645 matches
-
Stamatiad, discipol al lui Macedonski, și ne-a dus la el într-o după-amiază, nu înainte de a-i anunța telefonic vizita. Am urcat toți trei la primul etaj al unui „bloc vechi“, situat în preajma Foișorului de Foc, poetul primindu-ne ceremonios, în ținută de oraș (costum, cravată), om din alte vremuri prin înfățișare și prin toată comportarea. Înalt, subțire, drept, m-a impresionat prin albul strălucitor al impozantelor mustăți pe care, din fotografia reprodusă de G. Călinescu în Istorie, le știam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Formula era neobișnuită între tineri de aceeași vârstă, între colegi, și suna straniu. Pe mine, în orice caz, în totul personajul mă intriga, mai ales din clipa în care am crezut că deslușesc, în comportarea lui ostentativ deferentă și apăsat ceremonioasă, un dedesubt de maliție. Drept care l-am atacat odată frontal: — Ce tot ne iei cu dumneavoastră, îți bați joc de noi? A protestat într un fel care m-a convins că nu greșisem: — Nu, vai de mine, dar știți, din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bună ca a voastră. "Dar suntem mânați de soarta"147. Astfel că, atunci când vorbesc pe larg despre anumite persoane, atunci când le citesc scrisorile, mă mir singur că au dobândit vreun rang, fiindcă vorbele și scrisorile lor nu sunt decât fațadă ceremonioasa, minciuni și închipuiri, căci există puțini oameni care s-au ridicat deasupra mediocrității. Bernardo da Bibbiena, care e acum cardinal, este cu adevărat un om de un rar talent și noblețe, si este amuzant și discret și, în vremea să
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
dimensiunea ludică", despre "ambiguitate și ironie" manifestate în plan stilistic, text în care descifrează un program, denunțat de poet în felul său, neacademic. "Amatorii de exotism spune Sebastian Drăgulănescu lectorii fascinați de prestigiul străinătății/ stranietății sunt puși pe fugă. Registrul ceremonios ("am avut onoarea") este spulberat de autoironia marcată fastuos ("făcătoare de epocă scrieri") și de formula parodică, amintind pe scribii cronicilor medievale "umilitul de mine", atacul continuând cu garda deschisă "a fost numai o stratagemă". Aici, "paratextul" se întoarce asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se cinstiseră, erau deja puțintel trotilați. Puteam deduce asta fără efort, din împleticelile consecvente ale limbii. Necazuri cu pronunțarea consoanelor. E drept că și io greșisem, neacordându-le vreo atenție. Am reparat prejudiciul, dându-le politicos bună seara. Dar, așa, ceremonios, nu oricum. N-a fost un salut de toată mâna, ci unul antologic, demn de curtea lui Ludovic al XIV-lea. Și i-am mulțumit ăluia cu limba împleticită, bre, bine că mai există oameni responsabili ca matale, să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
umblase îmbrăcat toată viața decât cu pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră, care, scorțoasă, îi venea ca dracu. Îl enerva că mereu tata se adresa cu domnule, doamnă, saluta larg, ceremonios, își scotea pălăria și se înclina, zicea am onoarea, respectele mele și alte formule de-astea care lui Fanache îi provocau greață. Îl enerva și că avea unul din băieți în clasă cu fata lui și, din clasa întâi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se puneau de-a curmezișul un ocean de jargoane profesionale, unele apărate chiar de secretul ce înconjura o seamă de profesii. Secrete apărate de ignoranța noastră. Un fenomen la Tăbârcani Noul coleg i s-a prezentat lui Vasile B. la fel de ceremonios cum o făcuse și cu ceilalți. Însă nu i-a întins mâna, ba chiar a lăsat capul într-o parte, bănuitor, zicând: „Mă cheamă Gherasim din Tăbârcani, iar ca să n-avem vorbe mai târziu, să știi că-s antisemit“. „Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toată lumea; dar nu Înainte de a poza pentru niște fete de culoare din Brazilia, care ne-au pus În albumul lor de amintiri din sudul statului Chile, și pentru un cuplu de ecologiști din cine știe ce țară europeană, care și-au notat ceremonios adresele noastre ca să ne poată trimite copii după fotografii. În orășel era un personaj care avea nevoie să-i conducă cineva dubița pînă În Osorno, exact locul spre care ne Îndreptam noi, și m-a Întrebat pe mine dacă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o reminiscență a unui reflex necondiționat care se deteriorase grav, pierzându-și din virtuțile inițiale energia și forța caracteristice, tinzând