670 matches
-
cu povestea aia, zise Violet, supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi zise Hugo încurajator. E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sabotat cablul. MM era de-a dreptul nemulțumită de această replică, dar n-aveam de gând să spun mai mult. Fisher ridicase atât de mult din sprâncene, încât acum aproape că i se confundau cu părul de pe frunte. Sally comandă chelneriței o altă cafea. Nu scosese aproape nici un cuvânt de când ajunsesem acolo, lucru neobișnuit pentru el. Măcar s-a rezolvat, zise Fisher în cele din urmă, observând că voiam să schimbe subiectul. Aruncă o privire gânditoare celor de la masă, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i vorbesc. Pe o masă dintr-un fel de mic vestibul, pe care ședea Înainte un bol cu peștișorii aurii, se afla acum un teanc de reviste Punch legate - totul arăta cu totul altfel. Altfel erau și uniformele Înzorzonate ale chelnerițelor, nici una nefiind la fel de nostimă ca una anume pe care mi-o aminteam foarte clar. Cu o oarecare disperare, luptându-se parcă Împotriva plictiselii, Ibsen s-a lansat În politică. Știam prea bine la ce să mă aștept - demascarea stalinismului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fostul restaurant „Cișmigiu“, la foarte mulți ani după acea întâmplare cu Ester. Se schimbase lumea, Bulevardul se transforma, restaurantul de odinioară devenise un fel de cârciumă de mahala, cu profil incert, cu program aiurit, cu localul mai mult gol, cu chelnerițe mai mult dezbrăcate. Ceva între speluncă și salonul de așteptare al unui bordel. Poate chiar și masca un bordel noua înfățișare a restaurantului. Am intrat aici, într-o sâmbătă dimineața, împreună cu Samsarul. Vândusem singurele mele lucruri mai de preț, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se frământă și se coc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de obicei, cu un alai funerar. —Gingertini? Întrebă un chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să le sufoce. Adevărata Melania este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lauren purta o rochie neagră prinsă strâns la gât cu o broșă uriașă cu rubine, opera lui James de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă de dans de pe Broadway. — Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri, au strigat, În același timp, Lauren și Tinsley. —Eu o să iau o porție de salată verde, am spus. Nu prea mi-era foame. Să comandăm niște șampanie? am sugerat. —Vă aduc comanda imediat, spuse chelnerița, Întorcându-se scurt pe călcâie. — Nu știu dacă sunt În stare să nu-i spun nimic lui Hunter legat de Sophia, am Început eu. Nici să nu pomenești. O să creadă că ești paranoică, interveni Tinsley, care nu stătea o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
râsetele lui Lauren și Tinsley se potriveau cu Împrejurările. Tinsley m-a Înghiontit, dar, când mi-a văzut expresia Întunecată, plină de tristețe, păru să intre În pământ de rușine. — Doamne, scuze. Suntem groaznice, spuse ea, rușinată. Chiar atunci veni chelnerița, aducând trei pahare cu șampanie, salata și hamburgerii În miniatură. Lauren și Tinsley au Îndepărtat cu grijă chiflele și cartofii prăjiți de pe farfuriile lor, până când au rămas fiecare cu câte doi hamburgeri de patru ori mai mici decât unul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
singură și chiar eram un pic invidioasă pe Sophia, căci ea cel puțin știa unde Îi este soțul. În lunea următoarea, dimineața, am intrat agale, neconsolată, În Café Rafaella pentru micul dejun, regretând că nu eram acolo Împreună cu Hunter. Când chelnerița aduse două cafele și două croasante, așa cum făcea, de obicei, pentru Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi spun că nu mai era nevoie de câte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
întotdeauna mestecând cât mai încet, pentru a prelungi cât mai mult masa. După ce am testat mai multe posibilități prin apropiere, m-am oprit asupra lui Cosmic Diner ca loc obișnuit pentru prânz. Mâncarea era cel mult mediocră, dar una din chelnerițe era o portoricană adorabilă pe care o chema Marina, pentru care am făcut rapid o pasiune. Avea jumătate din anii mei și era deja măritată, ceea ce excludea orice idee de legătură între noi, dar era o bucurie să o privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
