7,296 matches
-
ne-am dorit foarte mult copii și n-a trebuit să ne învețe nimeni cum să-i ținem în brațe sau cum să-i îngrijim. Am avut asta în codul genetic, sau, mai pe românește, „în sânge”. și ne-am chinuit mult ca să mai avem copii, dar pierdeam sarcinile în luni mari, din cauza RH-ului negativ. Dar, iată că mai am o sarcină - în luna a IV-a trebuie să mă internez în maternitate pentru menținerea sarcinii. Acolo îl cunosc pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
seară am visat-o pe mama cu doamna Solcan (fosta preoteasă din Frasin - prieteni ai părinților noștri) într-o mașină care cobora o vale și nu putea fi oprită. Eu am sărit în mașină, de undeva de sus, și mă chinuiam să ajung la pedale, ca să o opresc. Până să reușesc, mașina s-a oprit. Mama a coborât, mia dat troacarul ei pepit cu alb /maro și a plecat în drumul ei. Eu am rămas singură și, când m-am întors
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
o dată, filându-i: erau o bancnotă de 50.000 și 4 bancnote de 10.000. Bine. Plec spre casă și intru la magazin să cumpăr pâine. Scot banii din buzunar și văd că am două bancnote de 50.000. Mă chinui să-mi amintesc de unde-i pot avea - mi-am amintit: de la biserica Banu. Mi-am propus să-i dau înapoi pentru altul mai sărac decât mine, am mulțumit pentru ajutor și i-am dus înapoi când am avut și am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
că e bine să aveți în casă o pisică; acestea, „pisicile dar și alte animale, văd mai mult decât oamenii, atât în întuneric, cât și în lumea eterică...”2 Motanul meu birmanez îi vedea pe toți cei care m-au chinuit, i-am urmărit atentă reacțiile când simțeam că nu mă lasă în pace; săl fi văzut cum îi urmărea cu privirea și cum i se schimba culoarea ochilor și cum se ferea de ei. Într-o zi a dispărut motanul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
învățasem între timp multe lucruri noi, deosebit de benefice atât mie, cât și vouă, tuturor. Am să vi le spun pe toate, dar pe rând. Într-o noapte mă visez pe dealul de deasupra curții noastre, era prăbușit și eu mă chinuiam să trec așa, dar mama și tata ,care erau deasupra mea, pe drum, m-au atenționat că am să cad. Le-am spus să nu-și facă griji, că reușesc eu să ies până la urmă. și am reușit. Dar pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost. Atunci, n-am putut să-ți spun ce simțeam, aș fi tulburat clipa regăsirii noastre. Acum îți mărturisesc însă că mă frământa o întrebare. Posibil nepotrivită, dar care m-a chinuit multă vreme. Ce se va alege de toate? Pe ce mâini reci și nepăsătoare vor ajunge? Pentru că orice s-ar spune, niciun crâmpei din viața cuiva nu trebuie aruncat într-o cutie oarecare. Niciodată. Și nimeni, dar NIMENI, nu merită
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe nepregătite... XIX. 13 septembrie De ce taci? De ce? Tocmai acum, în aceste zile în care mi-e greu! Aș putea spune, chiar imposibil să respir. Tăcerea ta, vădit îndărătnică și parcă vrând să mă pedepsească, nu face decât să mă chinuie. Așteptările mele, vizavi de atitudinea ta erau cu totul altele. Până acum, n-am avut nicio îndoială în ce privește înțelegerea ta față de situația în care mă aflu și despre care știai de la bun început. De ce m-ai adus aici, în această
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
noi, în esența noastră, mai pesimiști decât alții? N-am învățat încă să privim partea plină a paharului? FLASH 15 (Alma) Duminică. Sfârșit de noiembrie, cenușiu și rece. Curtea bisericii aproape că s-a golit, eu am rămas printre ultimii, chinuindu-mă să deschid umbrela. Nu mai e nevoie. Picăturile de apă s-au transformat treptat în fulgi mari, albi și pufoși. Renunț la umbrelă, îmi ridic gulerul paltonului și mă îndrept cu pași înceți, către poartă. Nu mai e nimeni
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
niște ani. Și totuși parcă fusese ieri, parcă toate se întâmplaseră cu câteva ceasuri în urmă. Ei, lumea, viața, moartea, ei... Exista o lume mai bună? O altă lume? - Spune-mi, există? Șopti întrebarea cu buzele aproape înghețate, în timp ce se chinuia să aprindă o candelă mică. O așeză încet, împreună cu cei câțiva trandafiri roșii pe care îi cumpărase pe drum. Ar fi vrut ...ar fi vrut... Doamne câte ar fi vrut să-i spună. Să-l țină de mână și să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a vrut să o lovească spunând: Am ajuns să ne pui opinca în nas? De voie, de nevoie, Creața s-a măritat, iar Petrache a fost nevoit să îngrijească de tata socru. Norocul lui Petrache a fost că nu a chinuit mult Oacheș și după vreo două luni a trecut în lumea celor drepți. Că se zice că era un om bun la suflet. Cât despre zestre, lui Creața nu i-a dat nimic, tot a amânat-o cu vorba până când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
misiune pentru Petruț era aceea de hăitaș, că Vornicu, amantul ei, era vânător și avea pușcă și îi trebuia om să-i abată vânatul în bătaia țevii. De la misiunea asta s-a ales Petruță cu un reumatism care l-a chinuit toată viața. După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, ba chiar de la izbucnirea lui, boierii au fugit din țară și au rămas conacele pustii, că și slugile s-au împrăștiat. Așa a ajuns Cociocoaia să se mărite cu Sofronie