spre anulare și dispariție. Stixul era la doi pași de noi, iar vestitul barcagiu Charon ne făcea semne îmbietoare și ceremonioase să urcăm în luntrea care ne aștepta deja pregătită pentru a ne trece pe celălalt mal. Intram încet, dar sigur într-o altă lume, pe alte coordonate existențiale, părându-ne că auzim vocile celor dragi care ne chemau insistent în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ascultam Stille Nacht, Heilige Nacht, care până în ziua de azi îmi transmite un fior - nu știu cum să-i spun, un fior purificator, înălțător. Un fior pe care l-am mai încercat de câteva ori în viața mea: când am petrecut o ceremonioasă noapte de Înviere la o slujbă oficiată de episcopul Vienei, în mărețul Stephansdom, și altă dată la Leipzig, când am asis tat la o slujbă ținută la Thomaskirche, unde se spunea că orga nistul era un descendent al familiei Bach
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
participării noastre la recepția de Ziua Națională a Bulgariei, la care era prezent și fostul Rege Simeon al Bulgariei și, surpriză, Regina Sofia a Spaniei(o persoană absolut încântătoare, caldă, amabilă, inteligentă). Ne-am apropiat de ea, ne-am înclinat ceremonios recomandându-ne și, spre surprinderea noastră, ni s-a adresat cu un românește "ce mai faceți", explicându-ne apoi în spaniolă, zâmbind, că a petrecut în copilărie și tinerețe multe vacanțe în România cu rudele din familia regală a României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
reuniunea din noiembrie 2005 a acesteia și, spre bucuria mea, m-am trezit din nou în familie 200 de foști miniștri, secretari de stat, ambasadori, însărcinați cu afaceri, consuli generali, bărbați cu părul alb, îmbrăcați elegant, cu gesturi atente și ceremonioase , oameni cu zeci de ani de excelente prestații diplomatice și care prin activitatea lor, în țară sau peste hotare, au pus umărul, cu profesionalism și devotament, la aducerea României de după '89 la porțile NATO și UE, facilitând, în decembrie 2004
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu ierburi peste, tofu și niște nevertebrate necunoscute, cu o arom) curioas), dar delicioase. În mână lui, polonicul nu p)rea mai mare decât o linguriț) pentru p)puși. Nu cred c) profesorului Werblowsky Îi place mai mult decat mie ceremonioasa cin) sabatic). Îmi reamintește (și el nu este, evident, r)spunz)tor de ciudatele gânduri care Imi trec mie prin cap) de un oarecare Jackie, un b)iețaș din clasa Întâi de la Devonshire Grammar School din Montréal, care m-a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de vanilie și discutai subiecte serioase. Capetele copiilor erau totdeauna plecate; poate pentru c) gaturile lor erau sl)bite. Familia folosea În discuții vechiul pronume personal thee, ca În rug)ciunile quakerilor. Marshall, absorbit de subiect, extrem de meticulos, se comportă ceremonios. Era totdeauna și pretutindeni același - serios, speculativ, orgolios, Înzestrat cu multe virtuți. Se menținea Într-o bun) form) fizic). Mânca lacom, cu Înghițituri mici și rapide. La un dineu oferit de Committee on Social Thought, ținând o c)pșun) mare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În Greenwich Village. În fiecare weekend, după repetiții, artiștii hippy se adunau la un party, unde foițe de culoare cafenie erau rulate de mâini experte În jurul prețiosului conținut. The joint, cum e numită În argou țigareta cu „iarbă“, era trecută ceremonios de la unul la altul. Eu, novicele proaspăt sosit din Est, unde pe atunci Încă nu se practica această metodă sofisticată de a primi instantaneu „inspirație artistică“, am fost imediat cooptat și, la Început cel puțin, am devenit centrul atenției. Cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ne și pune În pericol urechile. „Ați auzit ce pot, ei bine, până la premieră eu n-am să cânt mai mult. Credeam că la Covent Garden e operă, nu circ. Ori vă schimbați concepția, ori la revedere!“ Franco Își ia ceremonios astrahanul și se Îndreaptă câțiva pași spre ieșire. Nimeni nu se mișca, tăceam cu toții șocați și neputincioși. Franco, simțindu-se important, adăugă: „Al diavolo cu kabuki-ul vostru. Cazzo!!! Viva Italia, viva l’opera italiana!