641 matches
-
din camera de zi. (Mai târziu mi-a spus că urlasem în timp ce stăteam perfect nemișcat.) Și apoi: tăcere. Monitoarele DCE-urilor au încetat să mai piuie. - Hu-ah! Asta venea de unul din tipii de la etaj. Celălalt a scos iarăși un chiot voios. Se vedea că se distraseră și altădată în acest fel. Miller și cu mine respiram din răsputeri. Nu-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmă în alte sate, la Baia lui Ștefan Vodă și mai departe spre Bucovina; ca prin vis veneau vuete metalice dela mari depărtări. Apoi, în pacea nopții, la Rădășeni au contenit clopotele și s-au auzit semnale de corn și chiotele rezerviștilor. În ziua mobilizării era o însuflețire ș-o ațâțare în toată lumea adunată cum nu mi-am închipuit niciodată să văd. Doi oameni treceau pe drum și vorbeau despre veșnicul plâns al muierilor. Măi, eu numai cu muerea am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Brăila Buzeu Ploiești Chitila Pitești Costești Lița. Mergem cătră Lița și Corabia, unde se zice că vom trece Dunărea. Prin gări, lume și oaste: entuziasm mare și urale. Prin unele gări, muntenii noștri se adună și joacă bătutele lor, cu chiote și strigări la melodie de fluer. Cornistul nostru cel mai voinic dela a 12-a companie e Leuștean, un flăcău voinic cu fruntea bombată și capul țuguiat. A fost dezertor, era închis pentru furt, și când a sunat mobilizarea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
24 Iulie s-a auzit că ne va sosi porunca de retragere. În adevăr, seara, acest zvon a fost confirmat. În taberele batalioanelor, schimbate din vechiul loc, în amurg, au început a cânta dulce cornurile "încetarea luptei" și chemarea rătăciților. Chiote de flăcăi sunau pretutindeni pe văi, pe când corniștii continuau a cânta "amurgul"... În umbra înserării, supt malul pe care ne aveam așezat cortul, se așeza câte un soldat și ofta greu din baierile inimii. A doua zi în zori trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
organizează munca, și în primăvara vieții ei strânge cu grabă mana florilor pământului; nu râvnește la strânsura altui roi și păstrează acele răzbunătoare numai pentru adevărații dușmani din afară! De câte ori zbiera măgărița maiorului, de-atâtea ori soldații îi răspundeau cu chiote și râsete. Când a venit generalul Pătrașcu în tabără la Zimnicea, măgărița Bălcănița mânca oleacă de ovăs. Generalul s-a apropiat cu calul de ea: imediat Bălcănița s-a întors cu partea de dinapoi spre el și a schițat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și sforăie neîntrerupt automobile, autobuze, tramvaie, iar sub fața pământului, în subterane, cu vuiet de tunet și furtună trec metropolitanele electrice. La Pat și Patachon, la cinematograf, lumea din sală râde cu atâta poftă, cu hohote mari și nestăpânite, cu chiote de râs, încât e o plăcere să vezi un public așa de bun și de dispus. Pe stradă nu prea am văzut rochii prea scurte. Ora 7 îndeosebi rămâne ca o viziune de viermăt uriaș. Sorii luminii strălucesc pretutindeni. Inscripții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai secolului XX. Printre operele sale poetice menționez: - Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad 1939. - Poezii, București 1934. „Poet planetar, cu gesturi largi democratice în stil Whitman, Vladimir Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc pentru a înfrăți bucuria
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
m-am îngrijorat și am anunțat salvamontistul de serviciu că avem o problemă. Acesta s-a cam supărat, era seara la 8,30, dar s-a îmbrăcat și tocmai vroia să iasă din cabană, dar tocmai atunci am auzit niște chiote vesele de peste valea Podragului, erau ultimii 3 petrecăreți care se apropiau de cabană oarecum bine dispuși după ce gustaseră ceva mai mult din băutura cu „mărgele”. Acestea sunt episoade care nu trebuie să se întâmple pe munte, totuși nu pot uita
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
corsetul, rochia cu turnură și mitenele, Înlocuind patul În tăblii de fier, cu cadâne zugrăvite barbar În „abțibilduri“, care m-au privit cu ochii lor galeși venind pe lume la 8 septembrie 1887 și mi-au ascultat, Înduioșate, primul meu chiot, Întovărășit de constelațiile și ursitele unui horoscop promițător, sub semnul ascendent al Leului și al Soarelui ca guvernor, Înlo cuind scrinul cu patină veche, de nuc sau de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale copilăriei noastre puse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn vizitiului ridi când umbreluța lor de mătase și cu mâner lung de baga; cum și al ultimului tramvai cu patru cai, de ham și cetlăiași, care urca, În plesnete de bici și chiote, strada Câmpineanu pe lângă Teatrul Național, și al cărui taxator de pe vremuri m-a recu noscut deunăzi ca pe un cal breaz, după trei zeci de ani, așa cum o să mă recunoască, sunt sigur, În barca lui Charon, și tot ca taxator
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
