6,513 matches
-
că în prima perioadă a căsniciei lor cina ținea de la ora cinci după-masă până la unsprezece noaptea, cu lumânări, cu vin de soi și mâncăruri alese. Acest lucru mi-a fost confirmat în această seară, când am fost așteptate cu o cină regală. Dar restul nu era nicăieri. Bătrânelul de lângă mine părea extrem de blajin, chiar vulnerabil, nu găseam nicio încrâncenare legionară, nu a pomenit de acest lucru de când ne-am văzut, iar simpatia lui pentru aborigeni era neașteptată pentru un om cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
verde în față. "Eu am să stau cu burta la soare, undeva după un răzor, mă mulțumesc cu o bucată de pâine și cu un pahar de apă, numai să mă lăsați în pace. Seara voi ajuta femeile să servească cina tractoriștilor, ca în Cina cea de Taină, o să lipsească Iisus Cristos, dar am să-l înlocuiesc eu", rănile mele sângerează de mult, mă târăsc pe stradă cu șiroaie de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am să stau cu burta la soare, undeva după un răzor, mă mulțumesc cu o bucată de pâine și cu un pahar de apă, numai să mă lăsați în pace. Seara voi ajuta femeile să servească cina tractoriștilor, ca în Cina cea de Taină, o să lipsească Iisus Cristos, dar am să-l înlocuiesc eu", rănile mele sângerează de mult, mă târăsc pe stradă cu șiroaie de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
incurabilă, alții de câte o dragoste neîmplinită, dar majoritatea veneau la concert ca să uite de foame, sunetele zburau din vioara lui Zinzin și îi făcea mai ușori, le amorțea durerile, majoritatea dintre cei mai flămânzi aveau viziuni, erau părtași la Cina cea de Taină, unde urmau să-l trădeze pe Iisus pentru o bucată de pâine și un strop de vin, viziunea nu era una prea plăcută, dar ei știau de ce li se arată, era exact ceea ce ar fi făcut dacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă, topită în beznă, cina în trei, poveștile deocheate, somnul din zorii zilei, senzația de ieșire din timp, revenirea la treburile zilnice ca după o amnezie îndelungată, lucrurile din jur par învechite, casa pustie, oamenii păpuși bezmetice, prăfuite, chiar corpul ei suferă schimbări substanțiale după
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
știe că acolo va fi toată crema țării, la aceste concerte se pun la cale cele mai importante proiecte politice, ambasadorii celor mai importante țări se întâlnesc cu președintele, cu premierul, cu toți miniștrii importanți, în pauze și apoi la cină. Va fi, desigur, și Alex printre ei. Nu s-au văzut de câteva luni, ultimele întâlniri au fost atât de dureroase pentru Zinzin, încât a căzut la pat de fiecare dată când s-a întors acasă. Durerea din ultima vreme
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și repetat “dragul mamei“ si vorbindu-mi despre tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ci oglinda, însă, de fiecare dată, aceeași dezamăgire. O singură dată a trebuit să înnoptez într-un mic oraș de provincie, al cărui hotel avea toate camerele ocupate. Am căutat mult timp un loc unde să pot dormi, renunțasem la cină și la duș, la prosoapele calde și cearșafurile proaspăt spălate. Eram dispus să plătesc oricât pe o cameră mică și plină de igrasie, fără telefon sau sistem de încălzire, dar care să aibă măcar un pat și o pătură. Am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
asfaltul moale tocurile i se înfigeau puternic, de parcă ar fi obligat-o să rămână; ea grăbi pasul și își cumpără bilet pentru o stațiune de la mare, apoi se duse pe peron să aștepte. La ora asta doamna Aurelia își ia cina și apoi temperatura. Mara stătea în picioare pe peron cu poșeta pe umăr și valiza în mână și se simțea ridicolă. Alte grupuri treceau pe lângă ea, făcându și loc prin mulțime. Când trenul fu tras la linie se dezlănțui o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Jocul tău începuse din plictiseală, ca atâtea alte lucruri banale, dar până în dimineața aceea nu ți-a trecut prin cap să-ți arunci privirea spre asfaltul de sub picioare. Cât timp așteptai în stație, îți făceai tot felul de planuri - pentru cină, pentru filme, pentru tenis și iubire. Te opreai mereu în același loc, lângă ghișeul de bilete, și stăteai cu privirea pierdută după troleibuz, ca o cameră de filmat cu obiectivul închis. Îți place să aștepți, adori timpii morți pentru că atunci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă de ciocolată. Cele cinci pliculețe cu zahăr pentru cafea din mapa secretarei au fost savurate ca o cină de Crăciun. Timpul și-l petreceau jucând tot felul de jocuri sau discutând politică, apoi aria de interese se extinse și spre educație, afaceri și dragoste. Treptat părerile fiecăruia se schimbau pe măsură ce aflau mai multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mâncarea la cabină. Nu îi interesau nici televizorul, nici discuțiile în care înainte se pierdeau ore în șir. Tot ce făceau era să doarmă și să aștepte. Trebuia să se întâmple până la urmă ceva. Și s-a întâmplat. Porțiile de la cină începură să fie cu mult mai mici decât cele de la micul dejun. Apoi cele de la dejun ajunseseră mai mici decât cele de la cină. Doar câteva zile micul dejun a rămas cea mai importantă masă a zilei, după care și aceasta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
doarmă și să aștepte. Trebuia să se întâmple până la urmă ceva. Și s-a întâmplat. Porțiile de la cină începură să fie cu mult mai mici decât cele de la micul dejun. Apoi cele de la dejun ajunseseră mai mici decât cele de la cină. Doar câteva zile micul dejun a rămas cea mai importantă masă a zilei, după care și aceasta a fost redusă considerabil. Fiecare zi era din ce în ce mai greu de suportat. În sala de conferințe se țineau acum slujbe în diferite limbi și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un fragment. Erai pregătit să accepți personaje și evenimente, să trăiești experiențe extraordinare într-o lume nouă, din ce în ce mai distinctă, mult mai reală decât cea care încă te mai înconjoară. ți-ai făcut, ca de obicei, planuri pentru seara asta: după cină, în halat și cu papucii comozi de casă în picioare, lungit în fotoliu, vei citi. Vei renunța la televizor și vei reîncerca să simți plăcerea lecturii pasive. Dar, surpriză!... Ai dat de un text cu totul deosebit, în care ți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cuvințel de împotrivire. Dacă el își lua un mic bonus din ceară și lumânări, era corect să depună în regim de urgență și un serviciu suplimentar. Avea și părintele Davidescu dreptatea lui. După câte o asemenea zi frământată, la sfârșitul cinei, parohul îi spunea coanei preotese, oftând adânc: "Nu mai găsești, Lizico, oameni cinstiți azi, în țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să știe, sau cu o poftă nebună de a parcurge o carte deosebit de interesantă. Când vedeam lumină în cameră, difuză, cu penumbra produsă de camuflarea becului cu un ziar și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de camuflarea becului cu un ziar și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și o viziune scenică de ansamblu. Ajuns din nou în garsoniera în care locuiam, undeva în chirie la o bătrânică pe nume Pulaș Coti, cu vedere spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând de la poale, dealul, uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite tabieturi de seară, de om normal, adică servirea unei cine oficiale. Iau din mers, câteva dumicate de pâine unsă cu ceva și un măr. Le înfulec rapid, ca și cum aș pierde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe nume Pulaș Coti, cu vedere spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând de la poale, dealul, uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite tabieturi de seară, de om normal, adică servirea unei cine oficiale. Iau din mers, câteva dumicate de pâine unsă cu ceva și un măr. Le înfulec rapid, ca și cum aș pierde trenul, intru repede în pat și, la lumina veiozei, mă apuc, mai flămând decât oricând, de o a nu știu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
soției lui, numai gata pregătit, în ramă sau passé-partout. Seară de seară, în cele care urmară, în casa domnului Bogdan fusese tot un du tevino. Prieteni, foști colegi, cunoscuți fie cu nevestele, fie fără, veneau mai ales seara cam după cină, numai de dragul de a povesti una sau alta. Media de vârstă-40 de ani. Pentru mine, ca nou-venit, năvala musafirilor fusese o adevărată avalanșă. Începusem să rețin treptat figurile, numele acestora și să le intuiesc comportamentul sufletesc. Era și un domn
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mea, iar numele Iozefinei să nu fie luat în deșert. Era printre singurele lucruri pe care le mai puteam păstra, în sufletul meu, intacte. Dar Relia nu era rău intenționată. Suferea și ea. Poate chiar și în locul meu. Seara, înainte de cină, în dormitorul Reliei, unde mai povesteam de regulă, înainte de despărțirea din ziua respectivă, ea dezlegă calul de la gard: Gerard, mâine va fi înmormântarea Iozefinei într-o localitate de pe lângă Covasna. Am aranjat cu tata pentru niște libere. Libere pentru ce? - mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
grupul lor. Pokerele la care participa și el, la o deschidere de 25 de bani, acasă la unul Covi și mai apoi la Ghiță Pană, pe șestache, ca să nu se afle, constituiau cele mai palpitante momente ale întrunirilor. Seara, la cină, îi povestea lui Karin-tante bancurile achiziționate proaspăt. Îi plăcea lui Karin și, fiindcă ea nu auzea prea bine, îl ruga pe Gerard să repete măcar poantele finale. Nu agrea bancurile cu perdea. Zicea că dacă bancurile sunt spuse cu perdea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rețelele de socializare aveam doar patruzeci și nouă de ani), așezat apoi În tava verticală a monitorului spre a fi prezentat doamnelor singure și jucăușe din toată lumea. Și ce succes am avut! Cu Mya din Costa Rica am ieșit la o cină romantică În restaurantul virtual feastforlovers.net. Am comandat pleoape de struț fierte În calvados și soté de gutui gratinat În pene de gâscă, iar ca desert, un măr albastru de Dominica. În timp ce amândoi salivam cu spor, așteptând ca programul culinar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Intelectuale dezlănțuite“. Din câteva cuvinte, trebuia să-ți schițezi fantezia, iar baza de scenarii era o altă minunăție a geniului uman, care ne-a dăruit, de-a lungul vremii, atâtea capodopere de imaginație, aici regăsindu-se situații precum: „Vernisaj și cină romantică, urmate de biciuire“, „Decan la facultatea de manechine“, „Sex oral cu prințese știrbe la Palatul Buckingham“. Apoi, exista opțiunea de Multiplayer, În care puteai să vizitezi fantezia altei persoane și, cu acordul acesteia, chiar să participi la ea. Din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
individ ca Milițică. De ce tocmai tu? De ce nu altcineva? Astea sînt întrebări care o să te bîntuie toată viața, cărora îți va fi imposibil să le găsești vreodată răspunsul. — Avem un trădător printre noi, zice Roja privind la afișul îngălbenit cu Cina cea de Taină, prins strîmb cu patru cuișoare în perete deasupra patului improvizat într-un colț al încăperii. — Cum adică? întreabă Tîrnăcop, încercînd să numere muștele aurii care se adună în cerc pe pata de grăsime de pe barba Sfîntului Apostol
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]