“. Noi, nici o reacție. Gwyneth totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Începător inocent, am căzut În toate capcanele Întinse de epitetul melodios. Nu Înseamnă că nu m-am Împotrivit. De fapt, trudeam din greu la elegia mea, chinuindu-mă la nesfârșit cu fiecare vers, alegând și respingând, plimbând cuvintele pe limbă ceremonios și entuziast, ca un degustător de ceai, și tot apărea cumplita trădare. Rama influența tabloul, coaja dădea formă miezului. Banala ordine a cuvintelor (verb scurt sau pronume - adjectiv lung - substantiv scurt) dădea naștere unei dezordini banale de gândire, și un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să nu-mi dau seama că, pe lângă niște obiceiuri șocante, dar mai mult sau mai puțin trecătoare, exista și un ceva greu de explicat la Cambridge, ceva mai profund decât orice ritualuri și reguli, acel ceva pe care mulți absolvenți ceremonioși au Încercat să-l definească. Eu văd această trăsătură esențială În senzația constantă pe care o aveai că ești conștient de curgerea neîntreruptă a timpului. Nu știu dacă se va duce cineva vreodată la Cambridge În căutarea urmelor lăsate de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe Alexandru, frumosul și viteazul meu prinț! Bătu-te-ar norocu', nici nu te-am văzut. Măria ta, înclină el capul, cu demnitate. Ștefan îl bate pe umăr, cu un zâmbet fin, șăgalnic: Prințe, am o rugăminte...i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
câțiva colegi, la intrarea facultății, în stradă; pe când mai stăteam de vorbă, profesorul ieși și el, însoțit de cineva sau de mai mulți (nu-mi amintesc chiar bine amănuntul) și, văzându-ne, își scoase pălăria (de asemenea neagră), salutându-ne ceremonios și parcă, acum, cu mai multă bunăvoință; înțelesese poate (de fapt, o știa demult) că nu numai noi eram vinovați pentru că știam atât de puține lucruri. Așa mi-a rămas în amintire cel mai bine: pe strada Edgar Quinet, scăldată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care m-a evitat zilele acestea aproape întorcându-mi spatele, mă așteaptă la ușa camerei de gardă. Oră nepotrivită; dar asta doar vag, "în genere", fiind foarte potrivită în arta noastră. Noaptea oamenii devin mai transparenți. Prin urmare, o invit, ceremonios. Ia loc, aprinde o țigară cu gesturi căutate, "făcute". Este o femeie uzată prematur. Se simte o frumusețe alterată, probabil, de nenorocirea de-a avea o unică idee. Este și asta o formulă de ratare. Unii nu au nici o idee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
punte, modurile de pedepsire) după bunul său plac, dar, oricum, era preferabilă această echitate inventată și votată periodic regulilor stricte care domneau pe o navă regală. Acolo exista ierarhia castelor (ofițerii erau, în majoritate, aristocrați) și orice insolență se biciuia ceremonios la bustul gol cu celebra pisică cu nouă cozi sau chiar se pedepsea cu spân zurare, conform delictelor înscrise în regulile militare. De aceea mulți dintre pirații secolelor al XVI-lea-al XVIII-lea au fost dezertori din Marina Regală
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Bine înțeles că s-a plâns lui Kico și soției sale, și sunt sigur că până astăzi Sylvia Panaitescu a rămas cu convingerea că eu strigam la oameni și-i dădeam afară din birou... În schimb alții erau, intenționat, prea ceremonioși, spunându-mi „Domnule Ministru”, ca să mă măgulească, dar eu aveam întotdeauna grijă să-i corectez. [214] Un vechi prieten din liceu, mi-a cerut să-i numesc (sau să-i înaintez) o rudă sau o cunoștință. A trebuit să-l
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
duplicitate pe fiul ministrului Petrovici, care deși era legionar, era bănuit de a fi „agent”, dar cred că nimeni n-are vreo dovadă [288] în acest sens. În sfârșit, pe la 11 Dimineața am intrat în biroul Ministrului, fiind primit destul de ceremonios și trebuind să ascult un logos alambicat: „- Dta fiind singurul dintre directorii instituțiilor dependente de Ministerul meu care ai așteptat câteva luni până să ceri o audiență Ministrului dtale, am lăsat și eu să treacă puțin timp după ce ai formulat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nu se compara cu cel al târgului pierdut între colinele de la capătul liniei ferate. Fălticinenii înșiși spun că, dacă vrei să străbați târgul, pleci dintr-o margine și după cinci minute intri în păpușoi. Cu livezi, mici parcuri și localnici ceremonioși, mari amatori de taclale, orășelul are însă farmecul său. Până la război târgul cunoscuse o viață culturală intensă: aici au apărut nu mai puțin de optzeci și opt de periodice diferite, între care, timp de treizeci de ani, strălucise Șezătoarea lui
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]