capitolul ăsta, mama a avut dreptate: adulții rămân în casă de Anul Nou), iar noi am devenit stăpânii absoluți ai orășelului, ai orășelului ce seamănă astăzi cu însuși paradisul, un paradis de un alb imaculat, plin de râsetele și de chiotele noastre fără griji. Observ că am prostul obicei să cam deviez de la subiect, să cam bat câmpii: e cazul să revin... Bun, prin urmare, ne dăm cu sania pornind dintr-un capăt și ajungând în celălalt capăt al orașului: un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am zis: oricât de detestabili sunt adulții, merită să devin și eu într-o zi adult, numai ca să pot atinge o asemenea comoară. Atunci s-a petrecut ceva care ieșea din schemă: Cornel n-a mai rezistat, a scos un chiot și a dorit să-și facă simțită neapărat prezența, să știe fata aia că noi ne uităm la ea și că, astfel, am învins-o, nu mai are secrete pentru noi. Drept care n-a găsit pe moment altceva mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la veselie, de la murmur la chiot, de la Katiușa războinică la Kalinka milostivă. În pauza lungă dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Și ne trezim în zori cu arma-n mâna. Cand veșnicim în frescă sau în lut, Ne vrem icoane sau ne vrem ulcioare; Orice sfârșit ni-e clipă de-nceput Și orice asfințit ni-e răsărit de soare. Ni-e chiotul în horă un hultan, Iar plânsul îl ascundem sub pleoape; Și înfruntăm napraznic uragan, Știind că Ștefan Vodă e pe-aproape. E Dulcea Bucovina copilă din Carpați Cu iia zdrentuita-n toiul verii, Mereu jelita de stejarii-frati Pentru zălogul dat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
puteau să călătorească în picioare tot drumul pe culoarul trenului, pentru a nu auzi prostiile noastre, pe care le debitam una după alta, de parcă ar fi fost traversele de la linia ferată. O atmosferă destul de veselă cu tot felul de chiote și râsete la care a participat și controlorul, numindu-l într- un sfârșit „Compartimentul veseliei”. După ce am trecut de Pașcani, una dintre cele două surori ne-a mărturisit că, la urcarea în tren, în momentul în care s-a lovit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și muntele și cîmpia. El ne-a Învățat că eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decît clipă cu clipă. Pierzînd aceste clipe, nu ne vom mai putea Îmbăta de veșnicie. Nu ne putem umple sufletul cu surîsul zeilor. Ne trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi opune inima lui fierbinte și patima cu care stoarce totul din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui, măștile comice și tragice se Întîlnesc și uneori se confundă, pentru că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ciomege, cu cuțite, Îi arunca pietre, trăgea focuri [de armă] În ea, Îi smulgea barba și perciunii și-și bătea joc de dânsa În fel de fel de chipuri ; În fine, mateloții rânduiau un autodafe În regulă sub țipetele și chiotele norodului adunat În mare număr. Scopul acestei petreceri fiind acela de a răzbuna contra evreului patimele Îndurate de Isus, lesne se Înțelege că În mijlocul unui atare norod fanatizat prin exerciții de acest soi, o scânteie ajungea spre a pune foc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trezit din reveria mea și am dat curs invitației gazdelor noastre ocazionale înfruptându-ne din produsele stânii. Peste noapte am dormit înfășurat într-un enorm și călduros cojoc cu blana groasă. Abia am adormit în aerul proaspăt, rarefiat, că aud chiote și zgomote urmate de întărâtate lătrături de câini ciobănești de munte. Nea Martin poftea o mioară fragedă, dar vigilența păstorilor și a acelor „câini mai bărbați” l-au pus pe fugă pe intrus. Către prânz, când am coborât din munte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în ea o altfel de violență, acceptată, convivială, unde „furia poporului” se dizolvă în gesticulația unui entuziasm îm - părtășit. „Dar, când am văzut, am zis și eu : să te ferească Dumnezeu de furia poporului !... Ce să vezi, domnule ? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume,... de-ți venea amețeală nu altceva.” O altă „revuluție” se transformă în Boborul într-un chef cu cârnați, vin și lăutari, așa cum revoluția cu năbădăi a intratabilei ploieș- tence, Mița Baston, în D’ale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prostie și imaginație prin lipsă și prin exces. În cazul de față, excesul se traduce paradoxal prin lipsă de imaginație. Discuția despre revoluție generează fantasma colectivă, proiectată inițial de Efimița : „Bătălie la poartă, soro : pis- toale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn !”. Există o încercare a unei primitive analize psihologice la Leonida care se află în posesia unei vulgate științifice, vehiculate cine știe la a câta mână și cât de distorsionat în ziarele pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
șoptește ceva, coboară din tron, se așază alături, pe treaptă, și, ciocnind, râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu dangătul lor vesel de data aceasta. Din timp în timp, pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la Podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de spumă, a căzut de pe cal și a strigat: "Am învins!" povestește Sora sora Domnului și soața boierului Isaia, o femeie plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt mâna în chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-au retezat capetele. A fost cumplit, înspăimântător, unchiule!... Și acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog!! Ca pe Dumnezeu!! Nu mai pot!! Taci!! Maria nu-l aude, cu ochii pierduți în gol, obsedată, posedată, retrăiește aievea: ...Am îngenuncheat singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]