652 matches
-
adus cele 2 kg de sodă caustică care le-a turnat în căzănel amestecând mereu, timp de 8 ore. Făceam cu rândul la amestecat (mama, Oltea și cu mine, cu o lopată de lemn lungă), ca să nu se prindă de ceaun. Mama avea grijă ca focul să fie moderat, potolindu-l cu vătraiul. Când era aproape gata de fiert, Oltea a pus parfumul de levănțică, continuând să amestece. Apoi, luând căzănelul de cele două torți, au turnat amândouă compoziția în niște
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În felul acesta își făcea reclamă la marfa sa. Blehariul, de asemenea era nelipsit din viața satului. Avea căruța acoperită cu o pânză groasă susținută pe un schelet de lemn și în ea avea obiecte din tablă, tuci sau fontă (ceaune, căzănele, castrole, găleți, șăici și chiar butoiașe, bidoane etc.). Aduna "blehoance" vechi, găleți sparte, bidoane stricate, căzănele fără torți, unelte agricole deteriorate, tablă (bleah) veche, ruginită, bucăți de burlane, plite, roți etc. În schimb dădea gospodarului obiecte noi, de care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fugeau, care mai de care să pună mâna pe tobă, s-o bată. Circulau și niște anunțuri: A sosit bleharul, A trecut hotarul, Hai, veniți cu ce aveți: Cu blehoance, cu găleți! Dacă vreți să cumpărați Acasă nu stați! Vrei ceaune, căzănele, șăici, bidoane sau burlane? Acum repede veniți, Nu mai stați să vă gândiți! Ulița pe care intra blehariul cu căruța se umplea repede de lume și începea târguiala. Se bătea palma și ca să fie și mai cu noroc, se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
știoalne, ochiuri de apă otrăvite în care mai erau niște gângănii adaptate la mediul toxic, infestat cu milioane de microbi. Se duseseră vremurile când de-aici prindeam pești și raci cu nemiluita, pe care bunica îi arunca fără milă în ceaunul cu apă clocotită pe foc, iar toată carapacea lor devenea roșie-roșie. Mâncam toți cu mare poftă, iar Haiduc avea, desigur, și el, partea lui de ronțăit. Prin urmare, nu putea bea apă din pârâiaș. Din reflex, se întorcea din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
au devenit expresia modului de libertate pe care l-am ales și-l înțelegem noi și l-am urmat. Poate să mai existe pe undeva și cîte unul care visează "poezia pură", "arta pentru artă", edelvaisuri metafizice sau cocleală de pe ceaunul de platină al lunii, dar omului, adică aceluia care muncește și vrea să trăiască omenește pe pămînt, altceva-i trebuie, despre altceva vrea să-i audă pe scriitori vorbind. Iar aceasta e adevărat nu numai în țările socialiste, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de parcă se pregătea de cea mai mare sărbătoare a lumii. Mahalalele miroseau a bunătățuri la grătar, a cârnăciori, a patricieni, mititei și mușchiuleți de vită sau de oaie, cotlete și cefe grase de porc, berbecuț sau pui ori curcan la ceaun cu usturoi. Și era plin de bodegi, de cârciumi și birturi ieftine, unde găseai mâncare caldă, de la ciorbe la tot soiul de tochituri, băuturi și dulciuri de casă. În centru, numai restaurantele de lux și marile grădini de vară se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ele printre preferatele bucureștenilor, iar la Leul și cârnatul, de pe 11 Iunie, unde mai era și grădina Luzana, puteai mânca zece mititei cu un leu și cu încă unul puteai bea un șpriț, dar speciali- tatea casei rămânea puiul la ceaun cu mujdei și mămăliguță aburindă. Seara se mergea în baruri, așa cum erau numite fostele cabarete, unde mai puteai lua ceva preparate reci, dacă n-apuca- seși să mănânci, dar cele mai importante erau băuturile scumpe, whisky-urile, coniacurile și cocteilurile în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un convoiu care nu mai avea sfârșit. Oamenii curat îmbrăcați, ca într-o zi de sărbătoare, veseli. Femeile plânse. În târgul vitelor aproape de cazarmă mulțimea aceea imensă a campat; a deshămat; au așezat muntenii cujbele și au aprins focurile, pregătind ceaunurile de mămăligă. Toți cei care au avut a face drum pe jos s-au înfățișat în această primă zi. Rechiziția s-a făcut totală în aceiași zi de Duminică. În ajun, treceau călărașii din sate curat îmbrăcați, porniți spre Roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bulibașă, un vornic, un notar, un pădurar, o femee din sat vadană tânără și drăcoasă, un urmaș al lui Feltin (unguru cel mare), trei frați țigani mari hoți etc., cum se vede mai la vale. Cum se face mămăliguța, cu ceaun în cujbă. Menu surprinzător: usturoi pisat cu sare. Apă băută deadreptul dela izvor. Somn cu capul pe-un bolovan. Obiceiuri păgâne care subsistă încă. Omul sălbatic, care se ocupă cu braconaj fără pușcă și cu jucăria, care trăiește singur departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
