736 matches
-
democrație. Nu s-a ajuns la astfel de prea complicate și importante chestiuni. Părea pregătit pentru o seară destinsă, mozartiană, ca primăvara drogată de frumusețe a Parisului. Privirea și gestica sa, cerând și dăruind admirație, se Îndreptase, cu delicată vibrație cavalerească, spre Cella... Conversația n-a fost lipsită, totuși, mai ales la Început, de sarcasmul care Îl consacrase pe filosof. În ciuda scurtei sale exaltări față de „Revoluția” anticeaușistă din 1989, România rămânea pentru Cioran, se pare, de-a pururi, „locul eșecului definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sau concesii (pe naiba, cine e boul ăla?). Obiectiv dorit: o situație de armonie, calmă, lipsită de surprize, care să-i ofere un sentiment de mulțumire, liniște, securitate. Tendință generală al cărei scop este Întreaga umanitate. Dragoste față de oameni. Spirit cavaleresc față de colectivitate. Sentiment de justiție universală. Toleranță generală. Pudoare socială. Cenzură morală severă. Cenzură exterioară foarte puternică, mergând până la blocarea conduitei. Care rezultă din dorința de a nu se da În spectacol: „Nu trebuie să arăt”. Renunțare de sine În favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scăunaș încă de la intrarea în mănăstire, sărise sprintenă, fără ajutorul meu, și doar numai acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate din jur, care mi se părea că zâmbesc. Adela, trădătoare, asista ca public la faptele mele cavalerești, frumoasă și unică sub umbrela mică, trandafirie. Maica arhondară, pe care n-o mai văzusem de doi lustri 1, femeie de peste cincizeci de ani, dar zdravănă și cu un veșnic aer de războire, isteață și plină de duh, vestită pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al "Muntelui Sacru" -, dar totul transplantat, transmutat în rezervația de suprarealitate a Americii Centrale, acolo unde Crist a putut fi altoit pe Quetzalcoatl, Gaudi pe observatorul din Palenque și Robbe-Grillet pe "Terra Nostra" a lui Fuentes. Acolo unde fantasticul natural, miraculosul cavaleresc ("străluminați ca niște unghii", Orlando, Amadis, Tirante El Blanco și Don Quijote sânt cei patru din Apocalipsa lui Jodorovski), științifico-fantasticul social-politic și thriller-ul metafizic se adună într-o singură deltă. S-a vorbit despre romantismul german ca punct de plecare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din avioanele rusești În timpul unui raid efectuat asupra Bucureștiului, bombă ce era expusă să fie arătată populației, fiind amplasată la intrarea În parcul „Regele Corol I”. Cine a avut această idee a fost un geniu, domnule...! E adevărat, nu prea cavaleresc dar, cu avantaje strategice imediate...!!” Având chef de băutură, fermierul umplu din nou paharele Însă Nando, ridicându-se dela masă protestă. „O să merg cu mașina deandăratele...! De altfel suntem și puțin grăbiți...!” Tony Pavone se ridică la rându-l lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înaintea americanilor și, implicit În posesia laboratorului de energie nucleară...!România trebuia tratată nu ca țară Învinsă ci parteneră și, să-i fie recunoscut meritul dovedit al Învingătorului...! După a mea opinie, Puterile Aliate, au comis un act extrem de puțin cavaleresc, lăsând-o pradă bolșevicilor s-o umilească mai năpraznic decăt năvălirile barbare, România care drept urmare a puterii de voință și-al riscului major a-l celor patru oameni politici În caz de nereușită, a facilitat ca bomba atomică să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker. O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele ploioase, cînd nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
știați ? Chiar n-ați mai auzit de la nimeni ? Profesorul tace în semn de neștiință și, pe deasupra ochelarilor, îi aruncă fostului său student o privire. Parcă nemulțumită. Poate numai permanenta ambiguitate a tânărului l-a împins să își ascundă, acum, gestul cavaleresc cu care sărise să o apere pe Sophie de replica lui iritată. Nu este doar generozitatea trăsătura firii lui pe care și o lăsa cel mai mult la vedere, risipindu-și energia în toate părțile ? îl vezi tot timpul ocupat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aliat credincios, un chezaș pe care te puteai întemeia și un apărător al neatârnării {EminescuOpXIV 184} Valachiei. E drept că împărăția osmană avu în Mahomed I un stăpânitor