48,227 matches
-
ca și poezia, muzica liedului Mai este cale - ultima din ciclul Flăcări negre -, recurge din nou la rigoarea contrapunctică, făcând să alterneze însă spiritul geometric cu afectivitatea arpegierilor pianului. Vom regăsi toate procedeele concentrate în Flăcări negre, și în celelalte cicluri incluse pe CD-ul lansat sâmbătă, 8 ianuarie, în Aula Palatului Cantacuzino din Calea Victoriei. În liedurile pe versuri de Nina Cassian spectrul expresiv se diversifică: amprenta joriană e permeată de reflexe impresioniste și, totodată, de inflexiuni expresioniste, vocea declamând în
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
despre care marii critici ai timpului au scris ca atare, sfătuindu-l (ca D. Caracostea, monografistul său) să se reîntoarcă la proza scurtă, povestirea și nuvela. Era prea tîrziu. Faptul scriptic se consumase și autorul a ținut să-și încheie ciclul. Acest ciclu romanesc e reeditat acum, într-o ediție critică, la Editura Minerva, de dl Teodor Vârgolici, pe care le-a mai editat și în 1959-1965, într-o ediție în patru volume. Aceasta din urmă, probabil cea mai cuprinzătoare, a
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
marii critici ai timpului au scris ca atare, sfătuindu-l (ca D. Caracostea, monografistul său) să se reîntoarcă la proza scurtă, povestirea și nuvela. Era prea tîrziu. Faptul scriptic se consumase și autorul a ținut să-și încheie ciclul. Acest ciclu romanesc e reeditat acum, într-o ediție critică, la Editura Minerva, de dl Teodor Vârgolici, pe care le-a mai editat și în 1959-1965, într-o ediție în patru volume. Aceasta din urmă, probabil cea mai cuprinzătoare, a ajuns, în
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
patru volume. Aceasta din urmă, probabil cea mai cuprinzătoare, a ajuns, în 1999, la al cincilea volum, pe care le-am comentat, cred, în revista noastră, pe fiecare în parte (anul trecut al patrulea volum, conținînd primele trei romane din ciclu) și n-am ezitat să relev că sînt aproape ratate. Poate că romanul său cel mai relevabil este cel ce încheie ciclul, La răspîntie de veacuri (1935), apărut, acum, în al cincilea volum al ediției d-lui Teodor Vârgolici. Și
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
cred, în revista noastră, pe fiecare în parte (anul trecut al patrulea volum, conținînd primele trei romane din ciclu) și n-am ezitat să relev că sînt aproape ratate. Poate că romanul său cel mai relevabil este cel ce încheie ciclul, La răspîntie de veacuri (1935), apărut, acum, în al cincilea volum al ediției d-lui Teodor Vârgolici. Și asta, mai ales, pentru că, în unele porțiuni, se realizează ca o frescă a epocii. Și, în plus, este și o mărturisire autobiografică
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
trăind după pofta inimii sale și a destinului său. Important e faptul că, repede, peste visările politice idealiste de odinioară s-a așternut uitarea, înlocuită fiind dar practicismul vieții aride. Din păcate, și acest poate cel mai relevabil roman din ciclul romanesc al lui Galaction, e tezist, lungit locvace peste măsură, aglomerat cu fragmente din jurnale intime, lungi epistolare. G. Călinescu are dreptate în Istoria literaturii (1941), cînd observă: "vina capitală a cărții este dilatarea verbală în slujba tezei. Logosul îmbracă
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
intrigat, desigur, un roman patriarhal... în mine a învins fondul primordial... O.G.: Se pare că nu putem evada din propria noastră matrice... I.P.:Ajungem cu greu acolo... eu, cel puțin... la 54 de ani, pentru ca la 90 să închei ciclul Vlașinilor, destinul a vrut așa și nu altfel, și din nou nu-mi aduc aminte decît ușurința cu care am scris. O.G.: Aproape că ne lăsăm scriși... I.P.:Da, da... lucrăm romanul și el ne lucrează pe noi... bine
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
epoci și în diferite forme, a modelului eminescian; bacovianismul era, pentru el, o formă, prima, de eminescianism, cum, la fel, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu. E timpul să ne întrebăm, odată cu Liviu Antonesei, dacă nu cumva întreaga cultură se supune acestui ciclu "fatal" și dacă nu cumva "grila" lovinesciană a generațiilor maioresciene în critica literară se repetă într-o "grilă" eminesciană în poezia noastră. Celălalt studiu, solid, bine argumentat, privește "timpul popular", plecînd de la un fapt aparent lipsit de însemnătate, anume reformarea
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
ca trestia/ peste băltoaca/ lumii acesteia,/ când bate toaca./ Viața-i o dată, spusă în hohote,/ când prind să bată/ clopote, clopote." Sub incidența acestor bătăi în dungă se scriu respectivele poeme, în continuarea celor din Viața, viața (1987) și a ciclului de Inedite cuprinse în volumul Locul și ceasul, un florilegiu al cărților lui Ion Horea, sub egida colecției BPT (1994). Eliptice, incisive, prozodic impecabile, versurile dau la iveală un disperat exercițiu cotidian de introspecție și consolare față cu ieșirea din