furculiți și cuțite pentru prăjituri. Câte paisprezece feluri de pahare, farfurii, cuțite, cuțitașe, lingurițe, lopățele, cești și toate câte nici nu-ți mai trăznesc prin minte. Du pe acești oameni în pustietățile Călimanilor la noi și dă-le numai un ceaun, o custură, amnar și iască, baltag și tohoarcă, și lasă-i să se descurce. Să văd cum au să facă foc, cum să-și gătească masa, casa și culcușul. A face un foc sub streșina pădurii când stropește o leacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trimes acasă să aduc căpăstru. Eu m-am suit pe un pat în șură să iau căpăstru din cui și mi s-a părut că a strigat tata și de frică am sărit pe la celălalt capăt al patului într-un ceaun mare cu apă clocotită, până la genunchi. Și am vrut să mă duc la pârău dar nu m-am putut duce decât până în mijlocul ogrăzii și am căzut jos. Trei nopți și trei zile n-am închis ochii. Pielea de la genunchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
linte, Ghiorghiță cu mândre multe, Când se duce pe la toate Îl apucă miez de noapte Iar când vine pe la mine Îl apucă ziua bine" și "Cucoanele acuma-și fac pălăria cât mitropolia Și pe cap le șade drept ca un ceaun" și "Când la podu aceal de cheatră L-am găsit pe Rifchea bată Puțuntel îngreunată!" Și la nuntă au venit și săteni din Boboești, și au dăruit fiecare câte un ban după puterea lor. Și soacră mea a zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a preluat obiectele rămase de la "Spitalul de alienați de piste Bariera Salhana", cum raportează intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte sărace, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII ȘI AȘEZĂMINTE MEDICALE Începuturile organizării asistenței psihiatrice de stat sunt legate de primele măsuri de ordin legislativ care stabileau recunoașterea oficială a problemei, conturându-i limitele și conținutul. Periculozitatea socială sau numai incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
scutiți de celelalte rezoane. Au mai fost și alți membri care au figurat în jocul păpușelor, precum Miron Pompiliu, șeful caracudei clefăitoare, Iacob Negruzzi sau carul cu minciunèle, cum îl poreclea Pogor, reprezentat prin o păpușă mohorâtă cam de coloarea ceaunului. Petru Carp, supranumit excelență, reprezentat prin o păpușă cu titva goală ca un genunche, împodobită numai cu trei peri à la Bismarck, dar de rolurile lor nu-mi mai aduc deloc aminte. Așadar, iată, în rezumat, pre cât memoria m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întreaga icoană a țărei mele cu munții, cu apele, cu pădurile, cu tradițiile, cu sălbătăcia ei chiar. Mă uitam la dânsul și nu-mi venea a crede ochilor. Auzi!... Un țigan autentic, în costumul lui primitiv, cu fața mohorâtă ca ceaunul, cu dăiraua 194 în mână, cu ursul Carpaților legat de botniță lângă dânsul, aici la porțile Parisului, în vechiul culcuș a lui Ludwig al XIV-lea, în mijlocul civilizației celei mai rafinate! Ce contrast izbitor, ce anacronism, ce nepotrivire de timpuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stufului se ridică un firicel de fum. Acolo găseam pescari care făceau celebra ciorbă de pește pescărească și unde dacă le dăruiai o sticlă de vodcă, te puteai ospăta după pofta inimii. Ciorba de pește de acolo se făcea în ceaune mari, cu apă din Dunăre atât de tulbure de nu se vedea fundul ceaunului (se steriliza prin fierbere), se făcea obligatoriu din 4-5 sorturi diferite de pește, curățiți de intestine dar fără să se spele sângele și crestați cu cuțitul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de pește pescărească și unde dacă le dăruiai o sticlă de vodcă, te puteai ospăta după pofta inimii. Ciorba de pește de acolo se făcea în ceaune mari, cu apă din Dunăre atât de tulbure de nu se vedea fundul ceaunului (se steriliza prin fierbere), se făcea obligatoriu din 4-5 sorturi diferite de pește, curățiți de intestine dar fără să se spele sângele și crestați cu cuțitul pe exterior pentru a favoriza scoterea sucurilor la fierbere, se punea un minimum de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
d’Avanson, Joachim du Bellay, gentilom și curtezan, prieten al lui Ronsard, fruntaș al Pleiadei... și tot aici, În marginea Giurgiului, am văzut, la via cu bu tucii de viță groși ca o butie a prietenului staroste de pescari, un ceaun cât o turlă răsturnată de biserică, spân zurat pe furci groase de fier, și În care fierbea o mămăligă s-o mănânce, adu nate la un loc, toate neamurile mele de mămăligari cu cerul gurii plin de mămăligă, dintre care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dunării, după cum auzeam În copilărie de la ai noștri, rămași acasă, pe Vâlsan, fără de nici o știre. În seara asta, abia răcorit de valurile tălăzuind rar și Îndesat de maluri, ca o adâncă răsuflare a bătrânului fluviu, avea să se sature, din ceaunul cu mămăliga În clocote, toți ciobanii, purcarii, oamenii din vie și din baltă, câinii lor și cei din vecini, slujitori ai omului, prop tiți jur Împrejur În coadă, mai aproape sau mai pe de lături, după cum se simțeau sau nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la Vadul lui Vodă. Distanța de la Chișinău până la Vadul lui Vodă este de circa 30 de kilometri. În jurul orelor două noaptea am ajuns acasă, flămânzi și frânți de oboseală. Bătrâna a avut puterea să ne spună că făcuse acasă un ceaun plin de sărmăluțe, cu crupe de porumb. începând de a doua zi bătrâna nu mai avea stare, voia să plece înapoi, zadarnic o sfătuia fiica să nu plece, că este foarte periculos. După două zile a mers până la gara mare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai spus. PÎnă la urmă, după una dintre poveștile noastre triste pe care le aveam În program, unul dintre oameni ne-a dat niște coceni de porumb, iar altul inima unei vaci și niște potroace. O femeie ne-a Împrumutat ceaunul ei și am Început să ne organizăm masa, Însă pe la jumătatea procesului, pirotehniștii au eliberat drumul și cîrdul de camioane a Început să se miște. Femeia și-a luat Înapoi ceaunul, iar noi am mîncat porumbul nefiert și am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vaci și niște potroace. O femeie ne-a Împrumutat ceaunul ei și am Început să ne organizăm masa, Însă pe la jumătatea procesului, pirotehniștii au eliberat drumul și cîrdul de camioane a Început să se miște. Femeia și-a luat Înapoi ceaunul, iar noi am mîncat porumbul nefiert și am pus deoparte carnea crudă. Ca Încununare a nenorocirilor noastre, se apropia noaptea, iar o furtună cu ploaie Îngrozitoare a transformat drumul Într-un fluviu periculos de noroi. Nu putea trece decît cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și salvează-ne! Copiii noștri au nevoie de tine; sunt speriați; i-a cuprins frica. Nu mai avem apă, rezervele de foc sunt aproape epuizate, iar mâncarea noastră o constituie doar boabele de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun. Copiii noștri rabdă și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem ieși din casă, fiind complet acoperiți de zăpadă. Necesitățile fiziologice ni le satisfacem într-o căldare de tablă din cealaltă cameră. Oare cu ce-am greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grădinii familiei Condor, unde se afla fântâna, troianul era atât de mare, încât nici vorbă să poată ajunge la puț. Ce-ați făcut băieți? Dar apa? Mama, fântâna-i complet astupată și nu putem da de ea. Mama a adus ceaunul, băieții l-au umplut cu zăpadă, au îndepărtat cercurile de la orificiul central și au pus tuciul. Acum flacăra bătea direct în fundul recipientului și pe măsură ce zăpada se transforma în apă, o luam și o puneam în căldare unde se răcea, rămânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te miști, fără să vorbești, pătruns doar de momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]