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu tragă el întâi, am tras eu și i-am spus: Na, strajă, satură-te de strajă! Și poc, poc, pâr, pâr, l-am liniștit pentru totdeauna. Vezi, părinte? Ce să văd, fiule? Ăștia toți acuma nu mă lasă, mă chinuie, mă chinuie, părinte. Aia, că de ce am regulat-o? Acela, că de ce i am luat pământul, altul că de ce l-am bătut, unu că de ce l-am împușcat. Acela fără gât, acela fără limbă, toți se dau la mine, toți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
el întâi, am tras eu și i-am spus: Na, strajă, satură-te de strajă! Și poc, poc, pâr, pâr, l-am liniștit pentru totdeauna. Vezi, părinte? Ce să văd, fiule? Ăștia toți acuma nu mă lasă, mă chinuie, mă chinuie, părinte. Aia, că de ce am regulat-o? Acela, că de ce i am luat pământul, altul că de ce l-am bătut, unu că de ce l-am împușcat. Acela fără gât, acela fără limbă, toți se dau la mine, toți mă strâmbă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai avea glas, a rugat personalul azilului să trimită scrisori la copiii lui Sturza și ai lui Tudose, rugându-i să-l ierte că a greșit și că nu poate muri, dar răspunsul a fost pe măsură: Și noi am chinuit, am crescut ca argați și slugi la alții, acuma chinuie și tu, că așa-ți trebuie, știe Dumnezeu ce face. După ce l-a dus la azil, nevasta lui s-a recăsătorit la Țibănești, dar tot mai merge din când în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la copiii lui Sturza și ai lui Tudose, rugându-i să-l ierte că a greșit și că nu poate muri, dar răspunsul a fost pe măsură: Și noi am chinuit, am crescut ca argați și slugi la alții, acuma chinuie și tu, că așa-ți trebuie, știe Dumnezeu ce face. După ce l-a dus la azil, nevasta lui s-a recăsătorit la Țibănești, dar tot mai merge din când în când la Schinetea ca să-l mai vadă și să-i
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sunt adaptabili la morala zilnică și o calcă fiind liberi. Am învățat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pușcăriei — numai omul e capabil de asemenea nebunie. Libertatea omului e partea divină din el. LIMBA ROMÂNĂ Limba română are virtuți complete, adică
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pustiit sufletele oamenilor și relațiile dintre ei, așa cum, prin instinctele de distrugere declanșate, a pustiit acumulările trecutului și, deopotrivă - devenite ale tuturor și ale nimănui -, pământul țării, apele și pădurile ei. Procesul acesta continuă astăzi în alte forme. Ceea ce ne chinuim noi să punem pe picioare este în fond o țară devastată de efectele urii instituționalizate istoric. Am luat ura în considerare așa cum medicul, pentru a-l vindeca pe pacient, trebuie mai întâi să se aplece asupra bolii lui. ANDREI PLEȘU
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
este pentru proști...ele ce viață vor duce dacă nu vor să Învețe să facă nimic? Se apropia aniversarea a un an de viață a lui Prâslea și Ionuț ca fratele lui cel mai mare Între cei cinci copii, se chinuia de zor băgat În umbra sălciilor să-i cioplească un căluț mic de lemn, să aibă și el o jucărie de ziua lui. Încă din zori ieșise În stradă și strigase: Dați drumul la gâște că plec cu cârdurile mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai aproape, lângă fereastră, stă și așteaptă sub aceeași perdea albastră. Toți vom mai înflori altfel nu am uda rădăcinile în fiecare zi. Rămâne un mister moartea? De ce când murim, Dumnezeu este invocat, numit, implorat; cu el plângem când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine vin lângă pașii mei fără izbândă Chinuiți fără simbrie și fără dobândă. Mică, în spital, refuzam moartea. Așa era familia mea! Nimeni, nici mama nici bunica nu vorbeau despre ea. Șica, frumoasă cu ochii albaștri, fusese bolnavă mulți ani, avea în privire umbrele frunzelor de castani; abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
așteaptă să cadă peste noi, să-i simțim mângâierea ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria pământului. Mie ce-mi aduce? Îmi aduce sentimentul care mă chinuie, care îmi provoacă atâta durere, căci el îmi amintește, în aceste clipe, de Ea. De făptura pe care am văzut-o, de cum am deschis ochii, și de la care am supt laptele dulce. Făptura care m-a iubit și care se
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
așteaptă să cadă peste noi, să-i simțim mângâierea ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria pământului. Mie ce-mi aduce? Îmi aduce sentimentul care mă chinuie, care îmi provoacă atâta durere, căci el îmi amintește, în aceste clipe, de Ea. De făptura pe care am văzut-o, de cum am deschis ochii, și de la care am supt laptele dulce. Făptura care m-a iubit și care se
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
vieții tale! Îmi dau seama că nu pot schimba nimic, că nu pot altceva să fac. Așa zic toți, dar numai tu știi cum e să vii acasă și, în loc să o vezi pe mama, o vezi pe bunica bătrână și chinuită de soartă. Nimeni nu știe cât de tare aș dori să o văd încă pentru un minut, să-i spun cât de mult o iubesc. Să-i zic aceste cuvinte, pe care, poate, niciodată nu i le-am spus, dar
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste vreo jumătate de oră. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întoarseră cu o sticlă plină cu apă. Deveniră cu toții iarăși veseli ca la început și se strînseră în jurul Ilincăi. Aceasta n-ar fi lăsat iedul din brațe altcuiva nici dacă s-ar fi desfăcut pămîntul în două. Zadarnic s-au chinuit însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu sticla unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul pui se uita cu ochii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]