3,300 matches
-
ocupă de ceea ce trebuie să fie, nu de ceea ce este, de comandamente, nu de fapte. Spre deosebire de științele descriptive, care constată și explică faptele, științele normative caută soluții, ceea ce trebuie să fie60. Dreptul este o știință bazată nu pe ideea de cauzalitate, ci pe cea de finalitate. Obligativitatea normelor juridice este considerată o trăsătură dominantă a dreptului. Unii autori explică diferența dintre simpla convergență a comportamentelor membrilor unui grup și existența unei norme sociale, din perspectivă lingvistică, prin utilizarea în cazul normelor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de culpabilitate, dar în Grecia Antică, răspunderea avea la bază simpla cauzare a prejudiciului, neavând relevanță faptul că actul a fost voluntar sau nu. Noțiunile de "dol" și "culpă" din dreptul roman erau sărace în conținut, iar concepțiile arhaice privind cauzalitatea materială constituiau principiul care stătea la baza antrenării răspunderii în Roma Antică 39. Începând cu secolul al II-lea d. Hr., ideea imputabilității câștigă tot mai mult teren. Potrivit unui rescript atribuit lui Hadrian, voința de a comite fapta era
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
altora pe care îi privește cu un anumit respect. Chiar și un câine, spune Holmes, cunoaște diferența între a fi lovit cu piciorul și a se împiedica cineva de el"55. H. L. A. Hart și A. M. Honore, în cartea lor Cauzalitatea legii, au utilizat studiul limbajului obișnuit pentru a arăta modalitățile în care membrii comunității atribuie de obicei vinovăția și responsabilitatea unii altora, demonstrând că limbajul obișnuit distinge între circumstanțele neobișnuite ce există în momentul în care omul acționează și consecințele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
septicemie datorită neglijenței medicilor. Majoritatea oamenilor ar spune că în primul caz șoferul neglijent a cauzat moartea și este vinovat, dar nu ar spune la fel în al doilea caz. "Această distincție, la rândul ei, reflectă o concepție populară a cauzalității: omul obișnuit distinge un act într-adevăr cauzator ca un act care operează pe o scenă deja fixată; circumstanțele concomitente, ca boala de sânge sunt parte a fixării scenei și nu cauze paralele. Dar evenimentele ulterioare, ca neglijența medicilor, sunt
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
7-8 ani, în condițiile în care este dificilă diferențierea fabulației de gândirea considerată ca adevărată la această vârstă 44; categoriile esențiale ale gândirii copilului între 3 și 7-8 ani au fost sintetizate de Jean Piaget prin raportare la: funcția explicatoare: cauzalitate/realitate, timp și loc; funcția mixtă: motivarea actelor/justificarea regulilor; funcția implicatoare: clasificare; nume/număr; relații logice 45; memoria are caracter nediferențiat, păstrarea informațiilor memorate având o durată redusă; de asemenea, memoria este influențată de emotivitate (reține mai ușor elementele
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
al atitudinii față de celelalte persoane implicate în activitatea respectivă, al spiritului de colaborare/de competiție etc. 6.3.11. Explicația Explicația 187 este metoda didactică ce constă în prezentarea, de către cadrul didactic și/sau de către copilul preșcolar, a elementelor asociate cauzalității unor fenomene, acțiuni, caracteristici etc. Caracteristici și repere aplicative ( Cuvintele-cheie ale valorificării acestei metode în ciclul preprimar (și ulterior) sunt înțelegere și argumentare, în condițiile în care importantă este receptarea logicii unui proces și demonstrarea capacității de a actualiza această
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
64 Piaget 1923: 217-219. Precizăm, în același context, că folosirea conjuncțiilor de conexiune cauzală și logică, precum și a conjuncțiilor de ,,discordanță" (studiate de Jean Piaget 1924: 5-81) reflectă o serie de caracteristici ale copiilor de 3 6/7 ani: confuzia cauzalitate consecință, tendința de a juxtapune afirmațiile în loc de a explicita legăturile cauzale, gradul redus al nevoii de a justifica, de a aduce dovezi Piaget 1924: 77. 65 Piaget 1923: 260-263. 66 Vezi, de exemplu, Palmer 1965: 34-39. Precizăm că, deși aceste
