6,376 matches
-
descărcat În aceeași clipă, toate Îl făcură să se simtă cuprins de mândrie. Am ucis un om. Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică pălăria moale și cenușie, făcută de cel mai bun pălărier din Viena, dar puțin prea mică pentru el, pentru că fusese șterpelită din cuierul unei toalete, În fața unei cunoștințe feminine imaginare. Eu, Josef Grünlich, am ucis un om. Sunt deștept, se gândi el. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție, nu ezitase nici o clipă. O urmă de nemulțumire Îi umbri trăsăturile când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spunea nimic. Poate că era ținut minte doar de jurnaliști. Dr. Czinner trase ușa și se așeză pe locul de vizavi. — Sunteți preot? Încercă să adauge „părinte“, dar cuvântul i se Împotmoli pe limbă. Însemna prea mult, Însemna o față cenușie și Înfometată, pe care afecțiunea se transformă În respect, iar sacrificiul În suspiciune, a unui fiu crescut ca un inamic. Nu de credință romano-catolică, spuse domnul Opie. Dr. Czinner tăcu vreme de câteva minute, neștiind cum să-și formuleze doleanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu un geamantan În mână, Într-un tren care se clătina, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Învechită despre strategie și Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se lipească de fereastră, dar nu-i aruncă dimineții cenușii decât o privire grăbită. Din când În când apăreau, una după alta, câteva lumini dar nu era Încă destul de dimineață să poți vedea casele. Un pod peste Dunăre, mărginit de lumini, străluci precum catarama unei jartiere. Și-uite așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aia? Acolo! Trece! Repede! — Cetatea, spuse el. „Budapesta!“. Josef Grünlich, care stătea În colțul lui, cu capul căzut În bărbie, se trezi cu o tresărire și se duse la fereastră. Văzu străfulgerarea unui luciu de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se deschiseră imediat, alerți. Intră un soldat care le făcu semn cu mâna și strigă În direcția lor. Dr. Czinner repetă În englezește ce spusese acesta: — Trebuie să ieșim. Zăpada se năpusti asupra ușii deschise, desenând pe prag o urmă cenușie ca un val. Îi văzură pe țărani Îngrămădiți pe linie. Josef Grünlich se ridică În picioare, Își netezi vesta și-l Împunse cu cotul pe doctorul Czinner: — Dar dac-o luăm la fugă, eh, prin zăpadă, toți deodată? — Vor trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afară? Dr. Czinner se Întoarse spre Coral Musker: — Nu cred că există motive să ne temem. Vii? — Sigur că da. Apoi Îl imploră: — Așteptați-mă o clipă! Mi-am pierdut batista. Silueta Înaltă și subțire se aplecă asemeni unei perechi cenușii de foarfece, se puse În genunchi și pescui batista de sub bancă. Stângăcia lui o făcu să zîmbească. Uită de neîncrederea ei și-i mulțumi cu exagerată recunoștință. Ieșind, el păși cu capul aplecat, ca să evite zăpada, zâmbind singur. Unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și privi Înăuntru, iar Josef Grünlich Începu să plângă Într-un mod absurd, teutonic, gândindu-se la orfanii din zăpadă și prințesele cu inima de gheață și nici o clipă la Herr Kolber, al cărui trup era purtat acum prin zăpada cenușie din oraș, fiind urmat de doi funcționari Într-o mașină și un Îndoliat Într-un taxi - un holtei mai bătrâior, mare jucător de dame. — „Stai liniștit În umbra zidului și voi coborî eu la tine“. Lumea era În haos când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se năpustiră asupra lor prin furtună, iar șoferul confirmă din cap și arătă cu mâna Înainte. Un copil ieși În goană În mijlocul drumului și mașina făcu un viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci de kilometri, șaizeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe ușile din spatele scenei sau plimbându-se În susul și-n josul scărilor agenților. Într-o cabină de sticlă aflată pe malul unei mări cenușii, o femeie Îl făcea cu ou și cu oțet pe cel de lângă ea, În timp ce un clopot suna, anunțând ora ceaiului sau a intrării la slujba religioasă. — Wasser, șopti doctorul Czinner. — Ce