2,711 matches
-
șoricei, cenzorii militari ronțăiseră scrisorile lui Milton Înainte ca Desdemona să ajungă să le digere. Mușcau orice mențiune a cuvântului „invazie“, orice referire la „San Diego“ sau „Coronado“. Mestecau paragrafe Întregi care descriau baza navală, distrugătoarele și submarinele andocate la chei. Și, având În vedere că acești cenzori știau greaca și mai puțin decât Milton, făceau adesea greșeli și tundeau vorbe de alint, x-uri și o-uri. În ciuda găurilor (sintactice și fizice) din misivele lui Milton, bunica mea percepea pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste optzeci de ani, doctorul Phil se apucase de pictură. Pereții din cabinetul său erau acoperiți, ca Într-o galerie de artă, cu uleiuri groase, Învolburate. Nu prea folosea pensula, ci În special cuțitul de paletă. Și ce picta? Smirna? Cheiul la răsărit? Teribilul incendiu? Nu. Ca mulți alți amatori, doctorul Phil Își Închipuia că singurul subiect adecvat pentru artă era un peisaj pitoresc, fără nici o legătură cu experiența lui. Picta perspective marine pe care nu le văzuse niciodată și cătunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la spate, ca pe o turmă, discipolii. După ce-i vede pe Themison și pe asistenții săi retrăgându-se, Antonius Musa începe și el, tăcut cum îi e felul, să-și strângă instrumentele pe un inel spiralat, asemănător unui trusou de chei. Doar medicamentele și oglinzile folosite pentru explorarea rectului le aranjează separat, într o lădiță cu balamale, pe care o încredințează unui tinerel sfios. E fiul lui, singurul care-i servește de ucenic, de când fratele său Euphorbus a fost trimis de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Suleiman Bei, Reșid Pașa, Razim Pașa, Suleiman Bei a doua oară, Ismail Pașa, Fahri Pașa, Ali Bei, Sayd Bei și din nou Fahri Bei121. Dintre aceștia s-au remarcat Razim Pașa și Ismail Pașa, care au realizat o parte din cheiul portului Tulcea, au construit o serie de clădiri publice la Tulcea și au intalat o conductă pentru alimentarea cu apă a geamiei din oraș122. Conducătorii (mutesselimii) sangeacului Tulcea au apelat, pentru buna funcționare a instituțiilor administrative, la colaborarea cu notabilii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în anul 18961389. Astfel, în anul 1899 fuseseră construiți doar 966 m din digul aflat în largul mării ce urma să apere portul de furtuni, 131 m din digul situat în zona de sud a portului și 102 m de cheiuri. În anul 1882 s-a construit spitalul orașului Constanța, primul director al acestuia fiind doctorul Zissu. Primul medic al județului Constanța a fost doctorul Drăgescu, iar medicul orașului și al portului Constanța a fost doctorul Corviu 1390. În anul 1896
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Publice l-a însărcinat pe Sir Charles A. Hartley, fost inginer-șef al Comisiei Europene a Dunării, cu întocmirea unui studiu tehnico-economic privind construcția portului Constanța 1858. Caietul de sarcini elaborat de către ministerul Lucrărilor Publice prevedea construcția unui dig, a cheiurilor și bazinelor, a instalațiilor de încărcare-descărcare a cerealelor și a magaziilor 1859. Parlamentul român a aprobat, în 1885, proiectul de construcție a portului Constanța, precum și pe cel de construcție a podurilor de cale ferată de la Fetești-Cernavodă, fiind alocată o sumă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Isaccea, depozitul de tutun, Măcinul ca și Babadagul, iar Mahmudia și Chilia niște sate mari nepavate"2207. De asemenea, se preciza că "Sulina este principalul oraș al județului, fiind port la mare"2208. În orașul Sulina "strada principală este pe chei, având un frumos trotuar de asfalt construit de către Comisia Dunăreană, ale cărei palate frumoase se ridică maoestuos înconjurate de splendide grădini"2209, în timp ce, "un far puternic, așezat deasupra spitalului comisiei, aruncă lumina la 24 mile în mare"2210. Întrucât "orașul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
