636 matches
-
ce își întâmpina clienții cu mâinile împreunate pentru rugă și cu un „Namaste“ spus din suflet. Solana Canyon era și locul preferat de celebrități pentru o cură de dezalcolizare. Alex conduse pe lângă poarta principală clădită dintr-un material ce imita chirpiciul, ascunsă artistic în spatele palmierilor uriași. Urmăreau semnalul, care ocolea prin spatele stațiunii. — Merge pe intrarea de serviciu, spuse Henry. — Ai mai fost aici? — O dată. O prelegere despre genetică. — Și? — Nu am mai fost invitat a doua oară. Nu le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lumea. Loredana a văzut la televizor nesfârșite șiruri de sate acoperite de apă, undeva pe lângă Siret, pe acoperișul unei case care de-abia se ținea din cauza vântului și a apelor, rămăsese un copil singur, supraviețuise puhoiului, cățărându-se sus, peste chirpici și peste table, plângea înconjurat de ape, dar un jandarm îl salvase, coborâse pe scară dintr-un elicopter care zbura pe deasupra coșmeliei și salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-i spuneau nimic de familia lui. Când a aflat, s-a așezat, bătrânește, pe podețul din fața comenduirii, uitându-se, întrebător, la cei doi frați, parcă așteptând alte vești. Spre amiază o luă din loc și se opri la căsuța din chirpici, făcută în primul an al căsniciei lui mistuite de patimile războiului. Își amintea de băieți, ce-i mai certa când se țineau de șotii! Dar Safta?! Vrednică femeie care l-a așteptat, cu înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Tata avea o sora mai mică, vecină cu noi, căsătorită, ne despărțeau doar câteva case. Îmi aduc bine aminte când și-au construit casa pentru că și părinții mei i-au ajutat la ridicarea ei. Pe atunci, casele se făceau din chirpici, În compoziția cărora intrau: pământ, paie și balegă de cal, toate amestecate cu picioarele fiindcă se făcea o cantitate mare, după care, chirpicii se puneau Între niște șipci. Când cineva Își construia casa, se anunțau rudele, vecinii, și se făcea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
casa pentru că și părinții mei i-au ajutat la ridicarea ei. Pe atunci, casele se făceau din chirpici, În compoziția cărora intrau: pământ, paie și balegă de cal, toate amestecate cu picioarele fiindcă se făcea o cantitate mare, după care, chirpicii se puneau Între niște șipci. Când cineva Își construia casa, se anunțau rudele, vecinii, și se făcea un fel de clacă; bărbații cu partea de Îngropat stâlpii, de bătut șipci, femeile cu partea de făcut chirpici și puși Între aceste
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cantitate mare, după care, chirpicii se puneau Între niște șipci. Când cineva Își construia casa, se anunțau rudele, vecinii, și se făcea un fel de clacă; bărbații cu partea de Îngropat stâlpii, de bătut șipci, femeile cu partea de făcut chirpici și puși Între aceste șipci. Casa lor a fost ridicată foarte repede, În câteva săptămâni. Înainte de a se muta aici, pe strada noastră, tanti Eleonora- că așa se numea sora tatei- a stat la soacra ei care era văduvă de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de lângă fluviu. Fluviul își revărsa apele gălbui peste malurile joase și alunecoase. Lăsaseră în urma lor ultimele case din Iguape și acum se găseau între fluviu și un povârniș înalt și abrupt, de care se agățau colibe de ramuri și de chirpici. În fața lor, la capătul povârnișului, ca și pe celălalt mal, începea, pe neașteptate, pădurea. Dar albia apelor se lărgea văzând cu ochiul printre copaci, până la o linie nedeslușită, de un cenușiu gălbui, marea. D'Arrast se îndreptă în tăcere către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în pace! În drum spre mașină, însoțiți de lătrăturile fericite ale lui Hacksaw, Lee îmi arătă butoiașul gol al revolverului. Am râs tot drumul până Silverlake. • • • Buena Vista era un grill-bar în forma unui rancho spaniol - avea pereți văruiți din chirpici, și turnulețe împodobite cu beculețe de Crăciun, puse cu șase săptămâni înainte de sărbătoare. Interiorul era plăcut, cu lemnăria închisă la culoare. Chiar lângă holul de la intrare era un bar lung din lemn de stejar, iar în spatele lui un tip lustruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prin 1950 această parte a L.A.