2,002 matches
-
rapace. Se adună ca un cânt lupii codrului de pâine, peste tot peste veșmânt se întoarce zor de mâine. Aurit desțelenit tot albastrul intră-n case, moara scutură porumb plumbul se răcește-n oase. Peste tot, totul din soare tot cerșește alinare cum surâsul se cultivă, gândul tău și buzele se aprind și rozele și flămânzeam peste nescris când iubirea s-a aprins! Referință Bibliografică: Când iubirea ne-a cuprins / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753, Anul V
CÂND IUBIREA NE-A CUPRINS de PETRU JIPA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368332_a_369661]
-
toată. Și fără tine să rămân, de-ar fi, Străin și rătăcit în astă lume, Aș pierde toate sensurile vii Și-aș deveni o umbră fără nume... CU TINE Cu tine pierd amiezile de vară, Curate gânduri izvorăsc din noi, Cerșind lumina dorului spre seară- Chemarea ne subjugă pe-amândoi. Cum să învăț a străluci în noapte Când tu te-ai rătăcit în cer de dor? Cine va prinde-n palme blânde șoapte Ce au străpuns seninul tău amor? Cuvintele s-
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
avântă / Să cucerească timp nedefinit” (Definiția iubirii). Dar cine nu a încercat, inspirat sau nu, la un moment dat, să definească ceea ce nu e prins în nici o definiție? Când „Eternitatea freamătă-n viori”, poeta se află cutreierând poteci de vise, „cerșind amintiri”. Și da, este convinsă că „Iertarea este singurul suport” (Iertare) și îndeamnă la înțelegere și îngăduință, în spirit creștinesc. Pentru Alexandra Mihalache, conceptele de nemurire, efemer, vremelnicie, eternitate, senin, infinit, veșnicie, răsărit, îi sunt atât de familiare încât se
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
și dedicat cu totul Poeziei pe care o slujește cu credință. Un om pe care, până și vorbele-l dor, și își clădește „castele cerești” (Mă mir). Iată și Crezul poetic al autorului: „Nu m-am rugat, nici n-am cerșit credinței/ Respectul îl sădesc, nu îl impun/ Nu mă aplec sub jugul umilinței/ Eu mă închin doar Neamului străbun// Nu am visat la râuri de lumină/ De raza lor se irosește-n van/ M-am ridicat încrâncenat din tină/ De-
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
animă în vers: „Picături din apa vie/ Inima unui torent/ Visăm Marea Românie/ Pe străvechiul continent// Picături de apă vie/ Suntem fluviu în prezent/ Iar Unita Românie/ Ni-i supremul argument// Împotriva iobăgiei/ Luptăm fără armanent/ Întregirea României/ N-o cerșim în Occident// Suntem picurii de ploaie/ Adunați pentru Unire/ Cum vrem pace, nu războaie/ Cerem țării re-ntregire” - Ideea care străbate acest poem-manifest este transformarea acestor picături într-un ocean: „Suntem picurii de viață/ Preludiu de uragan/ Alungând norii de ceață
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
pe vreun zid cu grafitti/ și-am dorit să fie bunicul meu.” (Mă doare...) Autoarea relizează portrete admirabile, tatălui, bunicului (cel mai reușit), șomerului singuratic care luptă să supraviețuiască și să pună o bucată de pâine la masa copiilor săi, cerșind pe la biserici. E o realitate destul de tristă, trăită de mulți în zilele noastre. Poeta aruncă o privire realistă asupra acestor aspecte, zugrăvindu-le cu măiestrie: „E frig în casă, în trupu-i ger,/ golit de vise și speranțe,/ pierdut,/ se plimbă
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
și speranțe,/ pierdut,/ se plimbă un șomer/ cu lacrimile înghețate./ E greu să meargă mai departe,/ când buzunarul îi lipsește/ urzește iar minciuni frumoase/ gândindu-se la ce-o să pună iar pe masă/ copiilor neînțelegători./ Și iar privind cerul rugător/ cerșind din mila cea creștină/ ar vrea un trai mai bun, un ban cinstit/ să nu mai cerșească în bisericile pline./ Iar nu i-a venit șomajul,/vârsta nu-i permite să muncească,/ căci, vezi Doamne,/ dacă nu ești tânăr/ nu
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
buzunarul îi lipsește/ urzește iar minciuni frumoase/ gândindu-se la ce-o să pună iar pe masă/ copiilor neînțelegători./ Și iar privind cerul rugător/ cerșind din mila cea creștină/ ar vrea un trai mai bun, un ban cinstit/ să nu mai cerșească în bisericile pline./ Iar nu i-a venit șomajul,/vârsta nu-i permite să muncească,/ căci, vezi Doamne,/ dacă nu ești tânăr/ nu mai ai azi nici o șansă./ Din când în când un trecător/ la fel de trist/ îi pune un bănuț
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
