901 matches
-
poza Cinthiei, care zîmbea și parcă voia să stea de vorbă cu.el, Își trase pătura peste cap, dispăru În Întunericul total de dedesupt, dar pătura era pufoasă și atingerea ei Îl făcea să-l mănînce nasul, azvîrli cît colo cearceaful și pătura, a fost ca un pumn În nasul lui Rafaelito, se Întoarse, dar perna era tot fierbinte, mai stătuse pe partea aia și la mijloc era tot fierbinte, atunci se repezi la noptieră și aprinse lampa, luminînd-o pe Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai Încerca, fiindcă lampa lumina perfect fiecare colțișor al dormitorului și Ancón rămînea la celălalt capăt al unei lungi autostrăzi... Stinse lumina, fără prea multe speranțe de data asta... de ce să-și facă atîtea iluzii, dacă o simplă cută de cearceaf era În stare să-l Împiedice să ajungă la Ancón, oricît s-ar fi căznit. Țipetele Țanțoșei Îl treziră la miezul nopții. Se gîndi la cutremure, la erupții vulcanice și la Sfîntul Dumnezeu, dar nu se cutremura nimic În palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un băiat fardat și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei nerușinate, fără chip, fără per sonalitate și fără voință proprie, pure animale sexuale ce-mi ofe reau de-a valma fesele, pulpele, cefele lor parfumate. Acum eram singur
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în buzunare, uitîndu-se la stradă. în cameră se auzi un sunet clar, frenetic, ca un șoarece rozînd lemnul sau ca o peniță zgîriind hîrtia. — Pentru Dumnezeu, nu te mai zgîria! spuse domnul Thaw. Nu sînt suficiente pete de sînge pe cearceafuri? — Scuze. — Nu înțeleg de ce-a trebuit să minți, poate numai de dragul de a minți. Puteai ascunde adevărul și dacă ți-ai fi ținut gura. — M-am apropiat de adevăr atît cît am îndrăznit. — Ai îndrăznit? De ce-ți era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sînt grăbit, Jack, spuse Ritchie-Smollet aspru. Acești oameni au nevoie de odihnă și grijă. E vreun loc liber pentru o vreme? Vreau să zic, într-adevăr liber. Nu-i nimic programat în laboratorul de artă. — Atunci, adu pături, perne și cearceafuri curate, foarte curate, vreau să zic, și fă patul. — Da, dar... tînărul puse cartea jos și alunecă pe podea... ce să-i spun lui Polyphemus? — Spune-i că politica nu-i singur țel al omului. Tînărul o luă la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doi lățime. O găsise Zenobia. Avea și mobilă : o sofa ieșită de mult la pensie și un scaun, încă bun. Altceva n-ar mai fi încăput. Am completat mobilierul cumpărând o pernă mare și o fâșie de pânză albă, pentru cearceafuri. Am bătut câteva cuie în pereți pentru cele două cămăși de rezervă ale mele și cele două rochii dobândite prin muncă cinstită de Zenobia. Cărțile (posedam un număr oarecare), împreună cu celelalte bunuri proprii (farfuria comună, cele două linguri, cana cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
le am dat, împreună cu bucata de carton care îmi ținea loc de masă când voiam să scriu. Apoi am stins lumina din cameră și de pe coridor și m-am ghemuit între sofa și perete, ca să n-o tulbur. Întinsă pe cearceaf, în întuneric, Zenobia a început să deseneze. După un timp (am notat, ca de obicei, durata jocului : primul desen - 1/2 oră, al doilea, ceva mai mult), mi-am dat seama că ea adormise. Atunci am ridicat binișor de pe pieptul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a râs în nas. "După opt luni? Nu. Mă simt bine așa". Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire pentru toate depravările ei. Se poate tăvăli în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele. Mai ales că a doua zi se bălăcește din nou. Și face totul fără nici o rușine. Nu vrea să se încurce oficial cu G. Ar însemna că se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am acoperit mai bine cu pătura ca să mă încălzesc, mirat că individul cu mers de pisică lipsea din cameră și că se făcuse atât de frig; dar cum n-am reușit să scap de senzația neplăcută că dormeam pe un cearceaf rece, m-am sculat, am fiert puțin ceai pe care l-am băut fierbinte și mi-am aprins o țigară înainte de a mă duce la fereastră să privesc marea. Acesta era remediul la care apelam totdeauna când n-aveam liniște