-ului va fi de nerecunoscut. Conducând spre est, am trecut pe lângă terenuri virane unul după altul, pe care probabil că în curând, vor fi înălțate case, apoi pe lângă stradă după stradă de bungalow-uri din chirpici de dinainte de război, care se deosebeau unele de altele doar prin culoare și prin starea gazonului. Spre sud câștigau teren casele vechi din lemn, care erau pe zi ce trece tot mai neîngrijite. Pe stradă nu era însă nimeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mașini de poliție fabricate prin anii ’30, care trecea pe străduța cu bordeluri apoi am intrat pe o stradă paralelă cu plaja și iată-mă în fața secției de poliție. Cândva fusese biserică. Ferestrele aveau gratii, iar pe fațada albă din chirpici, împodobită cu scene religioase, scria cu vopsea neagră POLICÍA. Pe gazonul din față era instalat un reflector. Când am coborât din mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a povestit. Zi-i că i-am spus eu să fie sincer cu tine și, înainte să intri, trage adânc aer în piept. Acolo de unde vii tu nu există un loc ca ăsta. • • • Club Satan era o căsuță din chirpici acoperită cu țiglă și cu o firmă luminoasă originală: un drăcușor roșu, care împungea aerul cu un trident din penisuri erecte. Își avea propriul jandarm la ușă: un mexican scund care îi studia cu atenție pe clienții nou-veniți în timp ce mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zărea nimeni prin curți, reparând plase, bărci sau unelte pescărești, cum mă așteptasem. Mirosea însă violent a pește fript și a mâl dospit la soare. Înșirate de o parte și de alta a uliței, singura, casele erau mici, făcute din chirpici și acoperite cu trestie. Aveau ferestre strâmte, iar din loc în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să țin batista în mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să treacă balta și de aceea cătunul era pentru ei un eldorado interzis. Se duceau câteodată până la marginea bălții și se uitau dincolo, la căsuțele de chirpici pe care nu le văzuseră niciodată de aproape. Nu îndrăzneau să se urce în bărci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit înapoi. Și nu m-a surprins când, după prima mea vizită în cătun, m-au asaltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plitelor și aragazelor din gospodăriile pe lângă care treceau se aprindeau și se stingeau singure. Câinii și pisicile simțeau cum li se coboară o pâclă pe cap, se trăgeau după muchiile unor căscioare desfigurate, de a căror lemnărie, umplută ici-colo cu chirpici de pământ, amestecat cu paie tocate, se izbeau până când considerau c-au împrăștiat destulă pâclă pe lemnăriile alea. Între usciorii grajdurilor, vitele își plimbau trupurile albite de spaimă. Din frigidere, săreau turmele congelate de pungi de plastic (tîrtițe, gheare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i se părea altă țară. Nu voia să trăiască printre azeri. Dacă ar fi fost după gândul lui, nu ar fi plecat nicăieri în afara Yazd-ului, unde se născuse. Pentru el, nu era în lume un preț pentru străzile aurii de chirpici, care miroseau a rășină când bătea soarele. Nu erau rășini și nici lemn în amestecul de lut crud, închegat în căldură. Dar era străfundul secat al lui Daht-e Kavir și-al lui Daht-e Lut, două erguri de sare și stâncă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se mai canonească. Necăjit, se vedea bine. Dumnezeu îl știuse cum adunase banii de loc. Și-a ridicat casa singur, cu palmele. Ne-vastă-sa aduna bălegar de pe rampă, se uita la vecini, speriată, îl amesteca în apă cu lut și lipea chirpiciul pe pereții de scânduri subțiri pe care bărbatul îi potrivise în grinzi. Au ridicat două odăi acoperite cu carton și muierea le-a spoit cu albastru. Pe urmă au sosit ceferiștii. Chirică, acarul, Spiridon, fochistul, și Ilie, de umbla și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie. Între Grivita și