1,031 matches
-
prin tărâmul morților și prin focul formator, în erupția fertilității dintâi. Trei drumuri au de ales băieții ale căror surori au fost furate de zmei: „unul mergea pă drumu cu doru, unu pă drumu cu jalea și unu pă drumu « cin' să duce nu măi vine»” (Cei trei frați)398. Mezinul pleacă pe cărarea care scoate din lume și ajunge într-o câmpie mare în care se află trei case, cele ale zmeilor care au comis raptul. Sentimentele umane, dacă sunt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
propriu ei. Provocarea implicită este similară urcării flăcăului pe munte după leu sau cerb, în colinde. Uimirea Sâlei sau a slujnicelor ei, sugestiv numite „ciumulițe”, nu este mai mare decât a cerbului de unde iarba se împletește în patru: „Hai, Bogdene-Dimiene,/ Cin’ te-a scos în ochii mei,/ Ț-a venit vremea să piei,/ Pleacă-ți capu să ți-l tai!”, „Ce-ai căutat să-ți bagi caluaici,/ În moșâile maică-i Sălii-Samodivii,/ Puterea lui Dumnezău,/ Ca să-ncurci floricel’le/ Și să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ș-a prind’i peșt’ili ista, șî i-a lua tăt’i ciolănelili d’in capu lui șî li-a usca, și li-a fărma, cini nu faci copii, va be oliacî d’i cafe, șî va faci copii”, „Cin’e va prind’i peștele cela și vi l-a sccoat’e-afară șî l-a spint’eca în două șî va lua ficatu d’im peșt’e - zîce - va frige-o bucățîcâ pi foc șî va da la-nnălteasa-mpărăt’easa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cărții lui Iov din Biblie. G. a lucrat la această scriere timp îndelungat și a reușit, respectând totuși textul biblic, să înfățișeze un Iov modern, în zbatere tragică între credință și chinul pe care i-l provoacă aparenta ascundere („Dar cin’ să scoată lucru curat din tină? - Nimeni!”) și înverșunare a Creatorului împotriva lui („Ce sunt eu, Doamne: fiară ori mare-ntărâtată,/ De-ai pus tu împrejuru-mi atâtea îngrădiri?”). Capacitatea de a transpune un conflict interior în simboluri și imagini sugestive („De-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
vorbărie, la isterii de gașcă, la caft și bășcălie. Imaginea noastră externă nu poate fi, pe acest fundal, onorabilă. O țară în care prim-ministrul și președintele, ca și respectivii lor susținători, își consumă o bună bucată de timp îmbrân cin du-se reciproc nu e de luat în serios. Atmosfera generală e aceea a unui internat de băieți scă pat de sub control, cu glume de gang, capcane grosolane, farse puerile. Trăim în sosul unei imaturități cronice, al unei pubertăți care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Iu, U iu iu ! Mă duc satule din tine, La dușmani le pare bine. Numai mie-mi pare rău Că mă duc din satul meu ! U iu, U iu iu ! Nici în sat, nici în vecini, Numa, numa-ntre streini ! Cin’ nu știe ce-s streinii, Strângă-n brațe mărăcinii, U iu, U iu iu ! Ale mirelui schimbă vorba : Dea Dumnezeu lucru bun, Dac-am vint atâta drum. Să dea Dumnezeu noroc, Dac-am vint atâta loc ! U iu, U iu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cornul mesii, Frumos plăng ochii miresii. Las’ să plângă cât de mult, Binele ce l-a avut. Las’ să plângă cât de tare, Binele de fată mare ! U iu, U iu iu ! Taci mireasă, nu mai plânge, C-acum are cin-te strânge. Taci mireasă nu ofta, C-are cine te pupa ! U iu, U iu iu ! Fii părinte, așa de bun, Ieși o țâră până-n drum Și deschide-o cărticea , Să cununi o floricea, Și pe cap c-un patrafir
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lui Pătru Ciornei : Horire-aș, horile-mi vin, dar nu pot că sunt străin. Horire-aș, horile-mi plac, dar nu pot că sunt sărac. Iar când trag mâna pe strune, îi zic tot cu amărăciune și n-am cătră cin-le spune !... Am povestit această scurtă întâmplare, care ne duce prin Streza, pe la finele secolului al XVIII-lea, ca să observăm că din totdeauna oamenii satului nostru au simpatizat cu răzvrătiții, că atunci când nu se implicau în mod direct în luptele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îndătorite legături și aninări ce au avut mănăstirile, schiturile și alții din partea bisericească cu eparhiile și stăpânitorii părții bisericești din țări străine de peste hotarul țărilor împărătești... iată acumu întru auzul tuturora putem și-l așezăm pe Dosoftei exempt episcope atât cinului calugăresc de pre la toate mănăstirile, cât și a părții duhovnicești a mirului. Ce dară atât mănăstirile, cum