676 matches
-
strângerea dărilor, supravegherea muncilor obștești obligatorii, făcând, astfel, posibilă realizarea sistemului de fortificații în Dacia, a introdus sistemul de legi beligines, iar pe plan spiritual și-a întărit propriul cult. Prin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea pericolului reprezentat de celții situați în sud și în vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea cetăților grecești de la malul Pontului Euxin, întinzându-și regatul de la Pontul Euxin, în est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de la Munții Haemus, în sud, până la
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial adversar de temut al puternicei Republici romane. În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal. Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată care a fost calculată funcție de momentul venirii la
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
înlesnit procesul de uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia Panonică. Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În această perioadă își mută centrul de putere în munții Orăștiei și capitala la Costești. Regatul lui Burebista a atins întinderea maximă după campania din est, din anul 55 î.Hr., împotriva cetăților de la Pontul
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
mari căpetenii de formațiuni politice devenite acum generali ai lui Burebista". Izvoare antice pentru stabilirea exactă a componenței pe arme a forțelor militare nu există, dar istoricii și istoricii militari sunt de părere, prin analogie cu componența armatelor inamice a celților și romanilor, că armata lui Burebista a fost formată din trupe pedestre, trupe călare, trupe destinate mașinilor de asediu, specialiști în construcția fortificațiilor, flotilă de Dunăre și o flotă a Mării Negre, după cucerirea cetăților pontice. Cavaleria a fost mai redusă
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
presupune că itinerariul urmat de oastea lui Burebista a fost marcat de îngroparea unor tezaure monetare la Tótfalu, Stupova, Bratislava, Simmering etc. Efectul acestei campanii a fost nimicirea totală a tauriscilor și boiilor: Rezultatul a fost o masivă migrație a celților spre vestul Europei, resturile tauriscilor s-au împrăștiat până la Noricum, iar ale boiilor până în Galia, iar hotarele Daciei s-au extins astfel până la confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie, iar stăpânirea lui Burebista ajungând să se învecineze cu cea a
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
din Londra au fost înscrise în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Simbolul Londrei este Big Ben-ul, turnul cu ceas al Palatului Parlamentului, construit în secolul al XIX-lea în stil neogotic. Inițial o așezare întemeiată de celți, a fost capitala provinciei romane Britannia, având numele de Londinium și a devenit capitala Angliei de la sfârșitul secolului al XI-lea. În prima jumătate a secolului XXI, Londra, care adăpostește 12.5% din populația Regatului Unit, continuă sa fie unul
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]
-
pare că a dat și numele nativ al orașului, "London", deși unele date recente arată că "London" ar putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraș roman este asediat, prădat și ars pînă la temelii de către răsculații celți conduși de regina Boadicea. Londinium a fost abandonat după căderea Imperiului Roman. La vest de vechiul oraș a apărut în secolul al VII-lea o așezare saxonă cu numele "Lundenwic", pe locul unde azi se află Aldwych. La începutul secolului
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]
-
a mânca), > "preguntar" (a întreba), > "tamaño" (talie, măreție). Există și urmași ai unor derivate latine nemaiîntâlnite în alte părți: > "cabeza" (cap), > "corazón" (inimă), > "amarillo" (galben). Peninsula Iberică a fost locuită înainte de cucerirea romană de populații neindoeuropene și indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celți (indoeuropeni), iberi (neindoeuropeni), celtiberi (rezultați din fuziunea celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor, singurii care au rezistat până azi). De la aceste populații au rămas toponime și hidronime, prefixe și sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
Există și urmași ai unor derivate latine nemaiîntâlnite în alte părți: > "cabeza" (cap), > "corazón" (inimă), > "amarillo" (galben). Peninsula Iberică a fost locuită înainte de cucerirea romană de populații neindoeuropene și indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celți (indoeuropeni), iberi (neindoeuropeni), celtiberi (rezultați din fuziunea celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor, singurii care au rezistat până azi). De la aceste populații au rămas toponime și hidronime, prefixe și sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
cât și primele urme arheologice care atestă existența unei civilizații cu fundament etnic și cultural sunt de origine celtică, în acest sens nu putem afirma că elementul etnogenetic primordial a fost cel dacic, deși este cert ca în momentul venirii celților ținutul Transilvaniei trebuie să fi fost locuit. Un argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec.I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul regelui dac Burebista. Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
că elementul etnogenetic primordial a fost cel dacic, deși este cert ca în momentul venirii celților ținutul Transilvaniei trebuie să fi fost locuit. Un argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec.I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul regelui dac Burebista. Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice a fost atât de înalt încât numeroasele elemente arheologice de pe teritoriul Transilvaniei postceltice sunt complet diferite de cele dacice din regiunile extracarpatice și întru totul
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice a fost atât de înalt încât numeroasele elemente arheologice de pe teritoriul Transilvaniei postceltice sunt complet diferite de cele dacice din regiunile extracarpatice și întru totul atribuibile culturii La Tène (aparținând celților). Astfel elementul celtic este cel mai notabil factor primordial în cadrul etnogenezei românilor transilvăneni. Succesiv, odată cu cucerirea romană s-a adăugat elementul latin. Notabil este de asemenea faptul că după retragerea aureliană pe teritoriul Transilvaniei a fost și o capitală a
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
doilea la începutul primăverii (flux verde). Budapesta este o capitală ferită de vânt, mulțumită Munților Carpați și Munților transdanubieni. Direcția vântului dominant este de Nord-Vest. Toamna, lipsa vântului duce la creșteri abundente de ceață. Orașul Ak-Ink a fost fondat de celți pe malul drept al Dunării. În epoca romană primește numele de Aquincum, devenind centrul de guvernare a Pannoniei Inferioare. Pe malul stâng al Dunării se construiește un nou oraș cu numele de Trans-Aquincum, numit și Contraaquincum. Cele două orașe au
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
începând cu al doilea mileniu î. Hr. În jurul anului 400 î. Hr., Cultura La Tène s-a răspândit în interior până în Peninsula Iberică (Spania și Portugalia), și, apoi, Anatolia. Etruscii locuiau în Italia centrală și în Lombardia, unde au fost alungați de către celți, care s-au amestecat cu vechii locuitori ai Iberiei pentru a crea o cultură celtiberică unică. Deoarece celții nu utilizau scrierea, nu există prea multe informații legate de ei. Romanii i-au întâlnit și au înregistrat numeroase informații legate de
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
până în Peninsula Iberică (Spania și Portugalia), și, apoi, Anatolia. Etruscii locuiau în Italia centrală și în Lombardia, unde au fost alungați de către celți, care s-au amestecat cu vechii locuitori ai Iberiei pentru a crea o cultură celtiberică unică. Deoarece celții nu utilizau scrierea, nu există prea multe informații legate de ei. Romanii i-au întâlnit și au înregistrat numeroase informații legate de ei; acestea și dovezile arheologice sunt singurele surse disponibile despre această extrem de influentă cultură. Celții au făcut o
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
celtiberică unică. Deoarece celții nu utilizau scrierea, nu există prea multe informații legate de ei. Romanii i-au întâlnit și au înregistrat numeroase informații legate de ei; acestea și dovezile arheologice sunt singurele surse disponibile despre această extrem de influentă cultură. Celții au făcut o concurență formidabilă, deși dezorganizată, statului roman, care, ulterior, a colonizat și cucerit o mare parte a Europei de Sud. La sfârșitul epocii bronzului din civilizațiile precedente se naște cea greacă (elenă), care se va dezvolta și va
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
Marea Neagră și Marea Caspică (Herodot). Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui "polis" de-abia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, fiind redenumit "Constantiana". Publius Ovidius Naso, poetul roman, și-a găsit exilul între anii 8-17 e.n. și și-a petrecut în Constantiana ultimii
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
folosire este încă păstrată în limba engleză - Welsh. Originea numelui tribului pare să fie aceeași cu nemțescul "volk" sau englezescul "folk". În Transilvania, sașii îi numeau în trecut pe români: "Blochen" sau "Blechen". (sg. "Bloch" sau "Bloche" sau "Bleche"). Cum celții (galii) au fost romanizați, cuvântul și-a schimbat înțelesul în acela de "popor romanic", așa cum este el păstrat azi în numele valon în Belgia. Acest cuvânt, care desemna popoarele romanice, a fost împrumutat de la goții germanici (ca *walhs) de către slavi. Mai
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Istoricul aromân Neagu Djuvara propune altă variantă: așa cum, în Peninsula Iberică, în Galia și în Peninsula Italică, populațiile latine locale (anume Iberii romanizați, Celții romanizați și Italicii) au evoluat diferit de la nordul la sudul zonelor respective, la fel în Peninsula Balcanică și la Dunărea de Jos, populația Daco-Tracă romanizată a evoluat diferit de la nordul la sudul zonei, "vatra străromână" întinzându-se la nordul liniei
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
alpină către vestul Franței de astăzi. Însă, pentru a putea realiza o astfel de migrare, helveții ar fi trebuit nu doar să mărșăluiască prin teritorii aflate sub control roman, ci să străbată și teritoriul tribului Aedui, aliat cu romanii. Alți celți de origine galică și alte persoane din provincia Galia Narbonensis se temeau ca helveții să nu vandalizeze totul în calea lor până la destinația finală. Fără a pierde timp, Cezar s-a opus ideii și a recrutat în grabă două noi
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
porțiune a Galiei. Decimus Brutus, tânărul viitor asasin al lui Cezar, a fost trimis în nord, către Britania de astăzi, pentru a construi o flotă printre veneți. Veneții controlau căile navigabile cu o formidabilă flotă proprie, sprijiniți însă și de celții britanici. Inițial vasele galice le-au depășit pe cele romane, Brutus neputând împiedica operațiunile veneților. Dar ingeniozitatea romană a intrat în acțiune, și aceștia au început să folosească cârlige lansate de arcași pentru a cuceri vasele veneților. În scurt timp
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
unguri”. În perioada Imperiului Roman, romanii au numit regiunea unde se află actualul stat maghiar Panonia, care ulterior a primit numele geografic de Panonia. Înaintea romanilor partea panonică estică s-a găsit frecvent sub dominația regatelor geto-dace care rivalizau cu celții central-europeni (perioada regelui Burebista). Primii migratori care au invadat în evul mediu Câmpia Panonică au fost hunii, conduși de Attila, care uneori au făcut alianță cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i în luptele împotiva galilor. După moartea lui Attila în
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
î.Hr. Un alt căpitan numit Brennus, în fruntea unei armate largi, a renunțat să distrugă Templul lui Apollo din Delfi doar în ultimul minut, văzând, conform legendei, o amenințare în formă de fulger. În același timp o bandă migratorie de celți, circa 10.000 de luptători, împreună cu femeile, copiii, și sclavii lor treceau prin Tracia. Trei triburi galice au trecut dinTracia în Anatolia la invitația regelui bitinian Nicomedes I, care a cerut ajutor pentru lupta sa contra fratelui său. Ulterior ei
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
de azi din Novi Sad are origini vechi, încă din epoca de piatră (în jur de 4500 î.Hr.). Această așezare a fost situată pe malul drept al Dunării pe teritoriul de azi al Petrovaradinului. Această regiune a fost cucerita de celți (în secolul IV î.Hr.) și români (în sec I î.Hr.). Celții au fondat prima cetate în această așezare, care a fost situată pe malul drept al Dunării. În timpul stăpânirii române, o cetate mai mare a fost construită în secolul I
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
de piatră (în jur de 4500 î.Hr.). Această așezare a fost situată pe malul drept al Dunării pe teritoriul de azi al Petrovaradinului. Această regiune a fost cucerita de celți (în secolul IV î.Hr.) și români (în sec I î.Hr.). Celții au fondat prima cetate în această așezare, care a fost situată pe malul drept al Dunării. În timpul stăpânirii române, o cetate mai mare a fost construită în secolul I cu numele de Cusum și a fost inclusă în provincia română
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]