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
șes/ și rupt e întregul mister// și totuși va fi că poate vom bea/ la masă aproape curînd/ privindu-ne-adînc cu ochii închiși/ vin dulce din căni de pămînt" (feuda cu flori). Starea hipnotică revine adesea, asociată cu aspirația reîntoarcerii în ciclul natural, cu o regenerare deci, anticitadină și antiindustrială, așijderea în opoziție cu programul totalitar exclusiv economic, atît de alienant. Edenul firii e contrapus celui utopic-comunist: "așa cum stai întins istovit/ cu ochii închiși cu gene de cretă/ lași locul lași somnul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
dispare e mai mult decât o simplă moșie. Memoria intervine pentru a echilibra o existență descentrată, paradisul pierdut fiind recuperabil doar prin amintire. Trilogia se încheie pe această notă nostalgică. Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea este operantă. Asumarea identității e acompaniată, în cazul altora, de o doar aparent inexplicabilă ură de sine. Respingerea stigmatului moldovenismului acționează la Mircea Eliade ca
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
extreme, ele au fos translate de Goerner în cel al poeziei: o succesiune de poeme de o diversitate inepuizabilă legate totodată printr-o desăvârșită unitate de concepție. Dacă Goerner a subliniat valențele imaginative ale Studiilor, Mihaela Ursuleasa, în al doilea ciclu, op. 25, a avut o altă optică, aș defini-o ca decorativă. Abordarea ei aduce în prim plan un eșantionaj strălucitor al tuturor aspectelor de tehnică pianistică propuse spre transcendere de către Chopin. Perlaj de o netezime perfectă, transparențe, sclipire a
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
compatriot este însă unilaterală, de grație și suavitate; în acest paradis lipsesc componente esențiale ale lui Chopin - vigoarea și tensiunea ritmurilor, picanteria ciocnirilor armonice, elanul bărbătesc. O idee excelentă, din păcate ignorată de public, a fost includerea în Festival a ciclului de lieduri op. 74 - 17 la număr - foarte rar cântate. Ele întregesc profilul compozitorului cu farmecul lor proaspăt, chiar rustic. Soprana Adriana Mesteș a făcut efortul considerabil de a le învăța și cânta în limba polonă. Ea le-a surprins
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
dificilul traseu de integrare în continentul-tară de adopție. Oferta unui asemenea "context" e plurala și are deja o solidă "tradiție" literară. Dezrădăcinarea, părăsirea forțată a locurilor natale, alteritatea, deseori radicală și imposibil de asimilat, pun în mișcare, respectînd un tragic ciclu al eșecului și al reluării, un complex mecanism de recreare a identității. Acesta dezvolta noi tensiuni ce pot fi relaționate succint pe baza a doua dihotomii, una temporală și o alta spațială: prezent/ trecut și aici (țară de adopție)/ acolo
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
imperceptibila dintre formă ritualizata și permanentele somații ale adaptării. Sculptorul Mamikon Yengibarian expune la Catacomba două categorii de lucrări care ilustrează, implicit, și două modalități de a înțelege sculptură și de a se raporta la spiritul și la istoria ei. Ciclul Pisicilor constituie un joc al memoriei prin care artistul mai încearcă să păstreze o legatura istorică și culturală cu tridimensionalul de tip apusean, iar celelate cicluri (Cactușii, Sugiucurile etc.) sînt încercări decisive de negare a ponderabilității sculpturii europene și de
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
a înțelege sculptură și de a se raporta la spiritul și la istoria ei. Ciclul Pisicilor constituie un joc al memoriei prin care artistul mai încearcă să păstreze o legatura istorică și culturală cu tridimensionalul de tip apusean, iar celelate cicluri (Cactușii, Sugiucurile etc.) sînt încercări decisive de negare a ponderabilității sculpturii europene și de reîntoarcere, la fel de necruțătoare, la rădăcinile orientale, semitico-bizantine, ale gîndirii în spațiu și ale înțelegerii corporalității. Dar pentru a determina mai exact natură artei lui Yengibarian și
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
atracțiozitate; în mod special în acest an în care lumea muzicală aniversează un secol și jumătate ce a trecut de la dispariția marelui muzician polonez. Pianistul francez Deșire N^Kaoua deține toate datele stilului pianistic chopinian. Este un gânditor matur iar ciclul celor patru Balade dispune de o încărcătură poetic filozofica pusă în valoare cu inteligență, cu un farmec al simplității nesofisticate, întotdeauna sensibile. Regretabil rămâne faptul că aceste inestimabile comori ale cantului pianistic, oferite cu greu în actualele condiții ale vieții
