1,879 matches
-
că și pe ea o cunoșteam. Era Abby. —Bette, asta e...ăă... nu e ceea ce... Bette, o cunoști pe Abby, nu-i așa? Transpira vizibil și dădea din mâini Într-un fel de ritm spasmodic, În sens invers acelor de ceasornic, făcându-i semn fetei În timp ce Încerca simultan să se comporte ca și cum ea n-ar fi fost acolo. —Bette! Mă bucur că ne vedem din nou. Am văzut chestia aia despre tine zilele trecute, ciripi ea. Mâna ei Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mine ședea tata, zîmbind: ― Nu e târziu încă, dar, dacă nu veneam eu să te trezesc, ai fi întîrziat la sigur! N-a cântat deșteptătorul? Mă-nroșii până în vârful urechilor. De cu seară pusesem să mă trezească la timp un ceasornic deșteptător, care, nu din întîmplare, desigur, cânta la ora hotărîtă: "Deșteaptă-te, Romîne!" Ceasornicul, de o precizie matematică, își făcuse datoria, însă cântase atât de dulce și eu eram atât de obosit din ajun, încît nu auzisem nimic. ― Așa ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
te trezesc, ai fi întîrziat la sigur! N-a cântat deșteptătorul? Mă-nroșii până în vârful urechilor. De cu seară pusesem să mă trezească la timp un ceasornic deșteptător, care, nu din întîmplare, desigur, cânta la ora hotărîtă: "Deșteaptă-te, Romîne!" Ceasornicul, de o precizie matematică, își făcuse datoria, însă cântase atât de dulce și eu eram atât de obosit din ajun, încît nu auzisem nimic. ― Așa ai de gând să te scoli în fiecare zi? ― Nu, tată, dar am adormit foarte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ce te vâri în mine? (Deși el se vâra în tine.) Lasă-mă să respir! Nu pot să-mi trag sufletul! Toți m-au copleșii ca laude pentru ― cum spuneau ei "talentul meu excepțional de a imita!" Am privit la ceasornicul din perete: ora a treia de cursuri trecuse și nici un profesor nu se-ndurase să-și ia catalogul și să se ducă în clasă! Nici unul! Când am ieșit din Cancelarie, tocmai suna de ieșire. Deci suspendasem timp de-o oră
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sunat? Stăm și recreația! De astă dată, profesorul se sesiza și ne răspundea imediat: ― Ă, ă, ă, nu... tinere, nu vă țin și recreația: vă dau drumul numaidecît! Ba odată, ca să-l scoatem mai devreme din clasă, am pus un ceasornic deșteptător să sune cu zece minute înainte! Ce-o fi făcut la Cancelarie, când s-a văzut singur, când a auzit că sună a doua oară și a așteptat până să sosească ceilalți profesori, nu știu! Într-o zi, pe la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zilei la moșie ;.vea o impresie de haos și despre mersul plutit al trăsurei largi, pe apele serei cu lună, o impresie de scufundare. Pe o parte, zgomotul faptelor, de-acolo de la Prundeni, îi asurzise fina ascultare a ininiei, acel ceasornic regulat, neobosit, care lucra în detaliu timpul perpetuu; pe de altă parte, subt apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tânăr și surorile când erau domnișoare. Galerie proaspătă de familie cu aere vechi din cauza modei așa cum era purtată de bravii mahalagii și a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC în uniformă, care-și sincronizează la milisecundă pocnetul din tălpi (cum reușesc oare?). Îl escortează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un bun organizator al acestei arme. Cutare alt bandit ca și el a fost un mare financiar care a făcut ordine în finanțe și a redresat marca prăbușită. Un altul a redresat industria, care a început să lucreze ca un ceasornic de precizie întors bine la timp... Nici nu-ți vine să-ți crezi ochilor citind! îți cade cartea din mînă! Fiecare secol își are dilemele și temerile lui în ce privește viitorul. Citim, râzând cu ironie, de ce se temea omul din secolul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mă