650 matches
-
a spus - la vărul său german Ludovic al XIV-lea, nimic n-a răzbătut În Memorii. Orgoliul impune tăcere orgoliului. Această prințesă prin substanță, acest suflet care nu s-a emoționat decât pentru că așa i-o cerea eticheta, această făptură ceremonioasă pentru care grandoarea era totul - o grandoare de teatru și de fațadă (acea honneur a lui Montesquieu) - ei bine, spre 43 de ani a simțit cum gândurile i se tulbură pentru un bărbat. Fructul era copt... O fecioară la 43
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie pe un ton voit ceremonios: — Aceasta este Alteța Sa regală prințesa Nur, văduva emirului Aladin, nepotul Marelui Turc. Am încercat să privesc în altă parte, dar curiozitatea îmi era cu atât mai puternică. La Cairo, toată lumea cunoștea drama acelui Aladin. Luase parte la un război fratricid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă atmosfera și arătă spre mine, prezentându-mă ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse spada, pe care o vârî la loc în teacă, înfățișându-mi-se cu o jovialitate excesivă: — Eu sunt brațul înarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o verifice. — Scoate-o. — Nu sunt sigur că... Dacă vrei să facem afaceri, Mahmud trebuie să vadă marfa. Abdel-Aziz puse rucsacul pe masă și trase ușor obiectul afară. Expresia lui Mahmud rămase neschimbată. În schimb, se întinse și, fără gesturi ceremonioase, scoase tabla din învelitoarea ei. —OK. —OK? Da, poți s-o pui la loc acum. —Nu te interesează? — În mod normal, Mahmud nu ar fi interesat de o tablă ca asta. Cărămizi de lut ca astea se găsesc zece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tace; se apropie de GUVERNATOR și-l privește lung; îl cercetează cu atenție; îi smulge batista din buzunarul de la piept și-și leagă singur ochii; se lasă în genunchi; își așează capul pe buturugă.) GUVERNATORUL ( Se ridică, plșește spre public; ceremonios.): Doamnelor și domnilor! Iată. un om deosebit! Iată un om minunat, cum fiecare dintre noi ar trebui să fim. Acest osândit s-a dovedit a fi o adevărată conștiință, o adevărată forță umană! A vrut să moară demn și, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se stingea Încet-Încet, așa Încât am avut curajul să scoatem capetele și să-i urmărim. S-au oprit În dreptul uneia dintre ușile acelea tip hală industrială, iar glasul lui Zoran s-a auzit limpede, pentru că omul șarja teatral enunțul unei invitații ceremonioase: - Poftim, e rândul tău... A urmat o pauză scurtă, de parcă celălalt ar fi reflectat la ce trebuie să spună. - Time is money, a rostit la fel de teatral, ca și când ar fi spus to be or not to be pe scena Metropolitanului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gândire mai mult mimate: aveam foarte limpede În cap motivul pentru care povestirea ei mă intriga la culme. - De unde știi toate astea? Și, de fapt, cine ești tu cu adevărat? M-a privit scurt, apoi s-a ridicat În picioare ceremonioasă: - Să mai facem o dată cunoștință. A treia oară... Numele meu este Eveline Fontaine, fostă Bârsan, născută Corbu. Sebastian Corbu a fost bunicul meu. 26 Mi-au trebuit câteva minute bune să-mi revin din uimire. Era prea mult pentru prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Începător inocent, am căzut În toate capcanele Întinse de epitetul melodios. Nu Înseamnă că nu m-am Împotrivit. De fapt, trudeam din greu la elegia mea, chinuindu-mă la nesfârșit cu fiecare vers, alegând și respingând, plimbând cuvintele pe limbă ceremonios și entuziast, ca un degustător de ceai, și tot apărea cumplita trădare. Rama influența tabloul, coaja dădea formă miezului. Banala ordine a cuvintelor (verb scurt sau pronume - adjectiv lung - substantiv scurt) dădea naștere unei dezordini banale de gândire, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să nu-mi dau seama că, pe lângă