1,541 matches
-
întors atenția spre mulțimi, studiindu-le ca un vânător hămesit. —Eu o să mă... Mda, a murmurat Teenie, când dispăruse. Tu o să te duci să găsești vreun fund faimos pe care să-l pupi. Asta a făcut-o pe Brooke să chicotească. — Voi două sunteți așa de nostime! Pe la zece, locul era plin de lume. Protection Racket a stârnit mult interes, dar întrebarea de pe buzele tuturor era: —O să-mi facă pielea roz? — Oh, nu, spuneam noi de fiecare dată. Culoarea dispare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
treabă, eu o să fac o plimbare. Eu și Teenie ne-am privit fără un cuvânt, spunându-ne pe mutește, „A plecat s-o pupe în fund pe Donna Karan“. Brooke ne-a surprins schimbul de priviri și a început să chicotească fără a se putea opri. „Voi două!“ —Gura, a șuierat Lauryn. Și începeți să adunați oameni. Dar s-a dovedit imposibil: mare parte din cele care treceau plănuiau să ia parte la picnicul Salvați Elanul și nu voiau să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
par ușor ironică. Oh, da? Am un bonus. Am făcut o pauză, lăsându-i să aștepte, apoi am arătat spre cicatrice. — După cum probabil că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-am fotografiat cicatricea chiar înainte de a începe să folosesc crema. (Era de fapt după prima noapte, dar nu contează.) Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care-i iubeam. Am vești grozave! Franklin era amețit de gustul victoriei. —Ariella a ales ideea ta de campanie! O să o folosim și pe a lui Wendell, ca să fim siguri, dar a ta i-a plăcut cel mai mult. A chicotit. —Trebuie să spun... la început... mi-am zis, oh, Doamne, e dusă, ce-am făcut! Dar campania ta e grozavă. Absolut grozavă. Mami e foarte fericită. Capitolul 43tc Capitolul 43" —Hei, Nicholas, am strigat din capătul holului. Mulțumesc pentru sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar știam cu toții că o face), pentru că ținea foarte mult la șuvițele lui șaten-aurii. O să fie bine, a zis Teenie, încântată. Și a fost. Cât a ținut cina, Joey și Jacqui nu s-au dezlipit unul de celălalt, șușotind și chicotind, și hrănindu-se unul pe celălalt. Singura persoană care nu era fascinată era Gaz și asta era probabil pentru că, noapte de noapte, asista la acest spectacol în propriul lui apartament. Rătăcea printre noi, purtând o borsetuță de piele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce aveam să fac. Cu degetele tremurânde în frigul dimineții, l-am sunat pe Mitch. Dar cineva care nu era Mitch a răspuns: — Ați sunat la Mitch. Puteți să mi-l dați pe Mitch, vă rog? — Nu chiar acum, a chicotit persoana. E atârnat de un tavan, la o înălțime de șase metri, lucrând cu dispozitive microelectronice. N-am știut ce să mai spun. Eram prea furioasă. Ei bine, dați-l dracului jos! —Spuneți-i că e Anna. E urgent. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu soțul? Chiar dacă a fost doar într-o rulotă din Tramore. Îmi apare imaginea unei mări albastre, albastre, un cer senin, de-abia dacă e vreo urmă de nor, o plajă albă. Copaci. Probabil palmieri. Pește proaspăt, puțin rom. A chicotit. —Sună cunoscut? — Da. Vreau să spun, ce rost avea? Tequila, rom, amândouă erau băuturi de vacanță. —Și, oh! mă întrerupe. Are un mesaj pentru tine. —Uimește-mă. — Spune să nu mai plângi după el. A ajuns într-un loc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întotdeauna. Îi făcu cu ochiul. — Vrei să fii consilierul meu de modă pentru nuntă? râse și ea. E clar că știi mai multe decât mine. Nu-i așa, Sampath? Flirtând, îl împunse pe domnul Gupta cu o riglă, așa că acesta chicoti și mai tare. — Ce zici? Îmi spui cu ce să mă îmbrac la nuntă? Nunta fiicei directorului oficiului poștal urma să se țină la Badshah Gardens, alături de casa acestuia, la începutul sezonului de nunți. În momentul acela, trebuiau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stratagema accesului restricționat n-a mai putut fi aplicată la venirea maimuțelor. 12 — Priviți, strigase Pinky într-o zi la scurt timp după ce fuseseră instituite orele de vizitare. E una și aceeași maimuță care ne-a fugărit în bazar. — Priviți, chicoti Sampath din postul său superior de observație, o bandă întreagă. — Maimuța mă urmărește, scânci Pinky, unde mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să le vezi? Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și reveni însoțit de câțiva polițiști curioși. Îmi pare rău, îi spuse, n-am știut numele de familie. Vă rog să veniți cu noi. Vă vom escorta înapoi la familia dumneavoastră. Și îl împinse de la spate pe un polițist care chicotea, depășit de comicul situației. Nu știa că trebuia să fie atent? Poliția n-avea de gând să supere familia unuia dintre cele mai respectate personaje ale orașului. În Shahkot, ne onorăm și ne respectăm ermiții, îi spuse. Încă încruntată, Pinky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Oh, sunt doar niște maimuțe, se simți Sampath obligat să le apere. Ce să știe ele? Când restul casei doarme, copilul pufăie din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i așa, Babaji? La început, fructul de chikoo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