escelent, pre cât de nobil și de înțelept pre tot atât de viteaz și cavaleresc, iubitor de oameni și blând, dar puternic și întreprinzător totodată sau, cum zice un istoric turcesc "un Noe care mântui mult primejduitul chivot al împărăției din potopul tătarilor și din stâncile dezmembrării". Nu era greu de prevăzut că, față c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trăsuri mari. Va să zică actorul ar avea aicea tema de-a 433r afla tonul fundamental la singuratecele categorii deosebite: a caracterelor eroice, a sceleraților, a figurelor antice și moderne de un caracter cu totului ideal, a naturelor de juni; entuziaste, înamorate, cavalerești, în fine a caracterelor bărbătești circumspecte și dirigeate asupra intereselor lumești, și, după ce va fi găsit caracteristicul ton fundamental al acestor categorii, actorul va trece la variile gradațiuni a acestor categorii înșile, spre a copia în marginele conturelor determinate coloratura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să-i imite pe sfinți. Va trăi toată viața în această competiție sacră. Impresionantă este prima ieșire în lume după această Umwertung care se petrecuse în el: noul ideal de viață este trăit la început în pattern-ul vechiului ideal cavaleresc. Călare pe un catâr, Ignațiu se îndreaptă către Montserrat. Îl ajunge din urmă un maur, căruia Ignațiu încearcă să-i treacă sensul imaculatei concepțiuni. Maurul acceptă că lucrul e cu putință în privința conceperii propriu-zise, dar nu și a nașterii. Se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
această rezolvare, îl lasă pe Dumnezeu să-și manifeste voința prin instinctul catîrului: la prima răscruce, catârul apucă alt drum decât cel care era al maurului. Prima veghe a sfântului - la altarul Fecioarei din Montserrat - se petrece tot în manieră cavalerească: o noapte fără a sta jos sau a te întinde, o noapte petrecută când în picioare, când în genunchi. Vine vorba despre Autobiografie. "E o dramă a omului, spune Noica, să vezi cum între cele trei facultăți ale spiritului - sentiment
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să reprezinte "meditația asupra discordiei dintre carne și spirit pe care o introduce creștinismul". Don Juan este o apariție necesară ― "încarnarea simțurilor în război pe viață și pe moarte cu spiritul" ― menită să pună și mai bine în lumină erosul cavaleresc, preluarea în carne a spiritului ca principiu intrat în lume. Kierkegaard menționează, în legătură cu Don Juan, cuvântul skandalon), lăsând să se înțeleagă că simțul pur ca întruchipare a stadiului estetic (ceea ce înseamnă tocmai "legat de simțuri și plăcere") al vieții este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
transformă plăcerea pură în principiu al lumii. Eliberată de spirit, dorința atinge treapta "genialității senzuale". Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
viziteze, au preferat să se plimbe la braț prin Orașul Etern. Toată istoria omenirii, crearea lui Adam și a Evei, viața În cavernele preistorice și În orașele lacustre, domniile glorioase ale faraonilor, cucerirea Galiei de către Iuliu Cezar, căderea Constantinopolului, Încleștările cavalerești din Evul Mediu, victoriile lui Napoleon, toate aceste evenimente nu făcuseră altceva decît să pregătească Întîlnirea părinților mei la Roma. Mi-l imaginez pe tata emoționat, pe mama splendidă și strălucitoare, el, coborîtor din burgunzii cu pletele unse cu unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aș dori foarte mult ca tocmai dumneavoastră să fiți lângă mine acum. În orice caz, vă mulțumesc mult pentru amiciția și măgulitoarea dumneavoastră atenție, dar, dacă vă temeți... — Dați-mi voie, Nastasia Filippovna, strigă generalul într-un avânt de mărinimie cavalerească, mie îmi spuneți aceste lucruri? Păi eu, numai din devotament, rămân acum lângă dumneavoastră și dacă, de pildă, va apărea vreo primejdie... De altminteri, mărturisesc că m-a apucat o curiozitate nespusă. N-am vrut decât să spun că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a fost doar fin și dibaci, dar și foarte sigur: se baza pe ușurința prințului de a da bani, pe sentimentul lui de recunoștință respectuoasă față de răposatul Pavlișcev; în sfârșit, se baza (ceea ce e și mai important) pe cunoscutele opinii cavalerești ale prințului despre obligațiile pe care le presupun onoarea și conștiința. În ce-l privește