nu se face să-l refuzi. Așa că am început să-mi stroc mințile cu viteza luminii și să caut rapid în amintirile mele momentul când am scris catrenul cu pricina. În paralel căutam febril printre regulile forului meu interior și cerșeam la poarta intuiției o modalitate de a expune lucrurile cât mai dezincriminator pentru mine, din dorința de a evita alte „daruri” generoase din partea convivilor mei din acel birou. Mi-am amintit că, undeva, pe la începutul anilor optzeci, un scriitor renumit
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
sau un vițel servesc urșilor drept hrană, întremându-i puțintel. Mă-ntreb: de ce mai marii zilei la ei nu se gândesc și-i fac vedete negative când se răzvrătesc? Că vânătoarea nesăbuită și defrișarea de păduri constrâng bietele animale ca să cerșească firimituri. Referință Bibliografică: ALARMĂ / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 201, Anul I, 20 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ALARMĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366823_a_368152]
-
Cum explicați acest tip de victimizare? - Victimizarea are forme și comportamente diferite. Există oameni cu adevărat nenorociți de soartă - cobaii tranziției de la totalitarism către democrație. Există însă și specia victimelor de serviciu - oamenii care își plâng mereu de milă, care cerșesc atenția celorlalți, care practică autoflagelarea simbolică în contexte publice, cu scopul atingerii unor avantaje materiale. Acest gen de autovictimizare (mai ales combinat cu discursul colectivist) mi se pare un instrument facil, chiar pervers. Victima este prin definiție minoritară, iar membrul
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
vă fie! Bărbatul chiar s-a rușinat și a plecat iute la colega de breaslă. Ce au discutat numai ei știu, dar s-a întors spășit la Terezia și i-a zis un "sărut mâna"cu un glas care parcă cerșea iertare și pocăință. Uitându-se după mașină, Terezia simți un gust amar și o lehamite față de tot ceea ce înseamnă medicina noastră cea de toate zilele. Dacă așa s-au comportat în fața casei femeii, cum aveau să se comporte la spital
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
grătar pe care sfârâia o ciozvârtă de berbecuț; îmi lăsă gura apă! Am coborât. Cam puțină lume, dar cine să mai coboare dacă mai toți sunt plecați, care prin Grecia, care prin Italia, Spania, Anglia... „Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n poartă.” Mama ei de viață și de conducători! Mi se face greață. Preț de câteva secunde am rămas în stare de imponderabilitate. Nu știam încotro s-o apuc. Acasă, pe mama o găseam plânsă, tata - cu amicii
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
mâinile noastre! Sunt iertat dacă iert. Dumnezeu mă iartă dacă eu îl iert pe celălalt. Altfel nici că se poate! Cel ce a stat pe nedrept pe Sfânta Cruce nu cere nimic în schimb. Nu vrea mulțumiri și recunoștințe. Nu cerșește și nu pretinde, în schimb, cuvinte de laudă. Nu face din acestea o condiție a fericirii și a mântuirii noastre! Se gândește doar la noi. Se lasă pe Sine la discreția noastră. Se retrage cu multă smerenie. Lasă mântuirea celuilalt
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
arde, Orice scânteie ni se pare stea Și-orice hârtie se botează carte! Viteza ”sfântă” ne-a cuprins pe toți, Bărbatul înșelat nu vrea dueluri. Acum ne merge sufletul pe roți Și cinstea se îngroapă prin hoteluri. Vulgarii cerșetori mereu cerșesc. Ei ne cunosc. O, suflete blazate, O mână de întind, ne cuceresc! Le dam și bani și țel și demnitate. Ne râde moartea-n față după plac, Judecătorii n-au nicio sentința. Te văd zdrobit, sârman sfârșit de veac, Dar
NU NE MAI VREA PĂMÂNTUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367566_a_368895]
-
aglomerate, Abia dacă se-aud vecerniile în strana, Preocupați de sine, cu inimi cenzurate, Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goana. Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață, Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite, Oameni sârmani și singuri cerșesc stropi de speranță, Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite. Nu-i timp de gingașii și nici de brațe-ntinse, Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc, Cu toții au probleme și vise neatinse, Nu pot schimba destine
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]
-