maimuță, tanti. Și seriozitatea protestului fu oarecum subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția Maimuțelor negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță, reflectă el, ajunsese într-un loc foarte bizar. Dar acest plan era inadmisibil. Era sigur că superiorul său va auzi despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fie nevoie să se gândească, acestea spuneau exact ce voia el să spună. Își imagina că era singur cu domnișoara Jyotsna într-o noapte cu lună. „Ca să faci smântână, trebuie să strecori laptele.“ Fără să vrea, perceptorul districtual începu să chicotească. Se simțea surprinzător de liber. Nu știu, îi spuse el inspectorul sanitar șef, dacă revocarea licențelor pentru comercializarea alcoolului este cea mai bună idee... Inspectorul sanitar șef era nemulțumit de modul în care planul său fusese întâmpinat. — Din moment ce acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care duc nuntașii la biserică la ora hotărâtă. Roșind și aruncând câte o privire fugară prin strălucirea acestei istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe prințul Charles, de vârsta mea, în uniformă, stând printre prinții bățoși. Să aibă Fat Paul dreptate? Să i-o fi dat deja Charles la buci? Oricum, i-o va trage diseară - aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și aparat de emisie-recepție) încercând să-l păcălească. În cele din urmă, maestrul lanțului a căzut în genunchi și și-a ridicat ambii pumni cu mâinile înțepenite, bărbia i s-a înfipt în piept și, cu toată fața întinerită, a chicotit vinovat. S-a terminat. Nu mai e nimic, nu astăzi. — Nu-l omorâți! a țipat mulțimea ascuțit când polițiștii l-au întins pe macadamul murdar. — Nu-l omorâți! veni în sprijinul mulțimii și gigantul nordic care stătea lângă mine, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură dată la final, iar ea deloc. Atrofia tuturor organelor prin nefolosire. Dar neputințele lor nu erau importante pentru nici unul din ei. Reușita era cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil se agita inconștient. Privirea lui Dolores părea confuză și pierdută. Nu-l vedea pe Vultur-în-Zbor. — Cutremur, zise ea. — Cum? întrebă Vultur-în-Zbor. Dolores păru să nu-l fi auzit. — Marea Țestoasă s-a mișcat, îi zise ea lui Virgil și chicoti. Atunci când ea tăcu, Virgil o privi îngrijorat și spuse grav: — Nu, nu, m-am înșelat. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a schimbat nimic. — Doamna O’Toole se simte bine? întrebă Vultur-în-Zbor. — Da, da, răspunse domnul Jones, împingând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
solizi ca stânca, neschimbați precum încăperea aceea, Dolores O’Toole și Virgil Jones, Virgil O’Toole și Dolores Jones, Virgil Dolores și Jones O’Toole, Virgil O’Dolores și Dolores O’Virgil. Ca doi ciudați: William Fitzhenry și Henry Fitzwilliam. Chicoti în timp ce muncea. La început nu a văzut stafia. Stătea în ușă, înaltă și diafană, părând îngrijorată și încercând să se decidă cum să-și formuleze problemele în fața ei. în cele din urmă, pentru că ea continua s-o ignore, a tușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prost sau un om care-și cunoaște slăbiciunea. Cel puțin m-am convins de-un lucru: ești tu, în carne și oase. Acum vino și lasă-mă să mă revanșez. Bea ceva cu mine. Virgil nu se mișcă. — Haide, haide, chicoti O’Toole, redevenind el însuși pe de-a-ntregul și simțindu-se încântat că putea să-l necăjească pe grasul care clipea într-una. Am fost destul de milos. Aș fi putut folosi dreapta. La urma urmei trebuie să ne asigurăm, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se poarte așa cu tine. Pot să-ți vorbesc între patru ochi? — O, Doamne, aruncă Iocasta, nu suntem cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu-i stăpânirea de sine. — Prea bine, zise. Nu prea mai știu de ce-am venit până aici. Din prietenie, bănuiesc. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privind-o. Erau momente, se gândea Vultur-în-Zbor, când puteau fi luate drept gemene identice. Atât de asemănătoare și atât de neasemănătoare. Irina Cerkasova, căreia îi venea ușor să disprețuiască, s-a trezit că o disprețuiește pe Elfrida. Femeie proastă, care chicotește tot timpul. între timp Elfrida Gribb cădea pradă începuturilor unei emoții și mai puternice: gelozia. își zâmbeau una alteia prin văluri. Era seara marelui bal din propria ei casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un pahar cu șampanie! Desigur că nu, exclamă Sebastian, luându-mi sticlele din mână ca un domn. — Dacă am rămâne, am fi nevoiți să le împărțim cu tot felul de terchea-berchea. Namilele de la intrare se uitau fix în timp ce noi plecam, chicotind, Sebastian cu o sticlă de șampanie în fiecare mână. Noaptea era călduroasă, aproape înăbușitoare. O GTi decapotabilă trecu pe lângă club, plină de petrecăreți îmbrăcați la cravată și tafta, țipând fericiți. Se îndreaptă spre unul dintre restaurantele lui Dominic, zise Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]