710 matches
-
putea vorbi imperativ despre exil. Familia Stoiciu avea în țară, apropo de inadvertențe la portretul exilatului obișnuit, un statut cât de cât mulțumitor. În sensul că locurile de muncă nu reclamau constrângeri sufocante. El e un scenarist cunoscut, ea - o cercetătoare talentată la Centrul de Cercetări Sociologice al Academiei. În vremea premergătoare exilului, ei tocmai se mută în centrul Capitalei, într-un apartament spațios. Au și un copil reușit care, la 11 ani, scrie povestiri. Așadar, o familie ce trăiește aparent
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
jocul, jocurile, sau componenta ludică a comportamentului nostru cultural. Nu doar că filosofia trebuie făcută într-o manieră cât se poate de serioasă, dar - mai presus de toate - ea trebuie să se dedice exclusiv unor teme serioase. De aceea, cartea cercetătoarei Mechthild Nagel, Masking the Abject. A Genealogy of Play (Lanham Lexington Books, 2002), ar trebui salutată ca o contribuție de care era nevoie și care vine la momentul oportun. Intenția esențială a autoarei este să “propună o genealogie a jocului
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
aflate sub dominația altor „etichete”. Fiecare context istoric poate fi tratat în termenii specifici pe care îi presupune drept configurație particulară, care reclamă un ansamblu de termeni, categorii și definiții funcționale în această arie temporală strict determinată. Aceasta este ideea cercetătoarei americane Marcia Citron atunci când ea notează: „Succesiunea lineară nu trebuie să ocupe o astfel de poziție centrală în studiul istoriei. Ea scoate în evidență continuitatea directă, cauzalitatea și evoluția, care sugerează o moștenire comună și o linie continuă a descendenței
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Papagalul Alex este probabil cel mai cunoscut papagal din istorie, datorită inteligenței sale dobândite după un studiu de 30 de ani, condus de cercetătoarea Irene Pepperberg. Autor: Alexandra Schapson Povestea papagalului a început în anul 1977, când cercetătoarea l-a cumpărat dintr-un magazin de animale din Chicago, pe când acesta avea 12-13 luni. În cei 30 de ani petrecuți împreună, Alex a devenit cel
Alex, papagalul care a învățat să spună “Îmi pare rău” - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66305_a_67630]
-
Papagalul Alex este probabil cel mai cunoscut papagal din istorie, datorită inteligenței sale dobândite după un studiu de 30 de ani, condus de cercetătoarea Irene Pepperberg. Autor: Alexandra Schapson Povestea papagalului a început în anul 1977, când cercetătoarea l-a cumpărat dintr-un magazin de animale din Chicago, pe când acesta avea 12-13 luni. În cei 30 de ani petrecuți împreună, Alex a devenit cel mai bun prieten al cercetătoarei, alături de care a învățat să numere, să calculeze și
Alex, papagalul care a învățat să spună “Îmi pare rău” - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66305_a_67630]
-
Schapson Povestea papagalului a început în anul 1977, când cercetătoarea l-a cumpărat dintr-un magazin de animale din Chicago, pe când acesta avea 12-13 luni. În cei 30 de ani petrecuți împreună, Alex a devenit cel mai bun prieten al cercetătoarei, alături de care a învățat să numere, să calculeze și să facă legături între obiecte și relații mai bine ca un copil în vârstă de 5 ani. Astfel, Alex a ajuns să stăpânească un vocabular de peste 150 de cuvinte, să pornească
Alex, papagalul care a învățat să spună “Îmi pare rău” - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66305_a_67630]
-
copil în vârstă de 5 ani. Astfel, Alex a ajuns să stăpânească un vocabular de peste 150 de cuvinte, să pornească o conversație complexă sau să recunoască numele, materia din care sunt făcute și culoarea a peste 100 de obiecte. Relația cercetătoarei Irene Pepperberg cu Alex era atât de strânsă încât, povestește aceasta: “Într-o zi, când Alex a fost internat într-o clinică veterinară din cauza unei infecții ce-i amenința viața, el și-a folosit vocabularul pentru a pleda în fața cercetătoarei
Alex, papagalul care a învățat să spună “Îmi pare rău” - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66305_a_67630]
-
cercetătoarei Irene Pepperberg cu Alex era atât de strânsă încât, povestește aceasta: “Într-o zi, când Alex a fost internat într-o clinică veterinară din cauza unei infecții ce-i amenința viața, el și-a folosit vocabularul pentru a pleda în fața cercetătoarei. După ce a fost închis de doctori într-o cușcă din spital, Alex i-a spus lui Irene cu o voce tremurândă: „I’m sorry. Come here. Want to go back” („Îmi cer scuze. Vino aici. Vreau să merg înapoi”). Din
Alex, papagalul care a învățat să spună “Îmi pare rău” - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66305_a_67630]
-