dispar în unități de flotă Ferească Dumnezeu să ne-arătăm mânia! Ce e atât de mare , că nu există cota Din trenurile țării dispar mii de vagoane Le-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palate În timp ce bătrâneii cerșesc printre peroane Au palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coate V-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge ... Citește mai mult SĂ NU UITAȚI NICICÂND: AICI E ROMÂNIA! Ne-ați dat pământul țării și ne-ați vândut avereaIar inimile
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
-n RomâniaVapoarele dispar în unități de flotăFerească Dumnezeu să ne-arătăm mânia!Ce e atât de mare , că nu există cotăDin trenurile țării dispar mii de vagoaneLe-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palateîn timp ce bătrâneii cerșesc printre peroaneAu palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coateV-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge... VII. SĂ NU TAXAȚI ICOANA..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014. Ne-ați omorât cu taxe
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreaga și umplu spații din trecut dar clipă rece ce urmeaza îmi dăruiește conștiința îmi vărs o lacrima pe vene să pot opri pulsul crescut cerșesc o pauză de-o clipă să pot să îmi salvez ființă eu voi trăi doar în genunchi și sper să fie suficient voi încerca să dorm puțin să nu pierd timpul rugăciunii mă voi hrăni cu slove sfinte să nu
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
XXIII. CER DOAR O CLIPĂ !, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1062 din 27 noiembrie 2013. Sub umbră pașilor greoi se nasc morminte de durere O lacrima de disperare se scurge și inundă visul În ritmul pulsului crescut cerșesc fărâma de putere, Iar testamentului de suflet îi voi dona gândul și scrisul În palma-mi plină de sudoare e-ascunsă pielea de pe trup, Pe inimă debusolata se sprijnă un rest de viață Organele de suferință se răzvrătesc strigând în
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
se răzvrătesc strigând în grup, Ofer o eră de durere și cer o clipă, ca în piață! Citește mai mult Sub umbră pașilor greoi se nasc morminte de durereO lacrima de disperare se scurge și inundă visulîn ritmul pulsului crescut cerșesc fărâma de putere, Iar testamentului de suflet îi voi dona gândul și scrisulîn palma-mi plină de sudoare e-ascunsă pielea de pe trup,Pe inimă debusolata se sprijnă un rest de viațăOrganele de suferință se răzvrătesc strigând în grup,Ofer
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
rezolve problemele instituțiilor care au nevoie de mâzgălitura lor, nu de pierdere de timp. Semenul oftă coborându-și privirea. Oare conștientiza că și el procedase cândva la fel, ignorându-i pe cei care smeriți, îngenuncheați, veneau la el să îi cerșească o audiență și o semnătură, care pe atunci valora foarte mult? Timpul, ce îți rezervă timpul? Suntem frunze în vânt, figuri trufașe. Ne distrugem unul pe celălalt neavând remușcări. Ne batjocorim și ne umplem cu noroi nepăsându-ne de suferințele
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
nostru Nicu Ionescu, chitic, timid, mirat de minunățiile ce ni se aștern în minte și de regulă la locul lui, a dat un răspuns perplex, la întrebarea catedrei „Ce mănâncă tigrul?”. Sărind ca ars, cu două degete deasupra capetelor tuturor, cerșește și obligă doar pentru el un răspuns nimicitor și imperturbabil, păstrându-și, credea, toții laurii cuveniți pentru un merit pe care demult vroia să-i fie recunoscut:”Tigrul, mănâncă mămăligă!”. Hohotul de râs care i-a urmat, dimpreună cu precedentul
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA Vichy ȘAH MAȚ (erotice) Șah maț ne va da viață doar o dată Și nu vom știi aievea ce-am greșit - Ce mutare nu a fost adevărată, Deși eternității o clipă i-am cerșit! Dar viața noastră are povești adevărate Nu numai anotimpuri amare că în vis. În suflet o minune adesea ni se zbate, Suava, izvorîta direct din Paradis Sîni, coapse dulci și alte dulcețuri mai eterne Decît stelele nopții, care se prăbușesc
SAH MAT EROTICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367172_a_368501]
-
prinț 74 nimeni nu-l vede - în lumina orașului micul cerșetor 75 mâna întinsă - în lacrima din palmă o stea licărind 76 Ochii lui veseli asemeni oricărui prunc- doar palma întinsă... 77 un zâmbet vesel acoperit de colburi - un copil cerșind 78 copil așteptând - nici un strop de iubire printre banii mărunți 79 încă o noapte în gangul întunecat - copil al nimănui 80. un coșciug mic pentru canarul mort - zi fără cântec Referință Bibliografică: haiku / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]