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Peterloo" (Manchester), publicat însă abia în 1832. ¶ Apare românul Ivanhoe de W. Scott. ¶ Arthur Schopenhauer publică Die Welt als Wille und Vorstellung, în care se afirma că lumea este reprezentare inteligibila doar cu ajutorul unor constructe intelectuale că spațiul, timpul și cauzalitatea, care arată realitatea doar că aparentă, iar nu că "lucru în sine". Singură realitate ar fi astfel voința (conștiința de sine) că "lucru în sine" unitar, insondabil, imuabil, non-autotelic, non-cauzal, dincolo de spațiu și timp la care avem acces direct prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nimic nu poate rămîne ascuns, nimic nu poate fi uitat 166. Los "umblă în sus și în jos", continuu, timp de șase mii de ani (durata vieții Pămîntului conform creaționismului) pentru că "nici măcar o Clipă să nu fie pierdută"167: lanțul cauzalității trebuie să rămînă neatins de haos de la început și pînă la sfîrșit. Concepția creației care durează 6000 de ani apare și la Meister Eckhart 168, pentru care Dumnezeu creează din neant, prin cuvînt, după arhetipurile divine 169. La Eckhart, "creare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lac Udan Adan (corespunde golului fantomatic de care vorbeam). Apoi Tharmas voiește să cunoască moartea, pentru a o regăsi pe Enion. Pentru aceasta trebuie să se facă el însuși ființă creată, ceea ce se va săvîrși prin "căderea" Fiului (Ur-th-on-a) în cauzalitate. Acesta devine Timp (Los), avînd nevoie de spațializare (Eni-tharm-on) fenomenala pentru împlinirea coborîrii în moarte a Tatălui (Tharmas), în Udan Adan (i.e. Neantul sau "gaură neagră" din fizica cuantică modernă că întoarcere la Neant a Ființei: puternicul arhetip numit descensus
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ideilor care sunt unele condițiile altora, urmând acest gen de dependențe care stabilește între ele gradul de generalitate într-o ordine considerată a lucrurilor"29, această ordine considerată a lucrurilor fiind natura, așezată de C. Rădulescu-Motru pe principiul determinismului prin cauzalitate. Necondiționatul este ceea ce scapă poziționării naturale, determinării prin natură și experiență; ceea ce nu se află sub ordinea determinismului prin cauzalitate, fiind Absolutul, idealul, personalitatea creatoare de energie, după socotința lui C. Rădulescu-Motru; "natura" Necondiționatului este libertatea. Între acestea condiționat și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ordine considerată a lucrurilor"29, această ordine considerată a lucrurilor fiind natura, așezată de C. Rădulescu-Motru pe principiul determinismului prin cauzalitate. Necondiționatul este ceea ce scapă poziționării naturale, determinării prin natură și experiență; ceea ce nu se află sub ordinea determinismului prin cauzalitate, fiind Absolutul, idealul, personalitatea creatoare de energie, după socotința lui C. Rădulescu-Motru; "natura" Necondiționatului este libertatea. Între acestea condiționat și Necondiționat se află, potrivit personalismului energetic, omul. Concluzia acestei lucrări, posibilă prin desfășurarea unei interpretări "antropologice" a personalismului energetic, este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este el însuși necondiționat, deci este scop al existenței lumii (scop absolut, care, deci, nu depinde de nici un alt scop; în felul acesta, însă revina ideea de finalitate). Libertatea "este singurul concept al suprasensibilului care își dovedește realitatea obiectivă (prin intermediul cauzalității, care este concepută în el) în natură, prin efectul pe care îl poate produce în cadrul ei, făcând posibilă, prin chiar aceasta, reunirea celorlalte idei cu natura"56. Această reunire a cunoașterii prin care este determinată "natura", ca "realitate" a experienței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ci orice acțiune și în genere orice determinare variabilă existenței lui conform simțului intern, chiar întreaga succesiune a existenței lui ca ființă sensibilă, nu trebuie considerată în conștiința existenței lui inteligibile decât ca consecință, dar niciodată ca principiu determinant al cauzalității lui ca noumen"68. În ultimă instanță, voința pură condiționează fericirea, în tot ce are ea, poziție, funcții etc. în orizontul subiectului empiric. Chiar și atunci când omul acționeză împotriva unei reguli ce își are temeiul în legea morală, adică acționează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
subiect inteligibil. Dar, într-un fel, nici personalitatea, omul aparținând lumii inteligibile, nu împlinește umanitatea, însăși unitatea de existență a omului. O împlinește însă împreună cu persoana. Raportată la această unitate, personalitatea repre-zintă un "element"; ea este, de pildă, independentă față de cauzalitatea naturii, însă omul nu poate face abstracție de aceasta, în măsura în care participă și la lumea fenomenală. Totuși, tocmai personalitatea dă seama, parafrazând o vorbă hegeliană, de universalul-dat-în-om. Voința pură ("semnul" cel mai limpede al subiectului inteligibil) este, paradoxal, o "realitate obiectivă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de universalul-dat-în-om. Voința pură ("semnul" cel mai limpede al subiectului inteligibil) este, paradoxal, o "realitate obiectivă" (Kant), chiar dacă ține de subiect, iar forma ei a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea, ceea ce nu este condiționat în alt mod decât prin legea morală, universală ca formă a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
subiectul inteligibil, personalitatea, ceea ce nu este condiționat în alt mod decât prin legea morală, universală ca formă a priori a voinței pure (rațiunea pură practică). Unitatea de care vorbesc nu este contrazisă de faptul că, din perspectiva rațiunii pure teoretice, cauzalitatea are un rol în configurarea naturii (fiind "categorie" a intelectului). De fapt, conceptul (categoria) cauzalității are și în folosire teoretică o origine pură (categorie fiind, ea reprezintă o formă a priori a intelectului) și, prin urmare, el se poate atașa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca formă a priori a voinței pure (rațiunea pură practică). Unitatea de care vorbesc nu este contrazisă de faptul că, din perspectiva rațiunii pure teoretice, cauzalitatea are un rol în configurarea naturii (fiind "categorie" a intelectului). De fapt, conceptul (categoria) cauzalității are și în folosire teoretică o origine pură (categorie fiind, ea reprezintă o formă a priori a intelectului) și, prin urmare, el se poate atașa conceptului de libertate. De aici înțelegem că ceea ce propune Kant la un moment dat, anume
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
categorie fiind, ea reprezintă o formă a priori a intelectului) și, prin urmare, el se poate atașa conceptului de libertate. De aici înțelegem că ceea ce propune Kant la un moment dat, anume conceptul de causa noumenon, ce predetermină unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, este cu totul posibil. Dar posibilitatea acestui concept dovedește încă o dată unitatea de existență a omului cu cele două elemente ale sale, persoana și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
causa noumenon, ce predetermină unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, este cu totul posibil. Dar posibilitatea acestui concept dovedește încă o dată unitatea de existență a omului cu cele două elemente ale sale, persoana și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unitatea de existență a omului cu cele două elemente ale sale, persoana și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență a omului. Libertatea însăși devine reală în această unitate de existență, în limitele căreia legea morală apare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu cele două elemente ale sale, persoana și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență a omului. Libertatea însăși devine reală în această unitate de existență, în limitele căreia legea morală apare ca fiind necesară ("obligatorie"), fiindcă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
participă, să se ia pe sine drept scop absolut și să nu-l socotească niciodată pe cel asemenea (orice ființă rațională) doar mijloc, ci întotdeauna și scop. "El (Kant n. C.) a admis deci că, asemenea legilor spațiului, timpului și cauzalității, care ne sunt cunoscute a priori, regula morală a acțiunilor noastre trebuie știută înaintea oricărei experiențe și ea se exprimă sub forma unui imperativ categoric, a unui 'trebuie' absolut"69. În acest fragment citat, Schopenhauer observă că în filosofia morală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoană și personalitate. Iar la al patrulea nivel, pe care se află postulatul existenței lui Dumnezeu, este refăcută unitatea sintetică a virtuții și fericirii. Dumnezeu reprezintă "cauza supremă a naturii (prin urmare face posibilă fericirea n. C.), care are o cauzalitate conformă simțământului moral"73 (prin urmare, face posibilă virtutea). Libertatea este concepută de Kant ca o cauză primă inteligibilă, cel puțin în orizontul acțiunii umane, iar forma în care ea apare este autonomia voinței (a rațiunii pure practice). Imposibilă în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
moral"73 (prin urmare, face posibilă virtutea). Libertatea este concepută de Kant ca o cauză primă inteligibilă, cel puțin în orizontul acțiunii umane, iar forma în care ea apare este autonomia voinței (a rațiunii pure practice). Imposibilă în lumea fenomenelor, "cauzalitatea prin libertate" este validată de Kant în orizont inteligibil, în universul scopurilor; în absența sa, întreaga viață practică (morală) ar fi imposibilă, iar fără acceptarea postulatului corespunzător, moralitatea ar fi de neînțeles. Imposibilitatea sa în fapt, ca "realitate obiectivă", l-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]