deruta. — Sunteți un om minunat, domnu’ Glass, mi-a spus, și vă sunt foarte recunoscătoare. Dar nu pot primi cadouri de la dumneavoastră. Nu e corect. Sunteți clientul nostru. — Nu-ți bate capul. Dacă eu vreau să-i fac un cadou chelneriței mele preferate, cine poate să mă oprească? Sunt un om bătrân, iar bătrânii au libertatea de a face tot ce le trece prin cap. Nu-l cunoașteți pe Roberto, a spus ea. E foarte gelos. N-o să-i placă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în restaurant și primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne repezim la toaletă. Apoi ne-am așezat la masă și am comandat hamburgeri, salate cu ton și sendvișuri cu cașcaval la grătar. În clipa în care chelnerița a terminat cu noi, Lucy ne-a anunțat, arătând cu degetul la burtă, că avea din nou treabă la baie. Sigur, i-am spus, și a tulit-o, arătând ca orice altă fetiță din America, în pantalonii scurți înflorați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gât, nu se putea spune că eram tocmai nefericită. Uneori mă gândesc că, dacă n-am fi plecat din Philadelphia, totul ar fi ieșit bine. Dar nici unul din noi nu și-a găsit o slujbă cum se cade. Eu eram chelneriță cu jumătate de normă la un restaurant cam mizerabilos și, după luni de căutări, tot ce-a reușit să capete David a fost un post de paznic de noapte într-o clădire de birouri de pe Market Street. Mergeam la întrunirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
liniștit; așa reacționez eu când mi se face un cadou, Își zise ea și se gândi cu rușine și dezamăgire la visele de odinioară, cu mari curtezane ce acceptau cadouri de la prinți. Și m-am rățoit la el ca o chelneriță prea obosită. Îl auzi mișcându-se În spatele ei și știu că se apleca după bilet. Vru să se Întoarcă spre el și să-și exprime recunoștința cam așa: „Ar fi un vis să stau tot drumul pe canapelele acestea moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
înghițit de mare sau s-a transformat în praf, iar acum insulele nu sunt decât niște cocoașe de oase pietroase, cu petice de iarbă maronie ici-colo și șopârle. Naxos e frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la Hunter S. Thompson 1 - pantaloni scurți kaki, cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bunăoară, locuitorii din Clapham, cartier bombardat mai ales În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe nu luase În glumă crima, ci Îl avertizase, vorbindu-i ca și cum moartea ar mai fi avut o Însemnătate. Asemenea unui animal solitar, Rowe adulmecase urma unui tovarăș. Chelnerița cea palidă nu-l slăbea din ochi, căci așa nebărbierit cum era, arăta ca unul dintre clienții obișnuiți să plece fără să plătească. E de necrezut cît de mult te poate schimba o noapte petrecută Într-un adăpost antiaerian: hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să plătească. E de necrezut cît de mult te poate schimba o noapte petrecută Într-un adăpost antiaerian: hainele Îi miroseau a dezinfectant, de parcă ar fi dormit În infirmeria unui azil. În timp ce-și plătea consumația, o Întrebă pe chelneriță: — Aveți vreun telefon pe-aici? Ea Îl Îndrumă spre casă, unde se afla un telefon. Rowe formă numărul domnului Rennit. Era conștient de imprudența lui, dar trebuia să facă ceva. Desigur, ora era cam matinală. Auzi țîrÎitul telefonului În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căutai să fi fost ștearsă de pe fața pămîntului. Rowe se convinse, Însă, că acea părticică a lumii continua să existe: Orthotex nu dispăruse Încă. Se Întoarse la masa lui și mai comandă o cafea. Ceru de asemenea hîrtie de scris. Chelnerița Îi aruncă o privire și mai bănuitoare. Chiar și În această lume pe cale de a se prăbuși, convențiile trebuiau respectate: a comanda din nou ceva după ce ai achitat nota de plată era o necuviință, dar a cere și hîrtie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
convențiile trebuiau respectate: a comanda din nou ceva după ce ai achitat nota de plată era o necuviință, dar a cere și hîrtie de scris era un lucru obișnuit doar pe continent, nu și În Anglia. Rowe nu putu obține de la chelneriță decît o foaie din bonierul ei. Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor decît principiile morale; el Însuși, de altfel, constatase că-i venise mai ușor să aștepte să fie asasinat decît să tulbure o serată. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la Scotland Yard: nu poți ști niciodată ce idei năstrușnice pot să le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard, ci unui prieten. N-avea Însă, nici un prieten, În afară de... Hilfe... sau Rennit, dacă-i putea socoti prieteni. Se Îndreptă spre ușă, Însă chelnerița Îl opri: — N-ați achitat cafeaua... — Scuză-mă, te rog, am uitat. Fata luă banii, cu satisfacția omului care-și vede Întemeiate bănuielile, și-i urmări din ochi, prin vitrina goală, pașii șovăitori pornind spre High Street. La orele nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
imposibilă. Domnul Prentice Îi Împrumutase, ce-i drept, cinci lire, dar cu cinci lire nu se putea ajunge prea departe! Rowe Își luă micul dejun la o oră foarte matinală. Conducta de gaz fusese, pare-se, avariată - În orice caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu contează - Sophie spune: te‑ai țicnit? Sophie, dacă vrei, îl pun pe Hans s‑o mănânce de pe jos cu lingurița. Azi te porți din nou ca un copil (Sophie). Îți arăt eu acuși cine ce mănâncă cu lingurița (Hans). Chelnerița îmbrăcată în alb și negru se strecoară printre mese și‑i lasă pe adolescenții din înalta societate s‑o trateze ca pe una de‑a lor, astfel încât alb/negru se estompează și devine gri, fiindcă e mai deosebit; trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]