799 matches
-
mine Matei Moraru de 84 de ani. Vă rog dacă am făcut greșeli să mă iertați că la anii care-i am nici ochi și nici la mână nu mai sunt cum trebuie să fie. Și doresc celor ce-or ceti rândurile mele viață lungă, sănătoasă și să mă întreacă în toate. Și cu asta închei . 30 noemvrie 1981 Cele povestite de cei doi bătrâni ai satului, Constantin Folea și Matei Morar, reușesc să ne dea o imagine destul de clară în ciuda
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ținând seama de asasinarea metodică a culturii românești sub ocupație, o răspundere fără margini apasă pe umerii celor care, în urma unor împrejurări fericite, se bucură de libertatea de dincolo de granițele Țării. [...] Pentru că nu mai e vorba, ca altădată, de a ceti și de a scrie cărți, de a fi, cum se spune, «intelectual». E vorba de a prelua o întreagă tradiție spirituală, de a o păstra vie și spornică, de a o îmbogăți și mai ales de a o preface în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
FR. Azi a dat apa de baie caldă; am umplut cada ca tine; am luat o cafea neagră ca să nu mă doboare somnul - azi noapte din pricina enervării drumului, a aventurii cu „mosafirii“ și în primul rând a bucuriei de a ceti de trei patru [ori] scrisorile tale, la 1 noaptea, la 3, la 5 fără un sfert, n’am prea dormit; continui să scriu; Gaby va veni mâine la 3 să ia acestea toate pentru valiză și eu mâine plec la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă lasă în pragul nopții în lunateca și halucinanta mea singură tate. Nu am pe nimeni, Monica. Lumea se mișcă în jurul meu inexistent; vorbele cad de cele mai multe ori alături. În cancelarie, nimeni; acasă, nimeni, în viață, nimeni. Nu am mai cetit ni mic. Aș vrea să mai cred în influența estetică a lui Baudelaire. Nu mai pot. Trec iar printr’o passă teribil de proastă, fără orizont, fără nicio posibilitate de evazie. Preocupările didactice mă mai îndepărtează din sumbrarea în melancolie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
didactice mă mai îndepărtează din sumbrarea în melancolie, deși cum sună și ies din clasă mă duc pașii mecanic spre ascensor, spre cancelarie... De o săptămână, mâine, nu am mai primit nimic de la tine. În afară de Maria, cu care azi am cetit Jeanne d’Arc, și căreia ar fi bine să-i scrii aici, acasă la noi, două rânduri, nimeni... „Sburătorul“ va începe duminecă 19 noembrie Azi, în sfârșit, după multe tribulațiuni, ți-am expediat revistele, al căror transport a costat 637
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și Gabriela Popescu, care mult au pătimit cu redactarea nesfârșitelor variante. (c) RADU COCEA, ALEXANDRU COCEA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Lilianei cea care a crezut, ma ajutat, și a suferit alături de mine Predoslovie " Fraților cetitori, să vă îndemnați a ceti aiastă "samă de cuvinte"... Și, să nu gândiți că sunt basne... fost-au scrise în inima mea... au poate, pe ici pe colo, să fi greșit condeiul meu... ce precum s-au 'tâmplat, cu adevăr s-au scris toate... Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cuvinte"... Și, să nu gândiți că sunt basne... fost-au scrise în inima mea... au poate, pe ici pe colo, să fi greșit condeiul meu... ce precum s-au 'tâmplat, cu adevăr s-au scris toate... Deci, cine le va ceti și le va crede, bine va fi; iară cine nu le va crede, iarăși bine va fi; cine cum îi va fi voia, așa va face..." Ion Neculce " Atâtea câte s-au 'tâmplat în vremile trecute... să le trecem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tuturor timpurilor". Pentru toate câte le-am scris: bune și rele; adevărate și scornite; m-am încumetat să izvodesc cu mândrie o frântură de epopee din blagoslovita domnie a lui Ștefan al tuturor românilor. "Fraților cetitori! Să vă îndemnați a ceti aiastă "samă de cuvinte", ce precum s-au 'tâmplat, cu adevăr s-au scris toate... Și să nu gândiți că sunt basne, că fost-au scrise în inima mea." R.C. A.C. PROLOG GOLGOTA VALEA ALBĂ iulie 1476 "...Și moldovenii obosiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar acu, la bătrânețe, de când ți-a cântat lebăda, parcă ai dat în fiert. Crai-bătrân și fără minte, ar trebui să-ți fie rușine! Țamblac râde cu poftă, fericit că a smuls-o din ghearele disperării: O să pun să-mi cetească popa o molitvă, poate scoate dracii din mine și mă potolesc... Toți bărbații sunteți niște muieratici, păcătoși destrăbălați și stricați până-n măduva oaselor! N-aveți pic de rușine! Vă pierdeți înaintea unei muieri! Asta, cam așa-i. Când e vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de hârtie. Am plătit și-am iscodit. Iată "Scrisorile Sanctității sale cu Mathias-Rex"... Să te crucești, nu alta, adaugă el cu furie și i le întinde lui Duma. Cetește tu, ochii mă lasă... Duma, cu o voce gravă, ironică, bombastică, citește: "Tu, rege Mathias, te-ai acoperit de o glorie nepieritoare întru apărarea Creștinătății prin distrugerea turcilor crânceni, că, sub conducerea Înălțimii tale regești, la Podul Înalt, ai repurtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la blăstămății vă stă gândul! Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am călit la "Școala vieții". Soarta nu m-a mângâiat, sunt plin de cucuie. Tu le ai de-a gata. Pleacă urechea la boier Țamblac, ai ce învăța de la el. Logofete, se întoarce spre Tăutu, spuneai ceva de o scrisoare... Cetește, să aflăm de sănătatea fârtaților noștri brașoveni. "Către Măria sa..." începe Tăutu. Sari peste predoslovie! Ce pohtește judele Brașovului de la noi? Tăutu, cu solemnitate căutată, citește: "Măria ta! Parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei! Cu mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie Ștefan. Cetește! "... Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni. Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buricele degetelor zgrepțănând haznaua. Că n-o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută, găsește." Domnia ta nu cetești Sfânta Scriptură? Tocmai c-o cetesc, replică Juga, și de acolo am învățat că "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere". Pot să mă dau și-n tur și-n cap, n-am! Dacă n-am?! N-am! Cum "n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută, găsește." Domnia ta nu cetești Sfânta Scriptură? Tocmai c-o cetesc, replică Juga, și de acolo am învățat că "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere". Pot să mă dau și-n tur și-n cap, n-am! Dacă n-am?! N-am! Cum "n-ai"?! Să ai! Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umilințele! Toate! Să fim cu ochii-n patru, mormăie Alexa. Un pas greșit, un cuvânt scăpat... Să vă feriți de ochii lui, îi sfătuiește Isaia. Te pironește cu o căutătură, te pătrunde, te scormone, îți tălmăcește gândurile ascunse, te vrăjește, cetește în tine ca dintr-o carte. Când vorbește cu mine, mă străpunge de mă trec toate nădușelile... Numai sălcii o să visez, bolborosește Negrilă, o pădure de sălcii... Isaia râde isteric, ochii îi sticlesc ca la lupii porniți în pradă. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Hristos, glăsuiește Ștefan cu o voce mică, obosită, pe gânduri. Se așează în jilț, simțind nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Se așează în jilț, simțind nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai avut obrăznicia, socotindu-te neatârnat -, să nu-l plătești de trei ani! Drept pentru care să-l aduci tu însuți, ca să te pleci înaintea Măritului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai avut obrăznicia, socotindu-te neatârnat -, să nu-l plătești de trei ani! Drept pentru care să-l aduci tu însuți, ca să te pleci înaintea Măritului Sultan, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între tâlhari! îngână în barbă Stanciu. Și bătuți de Dumnezeu... O minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh, dar se gândește că mai bine tace. Să vină de nu s-au săturat de trântaie! glăsuiește Șendrea. I-am mai belit o dată! amintește Duma. Au uitat de Lipnic? Noroc de Mateiaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar n-am putut, mai mult n-am putut... Și... și, poate, peste o sută sau două sute de ani, cei ce vor veni după noi vor afla în tainița unui altar într-o mănăstire... vor afla "Nemaipomenitul nostru letopiseț", vor ceti și vor înțelege cât de greu, cât de greu ne-a fost... Și pentru toate câte am visat, și câte am făptuit, bun-rău, și... și pentru cât am greșit, cu gândul au cu fapta, să nu ne osândească prea rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
studiu ; de fapt nici nu puteau încă, atunci, să fie altceva. În prelegerea din 8 decembrie 1912 le spunea studenților : „Nouă, mai bătrâni, cu toate că îl cunoaștem foarte bine, îl știm pe de rost pe Eminescu, ne-a fost dat să cetim acel Geniu pustiu, o operă pe care ar fi putut-o scrie, în afară de scânteieri geniale, chiar și d. Scurtu” (Opere, 9, București, 1980, p. 112 ; așadar nu i-au scăpat „scânteierile geniale”, cum bine le numește, prezente în această încercare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să țintuiești pe cineva la stâlpul infamiei și să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații care au înscris pe steagul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai veche a unor cuvinte (judaism, ridicul), scrierea unor nume ori prenume (Niculae, Polichroniade), scrierea cu majuscule a numelor de popoare, a lunilor anului, a zilelor săptămânii, a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]