677 matches
-
sau să li se substituie. În cele din urmă, ea poate deveni pentru cetățean mărturia simbolică a adeziunii sale la contractul social. Dar trebuie numaidecît să ținem seama de faptul că pentru orice religie, fie ea și redusă la un catehism subțire, sînt obligatorii un cult, un ritual, o liturghie. Pe de altă parte, se știe ce loc deține sărbătoarea în viziunea rousseauistă asupra vieții comunitare, ea este un moment privilegiat în care, regăsindu-și curățenia, sufletele se descarcă și inimile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
activitatea lui D. Gusti", în vol. D. GUSTI, Studii critice, coordonator H. H. STAHL, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. 35. PETRE ANDREI, "Instrucția publică", în vol. Perspectivele țărănismului în fața noilor curente sociale, f.a. 36. Cf. C. RĂDULESCU-MOTRU: a. Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, ed. I, 1936; ed. a II-a, București, 1939; b. Personalismul energetic, București, 1927. 37. Cf. I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, Editura Institutului pedagogic român, București, 1935. 38. I. C. PETRESCU, Contribuții la o pedagogie românească, vol. I
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tăcerea noastră a înlesnit exercițiul dictaturii. Am scris așadar în Opinia ceea ce gândeam despre tendința paternalistă a actualei echipe de la vârf, tendință pe care o dezaprob deschis. Poate că mă înșel (dreptul de a nu avea dreptate e înscris în catehismul democrației), dar Consiliul Frontului n-a făcut prea mare lucru pentru a lumina, sub acest unghi, opinia publică. Sunt convins că nu putem ajunge la un echilibru stabil înăuntru, nici să ne integrăm convenabil în lume fără a adopta norme
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
incidental semnificația destinului, asociindu-l, de obicei, cu considerațiile asupra timpului. Cel care s-a ocupat cu oarecare stăruință de aceste probleme a fost Constantin Rădulescu-Motru, atunci când a încercat surprinderea unor trăsături spirituale distinctive ale poporului român. În lucrările Românismul. Catehismul unor noi spiritualități și, mai ales Etnicul românesc. Naționalismul, autorul - după ce expune rezumativ marile doctrine filosofice referitoare la timp (cu insistență asupra doctrinei kantiene) - configurează o viziune proprie despre destin. Legând indisolubil ideea de noroc de cea de timp, Rădulescu-Motru
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
observe aceeași lege (regulă) folosind mijloacele cele mai eficiente și adaptate acestui scop. 1. În primul rând e necesar ca părinții să fie preocupați de inocularea în sufletul copilului a iubirii față de Dumnezeu prin: practicarea virtuților, oroarea față de viciu, învățarea catehismului și a unou principii morale potrivite vârstei; 2. În al doilea rând să folosească atenționări oportune și binevoitoare, să-și încurajeze copiii cu afecțiune și atunci când uită de îndatoririle proprii să le amintească cu amabilitate, să-i atenționeze asupra hotărârilor
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
cu promptitudine diverselor necesități culturale ale epocii. A redactat o Mică gramatică franceză pentru învățătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus alte gramatici franceze, a alcătuit un dicționar francez-român și un altul german-român. Împreună cu D. Gusti a tipărit un abecedar, un catehism, o carte de citire, o istorie a românilor - toate, manuale frecvent folosite la vremea lor. În 1850, în colaborare cu Gh. Săulescu, Teodor Stamati, P. Casimir și D. Gusti, a înființat Tipografia „Buciumul”, publicând aici, între altele, multe materiale prounioniste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
ediție, 1927). (2) Editura Albatros, București, 2005 Ediție Constantin Schifirneț. RADULESCU-MOTRU, C., Vocația, factor hotărâtor în cultura popoarelor, (1) în vol. Personalismul energetic și alte scrieri (prima ediție, 1932). (2) Editura Albatros, București, 2005 Ediție Constantin Schifirneț. RADULESCU-MOTRU, C., Românismul catehismul unei noi spiritualități, Editura Științifică, București, 1992 (prima ediție, 1936). RADULESCU-MOTRU, C., Timp și destin, (1) Editura Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", București, 1940. (2) Editura Minerva, București, 1998 Ediție Constantin Schifirneț. RADULESCU-MOTRU, C., Etnicul românesc. Comunitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
celor tradiționale, inclusiv o puternică presiune normativă, dar nici unul din defectele lor, între care sectarismul și represiunea privată (capitolul VII); normele sociale (capitolul IX); un dialog între comunitaristul Etzioni și un preopinent conservator, ocazie de a schița un fel de catehism comunitarist, în maniera lui Lamennais (capitolul X); problema restaurării vocii morale (capitolul XI); formularea unor judecăți morale interculturale, printr-o consecventă depășire a culturalismelor (capitolul XII); o revoluție a proprietății și gestiunii, prin lărgirea bazei sociale a proprietății de la acționarii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