nenorocească: o lepră și o scursură ca mine nu trebuia să scape nepedepsită. În afară, Însă, de mizerii cazone, nu mi-a făcut nimic Însemnat: era prea de tot prostănac. După zece zile de gardă devenisem un soi de ceasornic: trei ore În post, trei la veghe, trei la somn și tot așa, până când uitasem cum era o zi obișnuită, Împărțită În lumină și Întuneric. Eram tot În postul cel mai Îndepărtat și mă luptam cu un ger crâncen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acest loc, din colțul uliței ce desparte drumul porței cei mari și Ulița cea Mare la vale spre bașcă (beci n.n),... unde este stâlpul cu fănar de-a curmeziș pe lângă drumul porței cei mari, până în zidul Curței gospod de lângă ceasornic,... pe care loc fiindcă și dumnealui doftoru vra să facă o spițerie de peatră cu a sa cheltuială pentru odihna de obște”. --Din acest hrisov aflăm multe lucruri noi: că lângă “Curtea gospod” se afla “bașca”, apoi “stâlpul cu fănar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
loc fiindcă și dumnealui doftoru vra să facă o spițerie de peatră cu a sa cheltuială pentru odihna de obște”. --Din acest hrisov aflăm multe lucruri noi: că lângă “Curtea gospod” se afla “bașca”, apoi “stâlpul cu fănar” și despre “Ceasornic”, dar nimic despre “spițeria doftorului Fotache”. Iată însă că, după 18 ani, adică la 6 septembrie 1794, doctorul Fotache vinde o bucată bună de loc din dania primită în aprilie 1776 de la Grigorie Alexandru Ghica voevod, luând un preț bun
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cele de obște. Acum vom afla că, la 28 dec 1797, Alexandru Ioan Calimah voievod îi dă lui Vasile Machedon biv vel sulger, ispravnic de Curte “Un loc domnesc ce s-au aflat slobod, lângă poarta Curții cei Vechi, subt ceasornic, adecă la fața Uliței Mari, de cătră temniță, ce iaste în zidul Curții Vechi și în dugheana unui ceasornicar neamț, ce au avut și el danie de mai înainte”. Hotarnicul spune că acest loc a fost drum ce mergea la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Tri Svetitile și între temnița cea domnească, din locul lui Dumitrașco diiaconul în gios... până la giumătate de temniță, și din uliță de la fântână pân-în Bahluiu”. --Dacă ai băgat de seamă, locul domnesc de “lângă poarta Curții cei Vechi, subt ceasornic, adecă la fața Uliței Mari, de cătră temniță, ce iaste în zidul Curții cei Vechi”, cum scrie în ispisocul lui Alexandru Ioan Calimah voievod din 28 decembrie 1797, nu-i una și aceeași temniță cu cea despre care se vorbește
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și lucrată cu cizeluri și... împodobită cu marmură neagră încrustată... (în felul unui ornament de carte), și e înconjurată de un zid ca de cetate, cu un turn mare pătrat ce se ridică la intrare, pe care se află un ceasornic și în care sânt clopotele”. Această bijuterie însă a avut parte în anul 1650 de o mare nenorocire. În “Letopisețul Țării Moldovei” Miron Costin spune: “...lăsându (Vasile Lupu voievod) puținei dărăbani de apărarea curții, carii, dacă au vădzut mulțimea de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și și-au făcut biserică încă din 1395. --Ba chiar două biserici, dragule. --Întocmai, părinte. Și unele zapise le semnau chiar cu litere armenești. Cu alte cuvinte, sunt oameni mândri. Au personalitate... Călugărul a privit către înaltul cerului, semn că ceasornicul lui îi spunea că ar cam trebui s-o luăm spre casă. Nu m-am înșelat. --Eu aș zice să facem ordine în culcușul nostru și s-o luăm la picior. Vorba ceea: drum la deal și drum la vale