O atenție deosebită era acordată în paginile raportului Sulinei, în legătură cu care se aprecia că este "atinsă de o decadență simțitoare"2407. De altfel, pentru a reliefa acest fapt, se preciza că "din șase mii de lucrători ce se găseau (...) pe cheiul Sulinei, astăzi rămân abia cinci sute și comerțul ce trăia din această viață activă, astăzi a căzut în amorțire"2408. Cu toate acestea, autorii raportului se declarau mulțumiți de faptul că "vedem cu încredere și bucurie administrațiunea de astăzi îndreptând
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fost întâmpinată de "o mulțime imensă (...) în frunte cu domnul A. Bălteanu, directorul prefecturii Tulcea, domnul A. Nicolau, subprefectul plășii Măcin, domnul Cardaș, primarul Isaccei, cu întreg consiliul comunal, clerul, școlile și reprezentanții tuturor naționalităților"2742. În orașul Tulcea "atât cheiul, cât și străzile I. C. Brătianu și Carol (...) sumt împodobite cu verdeață, stindarede naționale și ghirlande"2743. La decorarea orașului a lucrat personalul serviciului tehnic al județului Tulcea, o contribuție deosebită având "domnul Anton Wagner, horticultorul primăriei"2744. Sosiți în portul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Imperiul Otoman, astfel că, sangeacul Tulcea din cadrul vilaietului Dunării cuprindea 8 cazale: Babadag, Mangalia, Medgidia, Sulina, Tulcea, Isaccea, Chilia Veche și Mahmudia. Dintre conducătorii sangecului Tulcei s-au remarcat Razim Pașa și Ismail Pașa, care au realizat o parte din cheiul portului Tulcea, au construit o serie de clădiri publice în Tulcea, și au instalat o conductă pentru alimentarea cu apă a geamiei din oraș. Subcapitolul intitulat Dobrogea în contextul crizei orientale din 1875-1878 prezintă implicațiile crizei orientale asupra teritoriului dintre
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a inițiat și construirea catedralei ortodoxe din oraș. Lucrările pentru amenajarea portului Constanța au început în anul 1896. Astfel, în anul 1899, fuseseră construiți doar 966 metri din digul situat în zona de sud a portului și 102 metri de cheiuri. În jurul anului 1900 toate clădirile administrative din orașul Constanța erau legate între ele prin cabluri telefonice ce asigurau realizarea unor comunicații rapide și moderne. Iluminatul public al orașului Constanța era asigurat de lămpi cu gaz, dar se inițiase și procesul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
căci aveam cu mine poruncă scrisă de la guvernatorul din Mexico. Când am ajuns în portul San Juan de Ulúa, bătea un vânt puternic de-ți tăia suflarea, iar marea era de un pământiu tulbure. Trei vase se adăposteau înfricoșate sub chei. La fel ca și fortăreața din Acapulco, și cea de aici era înconjurată de ziduri cenușii, iar comandantul chel și gras ne aștepta bine dispus. Primise deja înștiințare despre sosirea noastră de la guvernator, așa că doar își aruncă o privire peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă și ținând în mână un felinar de fier, mergea încet cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva și strigă înspre casele cufundate în liniște: Han dado las once y sereno. CAPITOLUL VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ea. „Oh, Japonie, ținut trufaș! Știi doar să iei, dar niciodată să dai!” Timp de cinci zile am plutit de-a lungul coastei Italiei, înspre sud către portul Civitavecchia, ce se afla înafara Romei. Am ajuns acolo seara. Burnița. Pe cheiul învăluit în ceață și sclipind în ploaie ne așteptau răbdători cu felinare în mână câțiva oameni ca niște umbre alături de patru trăsuri. Erau oamenii trimiși în întâmpinarea noastră de cardinalul Borghese. Din purtarea lor cuviincioasă, dar lipsită de căldură, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scris în acest jurnal de multă vreme. Mi-a fost nespus de greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum solii n-aveau să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Încovrigă. Liz Își scoase haina, se aplecă și-l acoperi cu ea. Îl Înveli cu grijă. Apoi plecă pe doc și pe urmă, pe drumul Înclinat și prăfuit, spre patul ei. O ceață rece venea prin pădure dinspre golf. Pe chei la Smyrna Cel mai ciudat, Îmi zise, era să-i auzi cum urlă-n fiecare noapte la miezul nopții. Nu știu ce-i apuca atunci. Eram În port și ei se adunau toți pe chei și Începeau să urle