înainte. Calvinismul, devenind foarte puternic în zona transilvană, și- a manifestat dominația asupra bisericii românești, impunându-i chiar o serie de rigori umilitoare ca de exemplu: validarea alegerii unui mitropolit se făcea după ce acesta depunea o declarație de acceptare a catehismului calvin, care însemna printre altele înlăturarea icoanelor, crucilor și sfintelor taine, a postului de miercuri și vineri. De asemenea, convocarea sinodului se făcea cu avizul superintendentului calvin care participa la sinod adus fiind pe umeri de patru protopopi români. Umilința
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lucrării - acela de a decela procesul de construire și reconstruire discursivă a memoriei istorice românești - este urmărit prin analiza discursivă a unei colecții de aproximativ o sută de cărți școlare, incluzând manuale de istorie a românilor, abecedare, cărți de citire, catehisme și manuale de educație și cultură civică, publicate în ultimele două secole de existență istorică românească. Asumpția de fundal care stă la baza abordării consistă în ideea că școala a fost instituția socială principală în diseminarea concepției despre trecut prelucrate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în cel al evoluției cărții școlare, anul 1850 poate fi luat ca un reper temporal care marchează un prim moment de cumpănă al literaturii didactice românești. Înainte de 1850, instrumentele pedagogice utilizate în școlile primare au fost bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior acestui moment, se resimte din ce în ce mai puternic un curent de laicizare graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți de citire și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
public. Drept urmare, religia este reîntronată pe locul de cinste în curricula școlară. Articolul 6 al legii stipula: Principem isthic, sicut vbique, locum tenet Doctrina Christiana - "Aici, ca pretutindeni, locul principal îl deține doctrina creștină" (Pascu et al., 1983, p. 241). Catehismul religios acaparează din nou centrul de greutate în literatura didactică. Latina este reinstalată ca limbă oficială de predare în gimnazii și licee, în timp ce în școlile elementare continua să fie utilizată limba maternă. Câteva concluzii preliminare trebuie desprinse în acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la clasa a II-a se introducea scrierea dictando, cititul "slobod" din cărți, cele patru operațiuni aritmetice, precum și o gramatică elementară a limbii române ce cuprindea exerciții de declinări și conjugări ale verbelor; în clasa a III-a era introdus catehismul legii ortodoxe, alături de elemente de gramatică românească, de geografie și de aritmetică practică. Clasa a IV-a avea prevăzut în pachetul disciplinelor predate începuturi de geometrie și mecanică practică, completate de gramatică, desen liniar și cântarea religioasă. Lecțiile aveau un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lungul căruia a fost reeditată succesiv de nu mai puțin de 28 de ori, între ediția princeps din 1834 și ultima reeditare din 1889 (Murgescu, 1999, p. 40). Conținutul său ortodox politic este reflectat și de faptul că manualul de catehism a continuat să fie amplu utilizat în Țara Românească mult după ce autorul ei a fost silit de împrejurări să abandoneze catedra pe care o deținea la Colegiul Sf. Sava. Alcătuit ca un index al obligațiilor omului în tripla sa ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Țara Românească mult după ce autorul ei a fost silit de împrejurări să abandoneze catedra pe care o deținea la Colegiul Sf. Sava. Alcătuit ca un index al obligațiilor omului în tripla sa ipostază de creștin, agent moral și mădular social, Catehismul clasifică datoriile omului în trei mari categorii fundamentale: a) către Dumnezeu; b) către sine (Aaron menționează cinci obligații: pentru corpul sau trupul și sănătatea sa; pentru sufletul său; pentru avere; pentru onoare; și pentru netulburarea vieții); c) către ceilalți oameni
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru Stăpânire ca s-o ție în pace și liniște ca să poată face pe supuși fericiți" (p. 91). Se înțelege de ce "Stăpânirea" s-a asigurat ca această carte didactică să fie retipărită de 28 de ori! Exponent al pedagogiei supunerii, Catehismul lui Aaron, departe de conținutul contestatar al ordinii existente atât de manifest al lucrării Patria, patriotul și patriotismul, este o armă didactică de supunere în masă față de stăpânire pe cale educațională. Catehismul supunerii sociale se încheie prin detalierea datoriile fiecărui om
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