și partea duhovnicească a mirului, cu toate a mănăstirilor moșii și altele mișcătoare și nemișcătoare avuții, însuși numai de poroncile și orânduielile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe lângă mănăstirea Vorona; cu barba neîngrijită și răzvrătit cu pravila, se pierdea într-ale băuturii și devenea argățos 10, ca după aceea să-i pară rău și să se simtă rușinat. Fevronia era și ea maică la Agafton, intrată în cin la 1828. Nu fără motiv, desigur, maicile o porecliseră Jurăscioaea cea nebună. Venea destul de des la Ipotești, iar în chilia sa păstra un album cu fotografiile familiei. Ea însăși se fotografiază în 1868 lucru nepermis în cin. Mihai o cultiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Agafton, intrată în cin la 1828. Nu fără motiv, desigur, maicile o porecliseră Jurăscioaea cea nebună. Venea destul de des la Ipotești, iar în chilia sa păstra un album cu fotografiile familiei. Ea însăși se fotografiază în 1868 lucru nepermis în cin. Mihai o cultiva, căci îi era dragă. A murit la 90 de ani, schivnică la Agafton. Olimpiada vine de la schitul Orășeni la cel din Agafton (1840), unde va fi și stareță în intervalul 1888-1902. Locuia aproape de chilia Fevroniei, era isteață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
peste cei vii și peste cei morți. O minune a făcut. Pentru că Îl iubea mult pe el și pentru surorile lui. Se spune că a trăit Încă 30 de ani după ce l-a Înviat. A avut și funcție Înaltă În cinul preoțesc. În insula Cipru a slujit ca episcop. Sfânta Fecioară l-a vizitat și i-a dat un omofor. Mănăstirea Sfânta Cruce Ca la 1 km de casa celor trei frați este Mănăstirea Sf. Cruce. Așa i se spune acestei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și da, mi-ar plăcea una. Împreună, intrară Într-un bar pe lângă care treceau și Viscardi comandă două pahare de vin alb. Când acestea veniră, Îi dădu unul lui Brunetti și-l ridică pe al său. Îl Înclină și spuse: — Cin, cin. Brunetti răspunse cu o plecăciune din cap. Vinul era tăios, deloc bun. Dacă ar fi fost singur, Brunetti l-ar fi lăsat acolo. În schimb, mai luă o gură, Întâlni privirea lui Viscardi și zâmbi. Am vorbit săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
da, mi-ar plăcea una. Împreună, intrară Într-un bar pe lângă care treceau și Viscardi comandă două pahare de vin alb. Când acestea veniră, Îi dădu unul lui Brunetti și-l ridică pe al său. Îl Înclină și spuse: — Cin, cin. Brunetti răspunse cu o plecăciune din cap. Vinul era tăios, deloc bun. Dacă ar fi fost singur, Brunetti l-ar fi lăsat acolo. În schimb, mai luă o gură, Întâlni privirea lui Viscardi și zâmbi. Am vorbit săptămâna trecută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o adică, eu sunt mai bazat ca ăia. Câștig cât toți la un loc și, dacă îmi iese șusta cu terenurile fraierilor ălora de la Adunații, am pus-o, nene!" " Da' cine ți-a dat pontu' cu aeroportu', cu toată lucrarea?" "Cin' să mi-l dea? Tu, fată scumpică, cine altcineva? Ce-i corect, e corect, tată! Tot tu mi-ai făcut și lipeala cu domnu' Sergiulică, care-i un adevărat, un super-ok, moșule!" O privește dulce și zice plin de generozitate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
buletin. Altminteri, pentru toată lumea, era doamna profesor Ana Săvulescu.) Că nu cu un pumn de bani și-a făcut el viloiu' ăla de cinci sute de metri pătrați, în Pipera..." "Mai lasă-mă, dragă, cu vilocu' ăla al lui de cin' sute de metri! Că am fost și eu la inaugurare. Mersi de așa vilă, fără canalizare, de chemi vidanja cel puțin de două ori pe an, și cu țărână în fața porții, mai rău ca la țară", face ironic baba. "Abea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mie cu de-astea? Tu, mă?! Că toată facultatea îți știe tarifu', fraiere! Ba mai ești și lacom, după toate alea..." "Cât ia?", o întrerupe vechiul amic, plesnind de curiozitate. "Păi ce, nu știi?" Am auzit eu că e două sute cin'zeci de euroi de donator, da' n-am crezut." "Ba să crezi, Cornele, să crezi. Iar pe toamnă, la re sau re-re, ia trei sutare ca nimica. Îți spun eu din sursă sigură", face baba. I-auzi, al dracului!", zice
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
proiectului cu care-mi rămăsese dator. De-aia am trecut și pe la voi. Îmi ziceam că o ști ceva de el domnișoara Milena..." "Aia nu știe nici de capu' ei, da' de nebunu' ăstălalat. