949 matches
-
din spate. Înainte cu o clipă putuse vedea crengile copacilor, de un verde fraged, argintate de felinarele străzii, luminile din Papuc și, ceva mai departe, luminile de la Belmont. Pentru ca, brusc, totul să se învăluie într-un întuneric vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sosește? Cam într-o jumătate de oră o să fie aici. Stella coborâse în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când, cu binoclul, feluritele isprăvi ale familiei McCaffrey pe plajă. Stând ascunsă, o văzuse pe Ruby venind și plantându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cei mai mulți dintre consumatori conștientizează pericolul acestora atunci când ei înșiși nu mai au puterea de a le refuza sau sfârșesc prin a-și face rău voit, sub imperiul dependenței. Consumul de droguri, indiferent de tipul acestora, transformă orice persoană și redă cenușiul, deformatul, hidosul din uman. Cei predispuși la a încerca orice tip de drog, fie el pasiv sau activ, sunt tinerii, deoarece din nevoia de acceptare și adaptare fiecare este gata să adere la orice, indiferent de consecințe. Este mult mai
Drogurile deformează totul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Florea Albert-Emanuel () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1915]
-
fi o problemă, probabil, să mă întorc pe vapor. După ce urcăm faimoasa și monumentala scară filmată de Eisenstein în "Crucișătorul Potemkin", ne suim în autobuze. Dar nu mergem prea departe. Ne oprim pe o stradă cu clădiri degradate, de un cenușiu murdar, unde suntem invitați să coborâm. Auzisem că Odesa e un oraș interesant, cosmopolit, cu un farmec aparte. Ceea ce văd eu seamănă, însă, unei femei decăzute care a renunțat la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de la noi. Comunismul a produs peste tot cam același tip de mizerie, dar aici mizeria pare intrată mai adânc în ziduri, ca o igrasie istorică. "Timpul sovietic" și-a pus mai vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase. Oricât de bine a vrut să se păstreze, "doamna" a sfârșit prin a se învăța cu cenușiul (culoare obsedantă), cu uniformitatea. Bucureștiul s-a înviorat mai repede. În rest, aceiași bișnițari ca la noi, aceeași bursă neagră, aceeași foame de dolari. Inflația e amețitoare. Pentru un dolar se dau vreo 230 000 de "cordoave". Merg cu un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
una din pasiunile tinereții mele (aș fi dat orice să pot bate step ca el). În anii '46, '47, au rulat pe ecranele cinematografelor din București numeroase pelicule siropoase, produse la Hollywood. Peste ele, a coborât apoi, ca o ghilotină, cenușiul "realismului socialist". Drept care America și-a păstrat, într-un cotlon al memoriei mele, imaginea fabricată la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu un surâs. După căderea brutală a cortinei de fier, am înțeles că americanii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
IAȘI N-o 176 Act justificativ Subsemnatul revizor școlar al județelor Iași și Vaslui declar că am primit de la d-nul director al Bibliotecei Centrale din Iași, pentru uzul cancelariei revizorale, un dulap mare, vechi, de brad, fără postament, colorat cenușiu, la care lipsește o scândură de la un raft. Acest dulap l-am luat pentru păstrare de acte însă în mod provizoriu și ca împrumut și mă oblig a-l restitui oricând domnul director al Bibliotecei l-ar cere înnapoi. Iași
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
defilează castelele nobililor ruși, transformate în magazii, centre agricole, săli de dezmăț, etc, în care a fost și el, cu trupa, cantonat. Ei, vânătorii de munte, au cunoscut arșița stepei tătărești Nogai spre munții ce-și înălțau crestele Iaila pe cenușiul zării. În repausuri, doritor să cunoască felul de a fi al oamenilor locului, cu toată oboseala nu putea să nu admire felul șăgalnic, visător al frumoaselor tătăroaice mascate de o anume neglijență explicabilă în situația dată, dar coloana trebuia să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
plasați în diverse scaune și cu o incomparabilă situație economică mai bună decât au avut-o ca lideri comuniști. În preajma lor stau și fripturiștii care n-au fost nici membri de partid, nici colaboratori ai securității, s-au aflat în cenușiul societății și au ieșit la suprafață împinși de lipsa celui mai elementar bun simț și foarte porniți pe făcut avere pe căi necinstite, pe jecmănit țara, situându- se astfel printre îmbogățiții foști în articulațiile p.c.r., toți furând ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
s-a menținut un an și care încă nu s-a descompus în totul și-l văd și pe el aproape zilnic. După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci de ceilalți prefăcuți m-am descotorosit eu singur... După cenușiul zilei de ieri, astăzi caut să mă gândesc la alte probleme. Deși vremea e însorită, e rece și așa cum se prognozează, vor urma brume groase ce vor ucide podoaba vegetală, așa cum se întâmplă ciclic în natură. Încerc să iau legătura