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la ochi. Cu o batistă la gură, Dinu a trecut pe lângă mine fără să mă vadă. Am pornit și eu spre ieșire, cu gândul să iau o găleată, când am zărit-o pe Laura. Alerga pe coridor înfășurată într-uri cearceaf ud. Am fugit după ea și am apucat-o de mână. "Unde fugi?" Nu mi-a răspuns. Se citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu s-a opus când am tras-o de mână în camera mea. N-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Se citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu s-a opus când am tras-o de mână în camera mea. N-a protestat nici când am răsucit cheia în broască, nici când am strîns-o în brațe. A lăsat cearceaful ud să cadă de pe ea și a rămas goală. Ne-am iubit la lumina incendiului care se prelingea până în dreptul ferestrei mele, în timp ce agitația și panica de pe coridoare creșteau. A fost cea mai violentă și cea mai divină noapte de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Lynn își trecea mâinile, mângâietor, prin părul lui. — E atât de marfă, mami, spuse Jamie. E ca și cum aș avea un frate. — Nu-i așa? Lynn stinse lumina și închise ușa. Când îi verifică, mai târziu, văzu că Dave își strânsese cearceafurile în jurul lui, într-un cerc, făcând un fel de culcuș în mijlocul patului. — Nu, zise Tracy, stând în bucătărie, cu mâinile în șolduri. Nu poate locui în casa noastră. Cum ai putut să-mi faci una ca asta, tată? — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar putea fi semnificativ. Ilia Petrovici, îți amintești vreun petec pe constumul lui Goriancikov? îl întrebă Porfiri pe Salitov. Salitov dădu din cap. ă Nici eu. Hai să examinăm patul, pentr o clipă, continuă Porfiri și trase pătura aspră și cearceafurile gri pe care le puse pe podea. ă Aveți grijă! obiectă portarul. Porfiri trecu un deget pe cusutura saltelei. ă A fost cusută, spuse el. Chiar prost, după cât se vede. Trase de cusuturile mari cu unghiile. Acestea se descusură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a râs în nas. „După opt luni? Nu. Mă simt bine așa”. Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire pentru toate depravările ei. Se poate tăvăli în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele. Mai ales că a doua zi se bălăcește din nou. Și face totul fără nici o rușine. Nu vrea să se încurce oficial cu G. Ar însemna că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am acoperit mai bine cu pătura ca să mă încălzesc, mirat că individul cu mers de pisică lipsea din cameră și că se făcuse atât de frig; dar cum n-am reușit să scap de senzația neplăcută că dormeam pe un cearceaf rece, m-am sculat, am fiert puțin ceai pe care l-am băut fierbinte și mi-am aprins o țigară înainte de a mă duce la fereastră să privesc marea. Acesta era remediul la care apelam totdeauna când n-aveam liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la ochi. Cu o batistă la gură, Dinu a trecut pe lângă mine fără să mă vadă. Am pornit și eu spre ieșire, cu gândul să iau o găleată, când am zărit-o pe Laura. Alerga pe coridor înfășurată într-un cearceaf ud. Am fugit după ea și am apucat-o de mână. „Unde fugi?” Nu mi-a răspuns. Se citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu s-a opus când am tras-o de mână în camera mea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu s-a opus când am tras-o de mână în camera mea. N-a protestat nici când am răsucit cheia în broască, nici când am strâns-o în brațe. A lăsat cearceaful ud să cadă de pe ea și a rămas goală. Ne-am iubit la lumina incendiului