niște obiceiuri șocante, dar mai mult sau mai puțin trecătoare, exista și un ceva greu de explicat la Cambridge, ceva mai profund decât orice ritualuri și reguli, acel ceva pe care mulți absolvenți ceremonioși au Încercat să-l definească. Eu văd această trăsătură esențială În senzația constantă pe care o aveai că ești conștient de curgerea neîntreruptă a timpului. Nu știu dacă se va duce cineva vreodată la Cambridge În căutarea urmelor lăsate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Asta e părerea pe care o ai despre mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se auziră tunetele, lente și ceremonioase, neliniștind păsările marine care croncăneau nervoase În cuiburile lor. Carmen de Ibarra nu era supărată, nici măcar surprinsă de ceea ce Îi spusese. Știa de multă vreme că În spatele acelei măști respingătoare se ascundea o inteligență remarcabilă, din partea căreia s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în convingeri și practici care, după ce au trecut, pentru a încălzi și flexibiliza mușchii, prin oricare dintre multele versiuni ale conservatorismului moderat, au sfârșit prin a se arunca în cel mai indecent și reacționar egoism. În cuvinte nu atât de ceremonioase, acești bărbați și aceste femei, în fața oglinzii vieții lor, scuipă în fiecare zi, în fața a ceea ce au fost, scuipatul a ceea ce sunt. Că un politician din partidul de dreapta, bărbat între patruzeci și cincizeci de ani, după ce și-a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă doi soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Când Madani dispăru, Gacel traversă iarăși strada, spre evidenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pereți. Ieși în prag. La o sută de metri distanță, marea era albastră și liniștită, foarte diferită de monstrul înspumat și înfuriat din ziua anterioară, și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă o foarfecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost trecut pe pauză. Când credeam c-am fost livrat uitării, am fost luat din compania cotarlei și, invitat ceremonios, am mai cântat câte ceva, "la liber-alese", după cum s-a exprimat gazda. Numai că, fiind și un specialist de față, profesorul meu drag de muzică omul care-mi zicea mereu, la fel de drăgălaș ca și diriginta, de ce nu ți-ai scris tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și chiar reușesc. Rămân interzis. Mă frec încă o dată la ochi și citesc: "Urlă numai la depravați!" În dreapta și-n stânga panoului ghicesc prezența a două ființe. Cu siguranță ar trebuie să fie niște prieteni care așteaptă să mă invite, ceremonios, în cort. Reușesc să detectez ființa din dreapta: domnișoara de chimie. Înghit în sec. Nu pare a fi din staful cel bun, care trebuia să mă întâmpine. Îndrăznesc să privesc și în partea opusă. Gata. M-am resemnat. Când ochii ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scheletic și mohorât Tahúa hotărî că trebuia să aibă loc, cât mai curând, complicată ceremonie de alungare a temutului zeu Kauhúhu. Nici Tapú Tetuanúi și nici prietenii lui nu mai văzuseră vreodată un Mare Preot atât de înfumurat, plictisitor și ceremonios, căci oficie sacrificiile cu atâta sobrietate și cu atâta încetineala, încât la jumatatea ceremoniei cea mai mare parte dintre cei prezenți ațipiseră. Începu prin a așeza deasupra unei stânci sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