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și simplu, treceau, din întâmplare, pe acolo. Artistul cu telefonul mobil se muta din colț în colț, din unghi în unghi, completând, pe cât posibil mai mult, și mai aproape de adevăr, de realitate, opera sa telefilmată. Apoi, totul a reintrat în cenușiul de fiecare zi și moment. Nimeni n-a reținut,în mod deosebit,întâmplarea. A reintrat, totul,în obișnuitul zilnic al vieții. Artistul cu telefonul mobil nu s-a mulțumit cu imprimarea făcută. Nu degeaba se ostenise, țupăind,încoace și-ncolo
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca un om nesigur pe amintiri. Până la urmă, însă, se hotărî. ― Locul acela era cel mai frumos de lângă mare. Cu toate că ploua și era rece, m-am oprit să văd pescărușii. Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până departe, deasupra mării. Deodată, mi-am pierdut cunoștința. Am simțit că se face noapte și că țipetele pescărușilor îmi sfășiau creierul. Când mi-am revenit, pescărușii țipau și mai aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o fierbințeală
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aproape o castă și știau să uzeze de "lustrul" lor. Am pierdut, astfel, ocazia unică de a cunoaște ultimii ani tihniți ai Bucureștiului interbelic; un timp în care mai puteau fi văzute în București, probabil, înainte de a fi îngropate sub cenușiul războiului, adevărurile fostului "mic Paris", pestrițe și oscilând între cei doi Caragiale (tatăl și fiul). La internat, ca să poți ieși în oraș în cursul săptămânii, trebuia bilet de voie iscălit de director în persoană. N-am cerut niciodată unul. Ieșeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Crăciun sau până la Paști, așteptând vacanța așa cum așteaptă pușcăriașii zilele de vorbitor. Și nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice... Îmi dorisem enorm, din primele zile, să am și eu pantaloni scurți. La un moment dat, domnul Ioniță, om milostiv și cumsecade, mi-a făcut rost de o pereche. Nu erau noi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ar fi spus copiilor ei, awful creatures, nici o Înghițitură mai mult, pe urmă la ora mesei nu mai vor să mănînce nimic. Se uită la Julius, o văzu pe mătușa Susana cea Îngrozitoare și se uită la Șobolanul atît de cenușiu, Îi venea să-i strige lui Julius să mănînce sendvișuri pe săturate. Și simțea că nu mai poate suporta, biata de ea: Șobolanul era la fel ca pe vremea cînd trecea drept băiatul cel mai cumsecade din Lima, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noaptea de chiciură; o pojghiță de gheață se formează peste mlaștini. Toamna, tânăra pasăre e gata să-l înlocuiască pe puiul alungat de anul trecut, în lunga călătorie înapoi spre ținuturile de iernat. Dar mai întâi, păsările năpârlesc, revenind la cenușiul lor natural. Ceva se întâmplă în creierele lor la sfârșit de vară, iar această familie izolată cu trei membri se reintegrează într-un grup mai mare. Se leapădă de nevoia de singurătate. Se hrănesc împreună cu ceilalți, se așază împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
este omul, la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce mă Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor ce parcă redescoperă dintr-odată pămîntul scoțîndu-l din Întuneric, astfel Încît planeta se ivește cu o liniște impresionantă, maiestuoasă, sculpturală și rămîi cu ochii țintă plini de bucurie și de Îndoială, privind, așa cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lucruri, să pot vorbi despre asta, trebuie să fi simțit că tatăl meu abia putea să reziste, el însuși, pe lume. Vedeam lucrul acesta în maniera resemnată în care tatăl meu părăsea casa, în fiecare dimineață, în uniforma de un cenușiu închis a societății de tramvaie tatăl meu trebuie să fi fost singurul om din lume căruia o uniformă nu-i împrumuta nici un fel de prestanță ori de autoritate, ci, dimpotrivă, îl făcea să arate parcă și mai speriat și mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sporind sau scăzînd pe măsură ce își schimba locul, cu toate acestea, mișcarea era prea impunătoare, sugerînd distanțe imense, pentru a veni de la mașini. Pe Lanark îl liniștea. Fiecare stîlp al arcadei arunca mai multe umbre în cameră în diverse nuanțe de cenușiu, toate alunecînd lin într-o direcție sau alta. Mișcarea obscură, ritmică, și totuși neregulată a umbrelor era liniștitoare în comparație cu presiunea oribilă, întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vehiculele apropiate, deși pietonii și decorul erau invizibile. Dar într-o zi mi-am parcat mașina pe partea obișnuită a străzii, am deschis portiera să mă îndrept spre birou și n-am mai văzut nici strada, nici trotuarul, ci un cenușiu atoatecuprinzător, și tot înainte, spre silueta întunecată a clădirii în care îmi aveam biroul înu mai erau alte clădiri) era un șir solid de dale de culoarea pavajului, fiecare de dimensiunea tălpilor mele mele. Puteam ieși din mașină doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înainte și n-am pățit nimic, în afară de faptul că apăsarea picioarelor dispăruse. Nu m-am prăbușit și nici nu am început să plutesc. Nu mai aveam corp într-o lume fără corpuri. Existam ca o serie de gînduri printr-un cenușiu infinit. La început, m-am simțit enorm de ușurat. Nu mă temusem niciodată de singurătate, și zilele dinainte fuseseră mai tensionate decît îmi îngăduisem să cred. Am adormit imediat, ceea ce înseamnă că n-am mai gîndit, iar cenușiul înconjurător a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]