care se prelingea până în dreptul ferestrei mele, în timp ce agitația și panica de pe coridoare creșteau. A fost cea mai violentă și cea mai divină noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a pieței. — Dar, crede-mă, arta este investiția supremă. — Prefer acțiunile la companiile tehnologice, Îl necăjește ea. Și e timpul să plecăm. Maggie privește Înapoi spre pat. E numai un pic șifonat. Wakefield doarme făcut colac pe o parte, lasă cearceafurile netede. Îi place să fie invizibil. Clubul privat al Companiei se numește „Finlanda“ și nu este deloc ce se așteaptă Wakefield să fie. De dinafară, Însă, seamănă cu defuncta fabrică de anvelope care a fost, Înconjurat de cîmpuri Înzăpezite. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prea-muncit e vlăguit. Ea se bucură să savureze glandul cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al Idiotului pentru el Însuși? Adorm, Încurcați În cearceafuri și nu se trezesc pînă cînd ceasul de pe noptieră arată 11:30 a.m. și cineva bate la ușă. Oh, Doamne, zice Maggie, am uitat complet de Chez Soleil și Casa Viitorului. Compania a planificat un prînz pentru Wakefield la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace Încă o oră pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se uită și Diavolul alături de el. Și el ar vrea să moară, dar e nemuritor. CÎteva zile mai tîrziu, nici el nu știe cîte, Wakefield se trezește Într-un oraș proțăpit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îmbăta pulbere cu șampanie, după care cardul lui de credit va fi respins și el va trebui să dea o telegramă la banca lui din Bahamas să ceară niște cash. Apoi se vor sui În patul pregătit pentru noapte cu cearceafuri din in fin și vor face sex din obișnuință, mecanic. Dimineața, ea va fi deja plecată, iar bilețelul pe care i-l va lăsa lîngă capul ce Începe să chelească va spune „Ajunge.“ CÎnd bătrînul Îl va găsi, va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
quartzul murdar de la Gatobilis, săpunul fin de ovăz și eucalipt din paradis, o monedă de aur din epoca lui Pericle. Își scutură chilimurile și le pune pe balustrada balconului la aerisit, mătură podeaua, șterge de praf rafturile de cărți, schimbă cearceafurile, apoi se Întinde pe patul proaspăt făcut și alunecă În somn pe o melodie barocă. Se visează Într-un cazinou din secolul al XVII-lea. Doamne și domni cu coafuri complicate și muncite stau Încremeniți lîngă mesele de joc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acolo. Merg la alfabetizare, vreau o limbă străină, dracu’ știe, o folosi la ceva, că vedem atâtea filme, atâtea plecări la muncă. Spăl singur hainele, cui să le dau, lu’ Mantiliza? Să vină să mi le ia? La spălătorie, doar cearceafuri, pături, lucru mare, dau la săptămână, dar mai bine le spăl tot eu, dai un cearceaf alb, vine portocaliu, din cauză la altele, nu că vrea hoțu’, ci că se întâmplă. Am trei schimburi, spăl cu ceva. Am și dero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atâtea filme, atâtea plecări la muncă. Spăl singur hainele, cui să le dau, lu’ Mantiliza? Să vină să mi le ia? La spălătorie, doar cearceafuri, pături, lucru mare, dau la săptămână, dar mai bine le spăl tot eu, dai un cearceaf alb, vine portocaliu, din cauză la altele, nu că vrea hoțu’, ci că se întâmplă. Am trei schimburi, spăl cu ceva. Am și dero și săpun. Dar alții au de toate și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ăla cu ea. Nici castroanele. Ce să mai zic să iau de la „fetițe“... se lăcuiește aia cu toți și eu să pun botul pe lingura ei, nu m-am născut de azi, de ieri. Ăia nu pot să schimbe nimic: cearceaf, lingură, asta... farfurie, nici buca de pâine. Păi, fetițele au loc separat și pe cameră mare. Le lăcuiesc toți, dar nu se împarte nimic cu ele, bine, c-o fi să iasă pe caleașcă și nu vede ăla de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]