2,304 matches
-
inventez afinități cu vecinii. Am să-mi adaptez tot ce este neasemănător În mine la un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură. — O, doamna Oprișan, credeam că e femeia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai dă și la milițian să Închiză ochii. țîn timp ce lovitura vine pe la spate chiar dacă te faci că nu o vezi o simți ritmic de dimineața pînă seara pînă cînd te deprinzi cu ea cum te obișnuiești cu o chiuvetă care curge continuu sau orbul cu Întunericul și Începi să te compari cu toți infirmii pămîntului și nu se poate să nu-ți găsești un ascendent care să te consoleze că nu există o mai eficientă religie a resemnării decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru că nu vorbeam, „muțenia lui Dumnezeu“, și cartofi copți în coajă, cu sau fără sare, după gust. Nu alcătuiseră meniul anume pentru mine. Am cinat împreună. Am așteptat îndelung, până ce au adormit. Mai întâi au așezat Decăderea Domniei Lebedelor în jurul chiuvetei din colțul camerei, apoi au încercat radioul lui Benjamin. Programul nu i-a decepționat nici pe ei. Era muzică la fel de bună ca în timpul revoluției. Dar, brusc, în mijlocul unui interludiu de operetă, acul a începu să sară, tocmai când primadona își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiecare dată când ne jucam de-a mașinuțele. Când ne duceam înăuntru, după-amiaza târziu, eram mai mereu murdari și tanti Mae trebuia să se spele pe cap. Stăteam pe un scaun lângă cadă și o priveam cum se apleacă deasupra chiuvetei ca să-și săpunească părul ei galben. O dată m-a trimis să-i aduc din dulap o sticluță. Își clătea părul cu chestia aia după ce termina cu spălatul. Am dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe tata urcând pe scările din spate. Imediat cum l-a auzit, mama a sărit de la masă și a urcat. Chiar când el a deschis ușa din spate, am auzit alta închizându-se chiar deasupra mea. Tata a mers la chiuvetă să se spele pe mâini și în scurt timp robinetul era plin de lut, iar în canal se scurgea apă maronie și groasă. Și-a șters mâinile de o cârpă de bucătărie și s-a îndreptat spre cuptor. În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
șansă mare. Cu dragoste, Clyde După ce am terminat de citit, am luat-o de la capăt. Spunea același lucru, care suna nebunesc pentru mine. M-am uitat la tanti Mae, dar ea nu mai era la masă. Spăla niște vase la chiuvetă. După o vreme, s-a întors spre mine. — Ei, dragă, ce crezi? — Nu știu, tanti Mae. Ce înseamnă? — Clyde crede că poate să ne găsească o slujbă bună, permanentă, în Nashville, la radio sau să scoatem niște albume. Nashville. Suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
crengi mici și de frunze de la tufișuri. Cenușa o să fie fi acoperită cu chestii verzi de peste tot, iar animalele mici vor alerga ca nebunele. Vântul le făcea tot timpul să se comporte așa. Când am terminat, am pus farfuria în chiuvetă peste celelalte. Am privit toate farfuriile și paharele pline de grăsime și m-am gândit cum va trebui să le spăl eu pe toate și mi-am dorit ca lui tanti Mae să nu-i ia foarte mult până ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ritm stabil și lent, când bucăți mari de trepte dispăruseră de parcă le-ar fi ros niște rozătoare mari. Gândindu-mă mai bine, poate chiar fuseseră roase de niște rozătoare uriașe. Bucătăria era exact cum mă așteptam. Am reușit să localizez chiuveta în spatele zidului de cutii de bere, dar a fost mai degrabă la nimereală decât în urma vreunui raționament. După ce am băut un litru de apă am rămas în picioare pentru o vreme, rezemată de perete, oferind timp lichidului să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
copaci, ghemuită, moartă. Nu aveam ce să spun. Am deschis ușa fără să scot un cuvânt; Tom s-a ridicat și m-a urmat înăuntru. Am mers, în tăcere, până la frigider, am scos votca, am pescuit două pahare mari din chiuvetă și am urcat scara până în podul în care dormeam; m-am făcut comodă pe saltea, am umplut paharele până la refuz, i-am întins și lui unul și, în liniște, le-am dat pe gât. Am pus paharul jos și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o cană de ceai atât de tare că puteai să îndoi o linguriță în el. Bucătăria era de mult bucătărie doar prin denumire, în caz că acest cuvânt nu definește o cameră plină de cutii de bere, în care se găsește o chiuvetă, un frigider și o populație fluctuantă de șobolani. în schimb, livingul avea propriul ceainic și un loc numai bun de pus un toaster. Totul era prevăzut. Claire mi-a oferit niște pâine prăjită și mi-am spus că nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
