1,171 matches
-
la campania de vânzare a mormântului. Regele Lear reflectă a doua și a treia zi la propunerea copiilor, evitând orice discuție pe această chestiune. Că venera memoria nevestei era un fapt sigur, și sentimentul de datorie împlinită cu care construise cavoul constituia și el un element greu în cântarul meditațiilor sale. Monumentul îl costase mai nimic, deoarece având, prin natura funcțiilor sale, raporturi cu furnizorii căpătase materialul gratis, cu excepția câtorva articole. Chiar și mâna de lucru în parte o furnizase tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Prin sistemul contractului zilnic pe mai multe șantiere și al deplasării lucrătorilor, Butoiescu izbutea în general a realiza economii. Astfel își făcuse însuși în București două case, în timp ce Ioanide, distrat, n-avea nici una. Arhitectul ținuse să-i facă lui Hagienuș cavoul numai de dragul ideii, și lucrarea se executase ca un joc de recreație. A vinde acum acest cavou cu prețul ce se oferea însemna pentru Hagienuș agonisirea neașteptată a unei sume de bani peste aceea abandonată copiilor, care în sentimentul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
realiza economii. Astfel își făcuse însuși în București două case, în timp ce Ioanide, distrat, n-avea nici una. Arhitectul ținuse să-i facă lui Hagienuș cavoul numai de dragul ideii, și lucrarea se executase ca un joc de recreație. A vinde acum acest cavou cu prețul ce se oferea însemna pentru Hagienuș agonisirea neașteptată a unei sume de bani peste aceea abandonată copiilor, care în sentimentul lui patern se chema a intra tot sub acoperișul său. Hagienuș plănui să mai întreprindă înainte de pensionare un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și apoi știa ce se întîmplă când o idee intra în capetele lui Petrișor și al Florichii, cei doi copii mai teribili. Mai devreme sau mai târziu, tot își făceau gustul. În mintea lui Hagienuș, admisă fiind fatalitatea renunțării la cavou, încolțea acum gândul de a tatona dacă monumentul n-ar putea fi vândut și mai scump altcuiva decât amatorului propus de ofițer, fără știrea acestuia, așa încît să-și rezerve o sumă mai mare. Pe acea vreme de panică incipientă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceva solid. Bijuteriile constituiau primul mod de investiție, după aceea imobilele, cu oarecare îndoială în privința celor din urmă, din cauză că experiența arată că rechizițiile sau regimurile postbelice diminuează ori suprimă veniturile imobiliare. De aceea nu erau rari aceia care cumpărau chiar cavouri monumentale. Cererea provoca oferta acelor blazați de misticism și o dată cu asta o ridicare a prețurilor. Universul era plin la "Mica publicitate" de astfel de anunțuri. Regele Lear avu un moment fantezia de a compune un anunț pentru ziar așa: "Cavou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cavouri monumentale. Cererea provoca oferta acelor blazați de misticism și o dată cu asta o ridicare a prețurilor. Universul era plin la "Mica publicitate" de astfel de anunțuri. Regele Lear avu un moment fantezia de a compune un anunț pentru ziar așa: "Cavou monumental, în stilul epocii lui August, de marele arhitect de renume internațional Ioanide, cu splendid monument funerar de sculptorul Hansen, reprezentând un arhanghel ducând de mână un simbol al celor morți, se vinde numai cunoscătorilor." Răposata madam Hagienuș devenise, precum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