la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rece venea prin pădure dinspre golf. Pe chei la Smyrna Cel mai ciudat, Îmi zise, era să-i auzi cum urlă-n fiecare noapte la miezul nopții. Nu știu ce-i apuca atunci. Eram În port și ei se adunau toți pe chei și Începeau să urle la miezul nopții. Puneam reflectorul pe ei ca să-i liniștim. Mergea mereu chestia asta. Treceam cu reflectorul peste ei de vreo două-trei ori și se potoleau. O dată eram ofițer de serviciu pe chei și mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adunau toți pe chei și Începeau să urle la miezul nopții. Puneam reflectorul pe ei ca să-i liniștim. Mergea mereu chestia asta. Treceam cu reflectorul peste ei de vreo două-trei ori și se potoleau. O dată eram ofițer de serviciu pe chei și mă trezesc cu un ofițer turc peste mine, furios rău, cică fusese grav insulat de un marinar de-al nostru. Așa că i-am spus c-o să-l trimitem pe vas și o să-i aplicăm o corecție severă. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dea. N-ai ce să faci. Până la urmă trebuie să-i iei cu forța. Și ce zici de bătrâna aia, n-ai mai văzut așa ceva. I-am povestit tot unui doctor și mi-a zis că mint. Îi evacuam de pe chei, trebuia să evacuăm morții, și bătrâna asta zăcea pe un fel de targă. „Vreți să vă uitați puțin, domnule?“, mi-au zis. Așa că m-am dus să mă uit și exact atunci a murit, a Înțepenit deodată. I se-ntinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trupul Îi Înțepeni cu totul. Ca și cum ar fi murit cu o noapte În urmă. Dintr-odată era moartă și Înțepenită. I-am povestit asta unui prieten doctor și mi-a zis că nu se poate așa ceva. Se strânseseră toți pe chei, și nu goniți de vreun cutremur sau vreo catastrofă, pentru că de fapt habar n-aveau ce vrea să facă turcul. Nu bănuiau nici pe departe ce-are turcul de gând. Mai ții minte când ne-au dat ordin să Încetăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când ne-au dat ordin să Încetăm evacuările? Chiar că mi-era teamă când am ajuns, În dimineața aia. Turcu’ avea tot felu’ de baterii și-ar fi putut să ne spulbere de pe apă.Trebuia să intrăm până ajungeam aproape de chei, acolo să lăsăm ancorele și să bombardăm cartierul turcesc. Ne făceau ei praf, dar la o adică Îi făceam și noi praf și pulbere. Au tras doar câteva salve cu obuze oarbe când am ajuns În port. Și atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dintre ei au murit. Le acopereai doar cu ceva și le lăsai să facă treaba. Alegeau mereu cel mai Întunecat colț al halei și se duceau acolo și-i făceau. Nu le mai trebuia nimic, erau fericite că scăpaseră de pe chei. Da’ grecii erau niște băieți drăguți. Când au cedat și au trebuit să evacueze n-au putut să-și ia animalele de povară, așa că le rupeau picioarele din față și le aruncau În apa de la mal. Toți catârii ăia, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o imagine mai potrivită cu peisajul muntos, unde ești obișnuit cu prezența lor și unde păreau mai puțin incoerenți decât mai târziu, la Smyrna, unde grecii rupeau picioarele tuturor animalelor de povară pe care le aveau și le aruncau de pe chei ca să se Înece În apa de la mal. Mulțimea de cai și catâri cu picioarele rupte care se Îneca În apele acelea de la mal cerea parcă un Goya care să o zugrăvească. Asta deși, dacă ar fi să vorbim În sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Era Mama Scumpă. Tata se Întorsese și mai insistase Încă de trei ori ca să vină. Cu demnitatea zdruncinată, țipând, s-a lăsat smulsă din fotoliu și purtată până la mașina care Îi aștepta și care i-a adus În viteză până la chei. Astfel s-a Întors Mama Scumpă, mai hotărâtă ca niciodată să-mi bage mințile În cap și să scoată răul din mine cu bătaia. Ce noroc pe capul meu să o am În continuare drept lumină călăuzitoare. Mama Scumpă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul unui bărbat asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că nefericitul, rămas neidentificat, și-a pus capăt zilelor». Fie, dacă voi muri de inimă rea, printr-un necrolog de tipul "Adânc îndurerați, cu inimile cernite și ochii în lacrimi, conducem pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]