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
serafime,/ Păsări albastre și căi fumurii se desprind din calotele sfinte/ și oameni înalți intra și ies din morminte/ pretutindeni e sărbătoare, beție, dragoste, pace/ pretutindeni se zbat în lumina mii de chipuri buimace" (Aurul înălțimilor). Repetiția persuasiva are uneori cicluri foarte scurte, constând și într-un singur cuvânt: "Ard mii de sfeșnice/ veșnic ard veșnice/ ard fără zăbava/ ard fără răgaz/ ard pentru veșnică slavă -/ mii de glasuri/ într-un singur glas// Ard în albe potire/ peste oraș în somn
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
repetiția generală pentru examenul de capacitate, unul din punctele testului la română cerea să se exemplifice valoarea de prepoziție și de conjuncție a cuvîntului de. În finalul articolului sau, Florin Ioniță citează două enunțuri extrase din tezele viitorilor absolvenți ai ciclului obligatoriu de învătămînt: "De la acest examen eu nu am priceput nimica ca să am în minte" și "De la această școală nu se poate învăța ceva". Misterul lui Cristian Popisteanu Pentru un director de revista, cel mai substanțial omagiu postum e să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
acționa, oarecum dincolo de obiectul sau, de imanenta, este ceea ce eu numesc transcendență. M.C.: Opera artei este singura dumneavoastră lucrare de dimensiuni atît de mari, concepută de la început în două volume (Figuri I,ÎI,III, sînt resimțite, mai degrabă, ca un ciclu, o serie). Trebuie să facem o legătură între dimensiunea lucrării și importanța pe care o acordați subiectului tratat? G.G.: Știți... atunci cînd întreprinzi studiul unei chestiuni nu ai de la început o idee despre dimensiunea care îi va fi acordată și
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
Duiliu Zamfirescu, (sau - cum îi spunea Caragiale debutonîndu-i superbia - "mai Duilă") asupra articolului Frunze găsite prin volume, în perioada cînd viitorul prozator îi cîntă în struna lui Macedonski. E dreapta, în schimb, observația (deloc, ce-i drept, inedită) ca întreg ciclul Comănestenilor a evoluat în descrescendo, Îndreptări, Anna fiind eșecuri indubitabile, la care as adaugă, parțial, și românul În război. Reiese că doar în Viață la țară și Tănase Scatiu, partial în nuvelistica, (colegul meu are dreptate indicînd pentru această secțiune
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
să trecem din nou canalul înapoi, în tinerețe. Știți ce era gruparea Forum? Ea a fost coagulata în 1931, de Ionel Jianu, după ce Comarnescu se întorsese din America. Ei doi închiriaseră - pe datorie - sala de la Fundația Carol și inițiaseră un ciclu de conferințe, sub genericul Explicația timpului nostru. Prelegerile erau foarte interesante, se puneau față în față, pro și contra, poziții diferite și lumea a prins de veste și a început să vină buluc, sala era neîncăpătoare. Cum se plătea intrare
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
ziariștilor și exclama disperat "Doamne, ce film prost am facut!" Tot după doi ani s-au întors la Salonic și Bernardo Bertolucci și Lucian Pintilie, dar numai prin ultimele lor filme: Besiged și Terminus Paradis, cel din urmă, inclus în ciclul "Privire asupra Balcanilor" rulînd cu o sală arhiplina. O eternitate și o zi, de Angelopoulos, va reprezenta Grecia în cursa Oscarurilor. Angeolopoulos continuă să ocolească hotelurile de lux, fiind fidel de 20 de ani aceluiași mic hotel din Salonic, unde
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
secolul al XVIII-lea cu baroca Istorie ieroglifica (1705) a lui Cantemir, apoi, făcînd un pas de un secol și jumătate, ajungem, în 1863, la Ciocoii vechi și noi al lui Filimon, la lăcrimosul Dan (1894) al lui Vlahută, la ciclul Comănestenilor, al lui Duiliu Zamfirescu, din care Viața la țară (1898) și Tănase Scatiu (1907) sînt, cu adevarat, rezistente, pentru că În război (1902) e un semiesec iar Anna (1911) și Lydda sînt de-a dreptul eșecuri totale. Apoi în perioada
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
cu deosebire, pe Ciprian. Dar tot amînînd proiectul, a rămas de izbeliște cu totul. Modelul său epistolar sînt scrisorile către fiica sa Marioara. Să citez dintr-o primă epsitolă, nedatată, fiind însemnată de editoare ca fiind a cincea din acest ciclu: "Advorbirile " Dragă Tătuță" și "Dragi copii" să rămînă de acum - dă Doamne totdeauna între noi!... Că vă merge bine, că sunteți sănătoși, dragii mei cu toții, că Pachi-i drăgălașă, că aveți și distracții cu persoane stimabile, acestea toate mă bucură tare
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]