personal pe domnul Burdovski, am putea chiar spune că, datorită câtorva convingeri ale sale, a fost până într-atâta influențat de Cebarov și de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frecvente de foamete. De asta am auzit și eu, deși nu-s prea tare la istorie. Însă mi se pare că așa trebuie să se fi întâmplat. Când am ajuns în munții elvețieni, mă miram grozav de ruinele vechilor castele cavalerești, construite pe costișe de munți, pe stânci abrupte, cel puțin la înălțimea de o jumătate de verstă pe verticală (asta înseamnă câteva verste pe poteci). Se știe ce e un castel: un munte întreg de pietre. O muncă teribilă, imposibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
subiect, n-o mai lungi!... Prin urmare, mai rămân trei și în primul rând domnul Keller, un om instabil, un om băutor și liberal în unele cazuri, adică în ce privește buzunarul; în rest, ca să zic așa, înclinațiile lui sunt mai degrabă cavalerești, mai degrabă medievale, decât liberale. A dormit mai întâi aici, în camera bolnavului și de-abia în toiul nopții și-a mutat locul la noi, sub pretextul că dușumeaua goală e prea tare ca să poată dormi pe ea. Îl suspectezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poți fi Templier și acasă. E o istorie complicată. Uneori par niște soldățoi, alteori dovedesc că au o anume sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau cu musulmanii, pentru asta erau acolo, dar cu spirit cavaleresc, și se admirau unii pe alții. Când ambasadorul emirului din Damasc vizitează Ierusalimul, Templierii Îi indică o mică moschee, deja transformată În biserică creștină, ca să poată să-și facă rugăciunile. Într-o zi intră un franc, care se arată indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dinți, apoi șefii ieșiră În față și parlamentară. A fost o Yaltă, au hotărât să-și Împartă zonele de influență și să respecte trecerile ocazionale, cum se Întâmpla cu creștinii și musulmanii În Pământul Sfânt. Solidaritatea dintre cele două ordine cavalerești a prevalat asupra ineluctabilității bătăliei. Fiecare arătase destul de bine ce putea. În bună armonie s-au retras pe niște porțiuni de teren aflate față-n față. S-au retras apoi În direcții opune. Acum Îmi zic că n-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arianismului nordic pe care tradiția Îl identifica cu insula Avalon, sediul adevăratei civilizații hiperboreene. Știți, desigur, că diferiți autori au identificat Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc din istorie este Toson d’or. Fapt prin care devine clar ce anume ascunde expresia «Castel». E castelul hiperborean unde templierii păstrau Graalul, probabil acel Monsalvat din legendă”. Făcu o pauză. Voia să-i sorbim cuvintele din gură. I le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sincer, nu...” „Mai bine, căci există secrete care ucid. Dar să nu divagăm. În orice caz, toți știu că Agarttha a fost fondată acum șase mii de ani, la Începutul epocii lui Kali-Yuga, În care viețuim și actualmente. Misiunea ordinelor cavalerești a fost Întotdeauna aceea de a menține raportul cu acest centru secret, comunicarea activă Între Înțelepciunea Orientului și Înțelepciunea Occidentului. Iar În acest caz e clar unde trebuie să se producă cea de-a patra Întâlnire, Într-un alt sanctuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin aceleași dimensiuni. Cu numerele poți să faci ce vrei. Dacă am numărul sacru 9 și vreau să obțin 1314, data arderii pe rug a lui Jacques de Molay - scumpă tuturor acelora care, ca și mine, se declară fideli tradiției cavalerești a Templierilor -, cum fac? Îl Înmulțesc cu 146, data fatidică a distrugerii Cartaginei. Cum am ajuns la rezultat? Am Împărțit 1314 la doi, la trei etcetera, până când am găsit o dată satisfăcătoare. Aș fi putut să Împart 1314 la 6,28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trezise În fața lui Terzi, Împăunat cu toate decorațiile lui de război, cu pistolul-mitralieră În mâna dreaptă și cu stânga sprijinită Într-o cârjă. Atunci unchiul Carlo, dar nu prea cred eu că din șiretenie, era mai degrabă instinct, obișnuință, ritual cavaleresc, luase poziție de drepți și se prezentase, maior de vânători alpini Carlo Covasso, mutilat și mare invalid de război, medalie de argint. Iar Terzi țâșnise și el În poziție de drepți și se prezentase, plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]