre marinari stăteau pe vârfurile catargelor ca să aibă o vedere mai largă a oceanului. Pe coasta Africii, lângă Ecuator, am Întâlnit un vas care, pe baza relatării făcute de căpitan, venea de la Bombay, cu direcția Calcutta, dar fusese purtat de furtunile potrivnice În această parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
împietrit, ca mort, ascunde liniștea interioară ce așteaptă fiorul declanșator de energii. În imaginarea trupului se mizează pe o înlănțuire de simboluri: „Prin dimineața aceasta, rece, aspră, / Trupul pare o navă abandonată, / Păsări bezmetice se odihnesc pe umeri, / Ca pe catarge dintr-o mare moartă.” S. nu este un glas al revoltei, este un sceptic care alege „vocea de catifea” și care știe că poezia nu poate vindeca maladiile abjecte; primejdiile te pândesc și „pe tine, care-ai crezut / Că toată
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
și de a le pune în scenă. Păstrând din faza inițială, de la „Alge”, câteva elemente suprarealiste, poetul se întoarce adeseori la versul clasic, valorificându-i muzicalitatea, ca în Chemarea: „Mă miră, mă miră/ O carte, o liră/ Un vis, un catarg/ Cum stau și respiră/ Cu malul conspiră/ Să fugă în larg”. SCRIERI: Omul ciudat, pref. Nicolae Țone, București, 1998; ed.îngr. și pref. Nicolae Țone, București, 2003. Repere bibliografice: Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
Un zar, Ursita ș.a.), Iosif Moruțan, Valentin Strava, Ion Cherejan, Teodor Ciceu, Valentin Raus ș.a., iar proză dau Andrei Radu, Pia Dragoș, Alexandru Anca ș.a. Îndeosebi la rubrica „Grai și suflet românesc” apar numeroase retipăriri: Mihai Eminescu (Printre sute de catarge, Crăiasa din povești), George Coșbuc (Sub patrafir), Octavian Goga, St. O. Iosif (Cântec vechi). Rubrica intitulată „Colțul elevilor” înregistrează în 1942 debutul lui Dumitru Micu, cu poezia Țăranii, în același an debutând aici și Ion Oarcăsu. În sumar intră, de
TRIBUNA ARDEALULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290247_a_291576]
-
e-un du-te-vino printre stele albe/ ca niște șoimi pe care nu-i doboară/ nici iedera ce le-a crescut pe pleoapă” sau „prin ochiul meu mai pâlpâie ceva/ fregatele cum ies cu puntea de ametiste plină/ și-au împlântat catargele-ntr-o stea.// Privesc cu ochii mari, deschiși,/ ca margaretele ce și-au trimis prin păsări/ staminele la înălțimi”. Cel mai adesea însă, mitologia personală e populată de imagini ale degradării acestor simboluri axiale, într-un ev uniformizant, care refuză
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
Mihail Kogălniceanu” din Chișinău (din 1991). Debutează la ziarul „Calea spre comunism” (1971), fiind prezentă și în revista „Nistru” ș.a. Prima carte de poezie, Adagio, îi apare în 1989. Versurile i-au fost incluse în antologii precum Dintre sute de catarge (1984), Almanahul pădurii (1995), Portret de grup (1995), Moment poetic (1997), Metafore românești în Basarabia (1998) ș.a. Studiile și articolele de istorie literară îi sunt găzduite în „Contrafort”, „Convorbiri literare”, „Basarabia” etc. Poezia sa este concentrată până la o esență aforistică
TRIFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
totuși, să vorbească despre o mare tristețe, despre „ceva gingaș, sfielnic, ca un suflet, ca un fum”. Temele, peisajele se schimbă, dar stările eului atestă aceeași trăire agonică: un port în amurg e ca un imens cimitir, dominat de crucile catargelor, lumea seamănă cu un vas fantomă plutind bezmetic în întuneric și nemărginire, toamna și iarna nasc „stanțe triste”, ca într-o părăsire sfâșietoare, când „zdrențele de gânduri moarte” nu îi mai pot oferi omului decât viziunea propriei înmormântări. Profund nefericit
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
Soarele din anii grei, București, 1951; În țara constructorilor comunismului, cu ilustrații, București, 1953; Clocote, București, 1954; Povestiri din anii grei, București, 1954; Anii mâniei, București, 1956; Eșecul bandei V5, București, 1957; Povestea unei mame, București, 1957; Pavilionul revoluționar la catarg (în colaborare cu N. Bârdeanu), București, 1959; Tinerețe (în colaborare), București, 1962. Repere bibliografice: Eugen Luca, „Scântei în beznă”, CNT, 1950, 207; Mihai Novicov, O carte care trebuie citită de cât mai mulți, FLC, 1950, 34-35; Ștefania Popovici, Romanul „Clocote
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]