complexă a lui Cioran, au fost scrise de un critic literar care a știut să analizeze și să aprecieze opera marelui gânditor la justă ei valoare. De aceea ni se pare curios faptul că la șapte ani de la moartea lui, cercetătoarea franceză Alexandra Laignel-Levastine, răscolind trecutul câtorva mari scriitori de origine română, a dat publicității la Paris o carte în care reamintește simpatiile față de mișcarea naționalistă din timpul tinereții lui Emil Cioran și Mircea Eliade, pe care îi acuză că și-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Garaz 1. Muzică postmodernă: schița unui "portret-robot" Întrebarea este una aparent simplă: există oare o muzică specific postmodernă, una în care preceptele ideologice ale postmodernismului și-ar găsi o realizare deplină<footnote O listă reprezentativă în acest sens o oferă cercetătoarea franceză Béatrice Ramaut-Chevassus în cartea intitulată “Musique et postmodernité” (Presses Universitaires de France, seria “Que sais-je?”, 1998), ideile acestei liste, formulate că titluri de subcapitole, reprezentând două grupaje de precepte extrinseci gândirii și practicilor musicale: (1) sfârșitul avangardei (pag. 8
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
atunci sfârșitul acesteia devine evident prin relevarea tot mai pronunțată a interesului pentru muzica lui Gustav Mahler, însă nu atât pentru imaginea lui de compositor postromantic, cât prin interesul pentru tehnică citatului și interacțiunii pluristilistice utilizate în lucrările lui, desi cercetătoarea franceză scoate în evidență un alt aspect al acestui interes: “Fără a dori să facă din Mahler un postmodern, se poate vedea în figură lui, deoarece el era marcat de gândirea lui Nietzsche, pentru care inelul sau spirală Eternei Reîntoarceri
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Pragensia, 1966). Într-adevăr, Jiřina Smrčková descoperea treptat însemnătatea pentru slavistică a primelor traduceri românești din textele sacre slave (a se vedea articolul său despre Le valeur linguistique des premières traductions roumaines, publicat în Romanistica Pragensia în 1961). Fără îndoială, cercetătoarea din (fosta) Cehoslovacie stabilea o legătură între romaniștii cehi (I. Urban Jarnik) și slaviștii români (printre care, ca întemeietor, îl considera pe B.P. Hasdeu); despre amândoi a scris în 1970, la București și la Praga. Jiřina Smrčková a avut întotdeauna
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
slaviștii români (printre care, ca întemeietor, îl considera pe B.P. Hasdeu); despre amândoi a scris în 1970, la București și la Praga. Jiřina Smrčková a avut întotdeauna o privire specifică, proprie, asupra limbii și culturii noastre. Ca lingvistă, ca o cercetătoare avizată în filologie slavă, ea considera româna o limbă și o cultură romano-slavă, care mai mult avea a face cu Balcanii decât cu Roma latină. Atunci când, după căderea comunismului, a apărut problema limbii moldovenești (Moldav"tina), Smrčková, bineînțeles, a apărat
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
interesează, ci lectura judicioasă a contextului. Cine i-a parcurs cărțile anterioare, Iuvenal (2002), respectiv colecția de eseuri Și totuși clasicii (2007), înțelege la ce mă refer. Demersul critic al Alexandrei Ciocârlie e, de la un capăt la celălalt, curat interpretativ. Cercetătoarea problematizează în permanență, dar fără elan speculativ, ceea ce îi trimite uneori concluziile într-un plan subsidiar. Scoase de acolo, ele se arată în toată splendoarea și îndrăzneala lor. La una m-am referit chiar în primele rânduri ale cronicii. Foarte
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
romanului, autor al ciudatului studiu „Dare de seamă despre orbi“, fragmentul cel mai șocant și tulburător din roman. Ernesto Sábato: Despre eroi și morminte. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 215 000 lei. Personalitate fascinantă Bazată pe informații de arhivă, lucrarea cercetătoarei franceze de origine română Lilly Marcou se citește ca un roman biografic. Inteligent și vizionar, politician abil și conducător autoritar, promotor al ridicării națiunii prin educație, bărbat marcat de pasiuni mistuitoare, sclipitor și carismatic, prieten credincios celor apropiați lui, temut
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
sale, Carol al II-lea se confundă cu România primei jumătăți a veacului XX. Lilly Marcou: Regele trădat. Carol al II-lea al României. Editura Corint, București, 2003. Preț: 175 000 lei. Nimfeta mitică Bazată pe informații de arhivă, lucrarea cercetătoarei franceze de origine română Lilly Marcou se citește ca un roman biografic. Inteligent și vizionar, politician abil și conducător autoritar, promotor al ridicării națiunii prin educație, bărbat marcat de pasiuni mistuitoare, sclipitor și carismatic, prieten credincios celor apropiați lui, temut
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
handicap) și grupurile etnice, fiecare fiind discriminat pe baza raportării la normă, însă Susan Moller xe "Okin"Okin afirmă că, în privința primelor, nu se poate vorbi despre un „mod de viață”. Asupra multiculturalismului ca mod de viață se apleacă analiza cercetătoarei Susan Moller xe "Okin"Okin, concentrându-se mai ales asupra tensiunilor existente între cele două teorii. Critica lui xe "Okin"Okin la adresa abordărilor teoretice aparent „neutre” (cum este cea a lui xe "Kymlicka"Kymlicka) evidențiază două omisiuni: dimensiunea de gen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