suflare literară. Își sfârși discursul urlând ca un nebun și într-atât era de înverșunat, încât aproape că îi smulse un sân din pulover bietei femei, ce chicoti amarnic. Povestirea pe care urma s-o ascultăm în premieră se numea Chiuveta de oțel. Oftând prelung și continuând într-un mod absolut incredibil să-și răsucească bietele globuri oculare spre aceeași porțiune a tavanului, unde nu se afla nimic, de altfel, Aurora scoase o singură hârtie pe care o privi vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă din nou să mă înverzesc de râs. - Vă rog, domnilor, se încruntă John Epidermic. Aurora își mai roti de câteva ori bietele priviri, după care dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat, virgulă, scoțând telefonul din priză. - Cum adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la față. - Felicitări încă o dată, domnișoară Aurora, plusă Euripide, încercând să capete și mai mult bunăvoința tinerei. Felicitări. Haideți să auzim câteva comentarii despre acest text de geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de oțel. - Îmm... prefer să las pe altcineva să vorbească în locul meu... mormăi Maro pe sub mustață. N-aș putea să zic că... - Ei, haide, domnule, grohăi bătrânul John, sunt sigur că ți-a plăcut. Te-aș ruga să ne spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
starea de neliniște radioasă în care eram, mi-ar fi fost imposibil nu numai să dorm, dar și să stau culcat. Din bucătărie, ajungea până la mine zgomotul apei care curgea din robinetul deschis și care, căzând pe o farfurie din chiuvetă, răpăia strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o fac, căci, sprijinindu-se greu pe brațele fotoliului, mama se ridică în întâmpinarea mea. Cu ochii în ochii mei, începu să se apropie încet de mine. Era o liniște înspăimântătoare, doar la bucătărie se auzea cum picură apa în chiuvetă. - Hoțule, spuse mama, abia mișcându-și buzele pe fețișoara ei galbenă. A pronunțat acest îngrozitor cuvânt într-o șoaptă clară, și nici măcar nu a clipit când, din nevoia exterioară de a face ceva, mi-am luat vânt și, îngrozit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și la reducerea numărului de membri ai familiilor, creând o piață a mașinilor, permițând apoi înlocuirea în apartamentele devenite mai mici a unei părți a treburilor casnice îcurățenie, conservarea alimentelor, gătitul, dar și jocurile) cu obiecte fabricate în serie îcadă, chiuvetă, mașină de spălat, frigider, mașină de gătit, aparat de radio, iar mai târziu televizor). Neavând o tradiție rurală, America este foarte bine plasată pentru a reuși această mutație înspre orașul gigant. La rândul lor, revistele ilustrate pentru femei și mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unul care își ia rămas-bun de la cineva care pleacă departe, întinse mâna și apăsă pe butonul de ștergere. După aceea, intră în bucătărie, scoase plicul din buzunar, îl îmbibă în alcool și, îndoindu-l în formă de V întors în chiuvetă, îi dădu foc. Un jet de apă luă cu el cenușa pe canalul de scurgere. După ce făcu treaba asta, se întoarse în living, aprinse toate luminile și se dedică lecturii sistematice a ziarelor, dând o atenție specială acelui ziar sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la suferința ei era insuportabil. Parcă o văzu stând în bucătărie - o încăpere puțin mai mare decât un dulap -, spălând farfuriile și paharele, furculițele și lingurile, lustruind repede cuțitele pe fundul de lemn. Apoi punând toate lucrurile la loc, frecând chiuveta și atârnând cârpa de vase să se usuce - era încă și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
conferință, toți ascultaseră atenți, supremația regizorului și a Maestrului fuseseră absolute. Loredana, ca și cum n-ar fi auzit corecțiile și taxările, cu privirea ei senină, strânge farfuriile adânci, de ciorbă, terminaseră de mult, le duce la bucătărie și le lasă în chiuvetă, era rolul Maestrului să le spele, totdeauna, în casa lor, el spăla vasele. Oftând, el se și ridică, traversează livingul spre bucătărie, se apleacă spre Loredana - vrea liniște în casă, cu femeia asta alcătuită din unghiuri ascuțite știe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cuptor friptura aia rară, îmbrac cotletele în fân, să vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să joace totdeauna, poate să înfrunte publicul în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
datoria înainte de toate, pentru asta ai fost făcut... Deși tancul vine peste tine. Teatrul înainte de toate, pentru asta ai fost născut. Revine la masă, a terminat de spălat nenorocitele alea de farfurii, le-a așezat pe un stativ, pe marginea chiuvetei. Cade pe scaunul cu spătar înalt, oftând... Murmură pentru început, apoi vocea lui caldă se ridică puternic în toată casa, umple pământul și cerul, păsările se opresc, copacii ascultă, ierburile se ridică spre soare: Ană, zorile se varsă/ Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
intru în pizda mă-tii, ideile tale de nebună, ei, asta-i, te mai botezi și tu!, pe mine m-a botezat maică-mea și cu maica mare, să știi! Eu n-aveam în momentul ăla apă în casă, la chiuvetă nu curgea, n-ai avut ce să bei, adică de apă vorbesc, pe urmă ai dat-o pe bere, până-n miezul nopții era să dai gata o ladă, știi că mai și miroseai îngrozitor a... lut... a nu știu ce... un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sălbaticii mi-a plăcut teribil, mai ales că mi-am amintit cum a găsit Adrian, un coleg de-al nostru, apartamentul după ce-i dăduse cheia lui Johnny pentru o întrevedere: dezastru. Patul rupt, dulapul dizlocat, caloriferul smuls din perete și chiuveta îndoită. Ne povestea ăla cu o moacă năucită, iar noi ne tăvăleam de râs. ― Și mitocanul ce-a zis? se informează Ovidel. ― Ce să zic, mă, spune Johnny ( mitocanul, de!), era al dracului de sălbatică persoana, iar eu nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]