comercial. Publicarea anunțului i se păru lui Hagienuș periculoasă. Fără pomenirea lui Ioanide și a lui Hansen n-avea nici o atracție, cu numele acestora se putea întîmpla ca Ioanide în special să afle și să se scandalizeze de vânzarea unui cavou ce nu-i fusese încă plătit. Ar fi aflat prea devreme și copiii. Atunci, după multă chibzuială, Hagienuș se decise a merge la madam Valsamaky-Farfara, care era de o discreție verificată. Când vru să se ducă la aceasta, veni la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doi scunzi, unul pletoric, altul înarmat cu bastonul răsucit, se opriră și amândoi, din simplă curiozitate, avură simultan ideea de a vedea pe arhitect, Hagienuș gîndindu-se pe deasupra la posibilitatea de a-l descoase pe Ioanide asupra valorii reale a unui cavou de felul celui construit. Își și ticluise pretextul. Avea să-i spună arhitectului așa: "Domnule Ioanide, am venit să te rog să mă mai amîi puțin cu plata datoriei, fiindcă sunt foarte strîmtorat". Intrară deci în clădire și Suflețel vîrî
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de foartemare preț, dar dacă le vând, cu ce mai lucrez eu? Să mă ierte Dumnezeu și răposata nevastă-mea, îmi pare rău că m-am pripit cu monumentul. O s-ajung, Doamne ferește, de râsul lumii, să fiu nevoit sa vând cavoul, ca să-l pot plăti. Zicând acestea, Hagienuș se uita cu coada ochiului la madam Valsamaky-Farfara, să surprindă vreun reproș din parte-i. Însă madam Farfara primi chestiunea foarte calm și pozitiv: - Mulți au fost nevoiți să vândă locurile de la cimitir
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și amînîndu-i: - Lăsați-mă și voi numai puțin, să mă obișnuiesc cu ideea, atât vă cer, ce Dumnezeu! Sau: - Săptămâna asta sunt prins, n-am să pot, însă în săptămînace-o veni putem să ne ocupăm de chestie. Fapt este că vându cavoul prin madam Valsamaky-Farfara pe preț ceva mai bun decât cel oferit de amatorul propus de Petrișor. Se pare că Saferian nu fu străin de această tranzacție, deși, conform moralei sale comericale, nu suflă nimănui nici un cuvânt, cu atât mai puțin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Se pare că Saferian nu fu străin de această tranzacție, deși, conform moralei sale comericale, nu suflă nimănui nici un cuvânt, cu atât mai puțin lui Hagienuș. Încasîndu-și banii, orientalistul se găsi în fața unei noi probleme serioase: unde să ducă sicriul? Cavoul "mătușii", de care vorbeau copiii, era încuiat și cheia se afla în mâinile Florichii. Hagienuș încercă să ceară cheia sub pretext de a studia mutarea osemintelor. Florica și Petrișor țineau morțiș să meargă cu toții împreună, ceea ce nu convenea orientalistului, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un loc. Când dădu de metal, nu mai avu nici o îndoială asupra adevărului și, spre a se pune bine cu copiii lui Hagienuș, le destăinui secretul. Scandalul ce urmă fu formidabil. G. Călinescu - Tată, țipă Petrișor la masă, ai vândut cavoul! Regele Lear privi pierdut în toate părțile, spre a vedea dacă are vreo cale de salvare, apoi se hotărî să înfrunte taurul ca toreadorii, cu mișcări repezi. - Păi, nu m-ați îndemnat voi să-l vând, copii? - Foarte bine, noi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în preocupările lui complexe erotice și paterne, nu știu nimic de toată afacerea, până ce într-o zi Gaittany zise: - Ai auzit de isprava lui Hagienuș? - Nu. Știu că nu mi-a plătit planul. - Domnule! Mi-a spus Smărăndache, a vândut cavoul.Ha-ha-ha! Ei, ce zici? - Un dobitoc! răspunse Ioanide. G. Călinescu XII A spune că arhitectul fugise de acasă cu Ioana e o mare exagerare. Cel mult Ioanide trăi câteva zile aproape marital cu fata doamnei Valsamaky-Farfara, și asta datorită faptului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fusese împușcată. Dar unde? Din întîmplare, Ioanide se întîlni cu Hagienuș, care, luând o figură lamentabilă, se scuză că n-a plătit ceea ce datora. Arhitectul făcu un semn de indiferentă. Hagienuș nu se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceea ce datora. Arhitectul făcu un semn de indiferentă. Hagienuș nu se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă importantă, din care urma să plătească o cotă mai mică lui Hagienuș. ("Așa e comerțul!") După aceea îi cerea să dea o autorizație în alb de a se folosi cavoul de către altcineva. Hangerliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă importantă, din care urma să plătească o cotă mai mică lui Hagienuș. ("Așa e comerțul!") După aceea îi cerea să dea o autorizație în alb de a se folosi cavoul de către altcineva. Hangerliu zise că o rudă a lui cu nume notoriu făcuse un copil nelegitim care murise și voia să-l îngroape în mod cu totul discret. A-i divulga numele însemna a lua tot sensul acestei combinații. Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu i se părea convenabil. Într-un fel, ar fi atins și pe Gaittany. O cunoștea pe madam Valsamaky-Farfara și știa că în familiile mari se petrec tot soiul de intrigi. Cu alt obiect ar fi fost mai circumspect, un cavou i se părea a nu avea nimic dubios. Deci acceptă. Cu ocazia morții Pichii, primi vizita unui agent din partea Siguranței, care-l descusu asupra cumpărării criptei. Saferian mărturisi o parte din adevăr, afară de amănuntul că fusese vânzare fictivă. Ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complicitate. Îl luase pentru sine, zise, și nu putuse refuza un serviciu delicat lui Hangerliu. De altfel agentul îl crezu, își permise numai să-i G. Călinescu arate și lui Saferian, ca să fie mai vigilent altă dată, la ce serveau cavourile. Îi prezentă o hartă sumară a cimitirului Bellu, pe care erau plasate câteva semne cu roșu în diferite puncte. Erau cavouri cumpărate sau obținute în felurite chipuri de Mișcare și care constituiau o adevărată tabără militară. În ele se depozitase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
permise numai să-i G. Călinescu arate și lui Saferian, ca să fie mai vigilent altă dată, la ce serveau cavourile. Îi prezentă o hartă sumară a cimitirului Bellu, pe care erau plasate câteva semne cu roșu în diferite puncte. Erau cavouri cumpărate sau obținute în felurite chipuri de Mișcare și care constituiau o adevărată tabără militară. În ele se depozitase arme de proveniență germană, grenade, chiar două mitraliere. Fuseseră găsite și lăzi cu pesmet și conserve, sticle cu coniac, pentru fortificarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două mitraliere. Fuseseră găsite și lăzi cu pesmet și conserve, sticle cu coniac, pentru fortificarea fiziologică a unei eventuale trupe. Mausoleul lui Hagienuș-Saferian avea o poziție centrală în acest dispozitiv, înfățișa un adevărat post de comandă. Gavrilcea avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu armament, instruind elementele capabile să opereze în acel spațiu. În fiecare cavou erau suficiente lămpi electrice de buzunar cu baterii de schimb. În general, depozitele fuseseră, cu câteva excepții, ascunse în cripte, încît un vizitator
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei eventuale trupe. Mausoleul lui Hagienuș-Saferian avea o poziție centrală în acest dispozitiv, înfățișa un adevărat post de comandă. Gavrilcea avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu armament, instruind elementele capabile să opereze în acel spațiu. În fiecare cavou erau suficiente lămpi electrice de buzunar cu baterii de schimb. În general, depozitele fuseseră, cu câteva excepții, ascunse în cripte, încît un vizitator, grăbit întotdeauna în aceste locuri, n-ar fi bănuit nimic. Atâta material nu putuse intra în cimitir
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
degrabă astfel de transporturi se făceau noaptea, cu ajutorul cuiva dinăuntru și pe drumuri dosnice. Doi oameni fură dibuiți ca aparținând Mișcării și concediați, o pază severă se institui în cimitir. Saferian mai știa că Gavrilcea se ascunsese împreună cu Pica în cavoul așa-zis al său și că acolo fusese împușcată fata, în ce anume condiții nu aflase. Ioanide se duse la cimitir și merse drept la blestematul cavou, cu frica de a nu da undeva de mormântul Pichii, a cărui vedere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]