se sprijină pe dorințele particulare ale indivizilor izolați” (xe "Diamond"Diamond, xe "Hartsock"Hartsock, 1998). Cele două autoare nu consideră că femeile sunt indivizi în formula atomilor singulari 2 și oferă ca exemplu relația dintre mamă și copil, care, potrivit cercetătoarelor, nu poate fi percepută în termeni de interese. Dar relația mamă-copil include și alte dimensiuni conturate istoric și cultural- folosind formularea lui Adrienne xe "Rich"Rich -, pe lângă maternitatea ca experiență, există și maternitatea ca practică. Atenția acordată și activităților desfășurate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
că instituțiile, mecanismele și angajatorii nu au nici un aport la modul în care angajații își structurează deciziile privind parcursul profesional și, mai ales, la crearea disparităților de gen de pe piața muncii. Această perspectivă este cel mai bine ilustrată în articolele cercetătoarei Catherine xe "Hakim"Hakim (1991, 1995, 1996), care, prin argumentele sale asupra „miturilor” perpetuate de o axe "Băluță"numită literatură (în special feministă), arată că acestea conferă femeilor o poziție fals discriminatorie pe piața muncii. Poziția dezavantajoasă a femeilor pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
1989; Nancy xe "Fraser"Fraser, 1994; Heike xe "Trappe"Trappe și Rachel A. xe "Rosenfeld"Rosenfeld, 1998) au arătat modul în care mecanisme politice și sociale (politicile dezvoltate de statul bunăstării, de exemplu) pot conduce la formarea inegalităților. În opinia cercetătoarelor xe "Crompton"Crompton și xe "Harris"Harris (1998, p. 118), explicațiile sociologilor care s-au aplecat asupra problematicii situației femeilor pe piața muncii subliniază importanța constrângerilor structurale care influențează oportunitățile de angajare ale femeilor și care persistă, cu toate că barierele formale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
dimensiuni specifice. Acest salt de la RED la SID în formularea de politici contribuie la creșterea confuziei din analiza excluziunii sociale. De asemenea, trebuie remarcat că un concept precum cel de excluziune socială se dovedește foarte util în discursul politic. Unele cercetătoare au afirmat chiar că: „ne-am aventura să argumentăm că excluziunea socială rămâne un concept pentru care consensul privind înțelesul său este invers proporțional cu popularitatea folosirii sale” (xe "Daly"Daly, Saraceno, 2002, p. 93). Simpla garantare a accesului la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
mă interesează romanul vieții mele scris de turnători, înainte de apariția în presă a documentului la care mă refer, am mers la CNSAS pentru a afla ce cuprinde. Demersul mi-a fost ușurat de colega noastră Ioana Diaconescu și de o cercetătoare tânără, deosebit de amabilă, care avea fișate dosarele cu privire la lumea literar-artistică. Am aflat astfel că ancheta asupra mea relatată în documentul din 22 august 1990 a plecat de la un interviu pe care mi l-a luat Vartan Arachelian pentru TVR. Înregistrarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
are propriul termometru interior, spuse ea. Propriul ceas atomic. E ultima persoană de pe pământ care nu-și împarte timpul proporțional. E atât de egală. Atât de liniștită. Un balon de grijă constantă. —Din câte spui, ar putea fi o bună cercetătoare a păsărilor. —Mark n-o irită niciodată, nici măcar când e total dus. Nici unul dintre pacienți n-o descumpănește, iar unii sunt cât se poate de fioroși. N-are nici o așteptare față de cum ar trebui să fie oamenii. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucrat mult cu el. Păstrînd proporțiile notorietății, mărturisesc că vreo zece-cincisprezece derutați au spus și despre mine acest lucru. Acum văd că e de bine...Ce bine! S-a vorbit mult despre tandemul Romulus & Remus. Dar Titus Livius , zice o cercetătoare cu nume maghiar, crede că s-a strecurat, În marea istorie, o mică greșeală : gemenii au fost crescuți de o femeie de moravuri ușoare, Laurentia. Romanii foloseau termenul de lupa , pentru prostituate. Ergo : lupa = femeie destrăbălată, nu lupoaică!...Nașpa’! Americanii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
diavolilor : este un parc mic și cam dezamăgitor, murdar, Înțesat de sticle și gunoaie, cu homeleși”) sau glisări ludice , delec tabile pentru chisnovatul de mine(„ Îl tachinăm pe Virgil că seamănă la figură cu Lenin și cu Paul Everac”). Pentru cercetătoare, realitatea moscovită este surclasată de cea din roman, casa lui Bulgakov situîndu-se sub așteptările bulgakofilei, Casa Griboedov nefiind ceea ce se credea, pînă și tramvaiul care l-a decapitat pe Berlioz, nu trecea pe-acolo! Fotografia lui Bulgakov, din ultimele lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]