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Aristarh Hrisoscoleu mare spătar neavând ce face cu ele le vinde lui Toader Cantacuzino biv vel stolnic la 13 martie 1751 (7259). Înaintăm în susul uliței. Din stânga se ițesc turlele singuratice aleTrei Sfetitelor. Nu le ține tovărășie decât turnul clopotniță cu ceasornicul ce anunță crucea zilei. După un timp, bătrânul se oprește și, privindu-mă cu zâmbetul pe buze, mă întreabă: Îți mai aduci aminte de Locman gerahul? Am stat o clipită să-mi aduc aminte... „Nu cumva l-am întâlnit pe la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o pauză, a privit masa agitat, apoi a retrasat cercurile în sens invers. Pe chip i s-a întipărit o expresie îngrijorată. S-a ridicat în picioare, după care s-a îndreptat din nou către noi. —în sensul acelor de ceasornic, i-am strigat eu. Puștiul a început să strălucească de fericire, s-a așezat la loc și i-a dat înainte cu explicațiile. După câteva minute, i-am văzut pe toți cinci ridicându-se și deplasându-se într-un respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze și plesnesc capacele ceasornicelor și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu, brusc, iluminarea: dacă am întrebat a mia oară la informații și ni s-a comunicat că telefonul nu e defect, nici pe alt nume, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ciudată de plante, pe care i‑a dat‑o chelnerului să i‑l facă. — Ador ceaiul, zice Kent, zâmbindu‑mi. E atât de calmant. Apropo, Rebecca. În Anglia, e obiceiul să răsucești ceainicul de trei ori în direcția acelor de ceasornic, pentru a scăpa de diavol. Așa e? Sau în sens opus acelor de ceasornic? Să răsucești ceainicul? N‑am auzit în viața mea de nici un ceainic răsucit. — Ăă... stai să‑mi amintesc. Mă strâmb, gânditoare, încercând să‑mi amintesc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ador ceaiul, zice Kent, zâmbindu‑mi. E atât de calmant. Apropo, Rebecca. În Anglia, e obiceiul să răsucești ceainicul de trei ori în direcția acelor de ceasornic, pentru a scăpa de diavol. Așa e? Sau în sens opus acelor de ceasornic? Să răsucești ceainicul? N‑am auzit în viața mea de nici un ceainic răsucit. — Ăă... stai să‑mi amintesc. Mă strâmb, gânditoare, încercând să‑mi amintesc când a fost ultima oară când am băut ceai dintr‑un ceainic. Dar singura imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am băut ceai dintr‑un ceainic. Dar singura imagine care îmi vine în minte este Suze aruncând un plic de ceai într‑o cană, în timp ce rupe cu dinții ambalajul de la un KitKat. Cred că e în sens invers acelor de ceasornic, zic în cele din urmă. E din cauza vechii zicale „Dracu’ se strecoară în juru’ ceasului... da’ nu merge niciodată de‑a‑ndăratelea.“ Ce spun eu aici? Și de ce mi‑oi fi luat brusc accentul ăsta scoțian? O, Doamne, am băut prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înțeleagè cè raiul n-a fost și nu este o țarè obișnuitè și cè Dumnezeu nu-i un leader politic oarecare, În aceastè clipè, însè, ținând între degete paharul de bere, pe care-l rotește încet în sensul acelor de ceasornic, Șerban așteaptè de la mine mèrturisiri complete despre femeia pe care o iubesc, Cum e? E bunè la pat? savurând în așteptarea detaliilor porcoase pe care nici nu concepe sè nu i le dau, eu, salvat de Rudi, care ne așazè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un cucui, i se bătuseun chiron... Îi zic, cu glas mai scăzut, prietenos, crezând că, orice i-ar fi făcut la cap instructorii de la Tiraspol’ și de la Dubăsari, un cap de om nu se strică așa de ușor ca un ceasornic, de-o pildă...: «Sapșa, tu mă cunoști, ți-am fost Învățător, familia ta mă cunoaște de peste zece ani - cum poți spune atâtea gogomănii, dintr-o răsuflare? Mă cunoști tu, te cunosc eu - nu ești tu băiatul care... omul să...» «Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau să fie atenți, ce întâmplare neaștepată putea să apară? Nu erau în siguranță. Și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]