doriți? Ea se aplecă asupra lui și Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere. Mașina opri Între ei, sărind peste prima linie și apoi rămânând nemișcată, ca o barcă eșuată. Unul din soldați spuse ceva și șoferul traduse În germană: — Dorește să vă vadă actele. Josef Grünlich se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încăpere și n-aveai unde să te ascunzi de lumina blândă și generoasă, dar Dna Eckman făcu tot ce-i stătea În putință să se ascundă după pianul care se Întindea ca o platformă lustruită Între ei. Era mică și cenușie, Îmbrăcată modern, dar hainele nu i se potriveau. Îi amintea lui Myatt de o cameristă vârstnică, care poartă rochiile de care s-a lipsit stăpâna. Sub braț avea un maldăr de cusături și șopti un bun venit de acolo de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strălucirea scenei. Îmi amintesc că, pe vremea când eram un tinerel, așteptam ore Întregi la ușa prin care se ieșea de pe scenă doar ca să pot arunca o privire unei obrăznicături din primul rând. Ciocolate. Invitații la masă. La vederea pieptului cenușiu de gâscă de pe platoul său, se opri o clipă. — Luminile Londrei, Încheie el. Dacă veni vorba de varieteuri, spuse Myatt, Janet, n-ai vrea să vii cu mine la un spectacol În seara aceasta? Folosi numele ei de botez, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fie exact genul meu. Nici măcar fulgii de zăpadă care dansau prin aer nu puteau să mascheze arhitectura stalinistă deprimantă a stadionului până la care Lauren, eu, Gerski și Oksana am traversat cu mașina tot orașul, În după-amiaza aceea de sâmbătă. Blocurile cenușii sunt blocuri cenușii, fie că sunt acoperite sau nu de zăpadă. Totuși, plini de emoție, ne-am târât picioarele Încălțate cu cizme solide, pentru zăpadă, de-a latul pistei de concurs, plină de ponei care săreau brusc În lături prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
meu. Nici măcar fulgii de zăpadă care dansau prin aer nu puteau să mascheze arhitectura stalinistă deprimantă a stadionului până la care Lauren, eu, Gerski și Oksana am traversat cu mașina tot orașul, În după-amiaza aceea de sâmbătă. Blocurile cenușii sunt blocuri cenușii, fie că sunt acoperite sau nu de zăpadă. Totuși, plini de emoție, ne-am târât picioarele Încălțate cu cizme solide, pentru zăpadă, de-a latul pistei de concurs, plină de ponei care săreau brusc În lături prin zăpadă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat-o pe cotor, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâna cealaltă, zicând: — Asta merge direct în veceu, acolo unde i-e locul. Și număr: 7, 8... Vrabie le dă tuturor niște pietricele rotunde, dintr-un coș pe care-l duce într-o mână. Îmi dă și mie una. E cenușie și rece; zice: — Țineți-o în mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să fim pe aceeași lungime de undă pentru ritual. Se aude apa trasă la toaletă. Papagalul de pe umărul lui Bursuc își tot răsucește capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sa fac și telekinezie, adică atunci când muți lucrurile cu puterea minții... Helen pornește mașina și zice cu voce tare, privind în oglindă: — Ce-aș coase gura peștelui! Își bagă telefonul și stiloul în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de argint. Mona, în acea seară, Coacăză, și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
imediata apropiere a Departamentului Lucrărilor Publice, o chelneriță ne zice, mie și lui dom’ sergent: — Nu au cum să elimine iedera deocamdată - și ne mai toarnă niște cafea. Se uită pe fereastră la zidurile verzi, brăzdate de vițe groase și cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul e împânzit de fisuri. Ferestrele sunt comprimate până li se sparg geamurile. În tocurile scâlciate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e galben, dar nu galben-rapiță. E mai degrabă galben ca o floare de piciorul-cocoșului făurită de Carl Fabergé din aur incrustat cu pietre prețioase galbene. Omul ține în mână o sticlă de bere. E încălțat doar cu niște șosete flaușate, cenușii. E îmbrăcat cu un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]