temea ca vorbele astea banale să nu statornicească pentru totdeauna Între ei niște relații formale: se vor Întîlni Întîmplător și vor vorbi despre teatru, sau despre vreme; zărind-o pe stradă, el Își va scoate pălăria și o va saluta ceremonios, fără pic de emoție, căci Între timp sentimentele lui pentru ea se vor fi stins cu desăvîrșire. — Aștept cu nerăbdare această clipă, de cînd te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dezlegat Într-un rebus clarifică adesea un ansamblu Întreg de cuvinte, dîndu-le un sens: Cum Îl prezentase, oare, doamna Bellairs? „Omul nostru de afaceri“ - da, așa Îi spusese. Rowe rămăsese În picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să Întîmpine, foarte ceremonios, un personaj de vază, dar În ochii celuilalt nu apăru nici un semn de recunoaștere. Da, domnule Bridges? Întrebă el. Erau primele cuvinte pe care le auzea Rowe din gura acestui personaj, care jucase pînă atunci exclusiv rolul unui mort. — Dumnealui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grup; dar, este important de notat, fiecare apropiere face Întâi obiectul unui consimțământ, cel mai adesea explicit. Când o femeie vrea să refuze o relație nedorită, Își arată voința cu un simplu gest al capului - provocând imediat, la bărbat, scuze ceremonioase și aproape comice. Extrema urbanitate a participanților masculini pare și mai frapantă când te aventurezi spre interiorul zonei, dincolo de linia dunelor. Într-adevăr, această zonă e de regulă rezervată amatorilor de gang bang și de pluralitate masculină. Și aici, germenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se știe cum) și fiind ușor lăsată Într-o parte din cauza vânturilor și a ploilor, pare chiar un sân uriaș și translucid care stă, desperecheat și un pic bleg, la plajă. Ca urmare, insula plutitoare e botezată cu numele deloc ceremonios de The Tit (Țâța). Pe continent, asociațiile feministe se alătură cererii multiculturalilor de-a recunoaște noua insulă drept cel de-al 51-lea stat american, sub numele de Breastonia. În semn de protest, femeile Își ard sutienele pe peluza din fața
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare iarăși, ca altădată, cândva, în tinerețe, provocatoare. El acceptă plecăciunile ceremonioase, sărutările, frenezia atâtor afecțiuni înnoite. Li se înfățișează, în eleganța costumului și a gesticii, pacificat, ospitalier, dar își rotește rapid în toate părțile privirea vie. Iată, se apropie, glasul a și pornit, odată cu pașii, și ne întâlnește repede : „N-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume mereu mai scumpe, mai bine croite, același profil subțire, efeminat... Așa și cu tânărul ăsta de curând angajat, junele se tot clatină, printre ceilalți, ca un băiețandru, negăsindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe a cărei poartă Grințu tocmai a intrat urmat Îndeaproape de bătrân. — Săru’mâna! - spune Grințu când o vede pe prispă pe stăpâna casei! — Să trăiești, maică, ai mai venit pe la noi? Este Îmbrăcată altfel decât altădată, o ținută Întrucâtva ceremonioasă, un șal negru Îi acoperă capul. Zice că tocmai pleca de acasă și bătrânul se miră, o Întrebă unde se duce. Bătrâna spune un nume de femeie și pleacă. E, desigur, ciudată comportarea ei, de obicei se arăta bucuroasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
21. ― Femeia, băiete, rămâne pentru bărbat o taină. Dar Tereza era un caz cu totul aparte. Râdea, arătîndu-și dinții de pisică sălbatică, de câte ori aplecam crengile tufei de răchită ca să treacă pragul șopronului: "Doamnă, vă poftesc în salon". Și-mi mulțumea, ceremonioasă: "Sunteți un adevărat cavaler, domnule". Dar cum încercam s-o trag de limbă, devenea rezervată. Îmi zicea: "N-ai cum să înțelegi". Sau îmi atrăgea atenția că nu vroia să mai depindă de amintiri. "Bine, dar sunt medicul tău, i-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Împreună, pe strada Cortina. Soția rămase-n spate, urmându-i posomorâtă. „Signorina“, strigă Peduzzi cu tandrețe-n glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon dì, Arturo! și-și scotea pălăria. Casierul de la bancă se holba la el din ușa cafenelei fasciste. Grupuri de câte trei sau patru oameni care stăteau În fața magazinelor se holbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]