retipărită de 28 de ori! Exponent al pedagogiei supunerii, Catehismul lui Aaron, departe de conținutul contestatar al ordinii existente atât de manifest al lucrării Patria, patriotul și patriotismul, este o armă didactică de supunere în masă față de stăpânire pe cale educațională. Catehismul supunerii sociale se încheie prin detalierea datoriile fiecărui om către patria sa, aceasta din urmă fiind definită drept "locul sau țara aceea unde cineva s-a născut, unde trăiește, unde își are averea și unde își petrece viața" (pp. 97-98
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fi un supus obedient, creștin devotat religiei patriei și cetățean plătitor bucuros al birurilor, respectuos față de legile civile și dispus să își sacrifice însăși propria viață pe altarul patriei pe care o adulează. Cam în același timp în care catehismul omului creștin, moral și patriot al lui Aaron dobândea statutul de lucrare canonică în literatura didactică, în Transilvania, Curtea de la Viena își continua demersul de promovare a unui patriotism civic paternalist ca parte a programului statal de consolidare a imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Patriotismul este definit în termenii unui civism al cărui virtute principală este loialitatea față de dinastie. Se pot observa puternice similarități punctuale între obligațiile față de Imperator detaliate de Carte de cetire seaé Legendariu românesc și îndatoririle patriotice față de Stăpânire listate de Catehismul lui Aaron Florian. Ambele materiale didactice, puternic îmbibate de ceea ce în psihologia socială se numește status quo bias, îndeplinesc rolul unor instrumente ideologice de consolidare a relațiilor de putere între supuși și stăpânire prin promovarea de către autoritățile statale a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
valențe naționaliste. 3.1.4. Memorii colective: gestiuni separate ale trecutului Concepția prevalentă despre patriotismul de factură civică fundamentat pe morala religioasă, propovăduind o pedagogie a supunerii față de stăpânire, a putut fi abstrasă din conținutul abecedarelor, cărților de citire și catehismelor prin intermediul cărora copiii luau contact pentru prima oară cu universul scrisului. Departe de a fi simple transmițătoare inocente din punct de vedere ideologic de cunoaștințe tehnice, aceste cărți școlare își asumau la modul explicit și declarat deschis sarcina de educație
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
analfabeți funcționali, lovindu-se de problema hermeneutică a înțelegerii textului pe care reușeau cumva să îl bolborosească. Sârguincioșii care, îndeletnicindu-se cu învățarea latinei, se înzestrau până la absolvirea școlii primare cu pasaje învățate pe de rost de prin scripturi și catehisme, reușeau să își impresioneze părinții analfabeți cu "răpăiala lor în latină ca un fonograf, fără să înțeleagă un cuvânt din ce spuneau" (ibidem). Acestea fiind condițiile generale cu care se confrunta învățământul francez în perioada celui de-al Doilea Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
curricular sunt sesizabile motificări importante. Pentru interesele noastre, cea mai notabilă schimbare a constat în introducerea istoriei țării ca materie obligatorie de studiu în învățământul primar obligatoriu. Legea stipulează următoarele obiecte de studiu ca având caracter obligatoriu: citirea și scriere, catehismul, noțiuni de igienă, de gramatică, de geografie, de istoria țării, de dreptul legislativ al țării, cele patru operații aritmetice, sistemul legal al măsurilor și greutăților (art. 32). Istoria Principatelor Române va fi studiată în clasa a III-a. În ciclurile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vai, drojdiile s-au coborît la fund..." (Goga, 1927, p. 170). Anticipând ceea ce legionarismul a transformat într-un adevărat cult al morții, poetul din Rășinari care va ajunge prim-ministru în guvernul Goga-Cuza a fost unul din principalii creatori ai "catehismului datoriilor noastre" naționale, în care imperativul moral consta în a face "din hetacombele noastre piedestalul gloriilor de mâine" (Goga, 1927, p. 26). Principiul forță din care s-au împărtășit toate formulele de extremă dreapta a fost "ideia națională", care, desfăcându
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape aprioristă că sufletul românesc a fost frământat și răscopt în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
protocronism românesc. București: Editura Eminescu. Petriceĭcu-Hasdeu, P. (1887-1898). Etymologicum Magnum Romaniæ. Dicționarul limbei istorice și poporane a Românilor. Bucuresci: Stabilimentul Grafic Socec & Teclu. Petriceĭcu-Hasdeu, P. (1894). Basarabii. Cine? - De unde? - De când? Bucuresci: Stabilimentul Grafic I. V. Socecŭ. Rădulescu-Motru, C. (1936). Românismul. Catehismul unei noi spiritualități. București: Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol II". Rădulescu-Motru, C. (1937). Psihologia poporului român. Revista de filosofie, 22(2), 133-147. Roller, M. (1951). Probleme de istorie. Contribuții la lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]