șoseaua largă care ducea spre nordul orașului, pe limba lată 78 și stearpă, se tăiau străzi. Mahalaua Cuțaridei se lățise. Case noi, mai bune sau făcute la repezeală, din chirpici, spate la spate, umpluseră locul. Maidanul fusese împărțit în pătrate, metrii vânduți ban cu ban, de nu mai cunoșteai. Primăria săpase cișmele și pompe de apă la răspântii, că se înmulțiseră oamenii. Stere se întreba dirfce se ridică lumea asta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și petreceau numai din ce dădeau la spate. Altfel, oamenii se știau. Să tot fi fost vreo suta-două de suflete. Se lipiseră și gunoierii. Trăgeau spre bordeiul lui Grigore. Ei între ei se înțelegeau. Odăile lor erau joase, făcute din chirpici, nu le păsa, obișnuiți cu traiul prost. Unul, Tănase, ședea mai bine, avea gospodărie curată, spoită totdeauna cu var, că luase muiere vrednică, nu ședea. El tot pe la Stere petrecea. Îl vorbea pe cîrciumar: - Ăsta ne cumpără pe toți! Unii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ouatu. Zidurile ajunseseră la jumătate, le lumina luna galbenă, care urca dinspre capătul Filantropiei. Când o adusese Stere în Cuțarida, tot câmpul acesta era gol. Se mișca lumea. Toată sărăcimea dibuia, își făcea pereți de adăpost, case de bălegar și chirpici, magazii de lemn și șoproane acoperite cu paie. Avea dreptate Stere, lor ce să le pese? Fiecare cu ale lui... Dacă ai sta să te gândești... Și își aduse aminte de banii cheltuiți. Cel puțin avea ce povesti Aglaiei. Că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ieșiseră copiii s-adune cotețele, suiți în albii. Apele scăzuseră. Locul rămăsese dedesubt, negru și moale. Oamenii au sărit, cu mic, cu mare, să dreagă stricăciunile,*Au bocănit până seara. Lui Chirică i se surpase un perete. Fetele alergau după chirpici, să-l lipească la loc. La Spiridon potopul dărâmase o magazie, iar la zidari căzuseră ferestrele. Când s-a uitat cârciumarul mai bine, a văzut că apa intrase și la el în pivniță. Până la gură se umpluse beciul. Butoaiele se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm astfel una care acoperă o bună parte a gospodăriei la fel de românești unde se găteau toate aceste bunătăți. Putem să începem cu schela necesară pentru a înălța casa de chirpici sau cherestea și să încheiem cu molozul ce rămîne după ridicarea casei. În gospodărie, ne vor întîm pina gardul de uluci legați cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
efectele, dar nu salubrizăm cauzele. Distrugerea scării de valori înseamnă cel mai greu deficit bugetar al unei țări. Masa de scris a criticului poate deveni oricând butucul călăului. De multe ori, entuziasmul deraiază în ridicol. Ne fascinează folclorul castelelor de chirpici. Sunt prea multe inimi care nu știu să oxigeneze o iubire. Arta vrea să ne facă mai buni. Dar nu-i prea merge!. Din sufletul meu au plecat aproape toți. Iar cei buni nu s-au mai întors. Viață pasivă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tot noi le-am înlocuit cu autobuze moderne, metrouri și monoraiuri, iar în văzduh le-am lăsat celor tineri sateliți, stații orbitale și navete spațiale. Tot noi am înlocuit căruța cu remorca, secera cu combina și cuptorul din lut sau chirpici cu un altul cu microunde. Chiar și acum mulți specialiști de vârsta noastră, chiar și mai bătrâni, lucrează la punerea în practică a unui proiect, pentru ca în anul 2016 să intre în funcțiune primul hotel interplanetar din lume, amplasat pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
celei de-a treia zile, când un vânt insistent și lipicios, ce-ți sufla în față nori de praf cenușiu și înăbușitor, te împiedica să distingi conturul obiectelor mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se opriră chiar în mijlocul a ceea ce fusese un vechi bazar, acum părăsit. — Capul liniei! strigă taxatorul în timp ce cobora, dezmorțindu-și mâinile și picioarele și privind în jurul lui ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la biserică într-o încercare disperată de a-și salva ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]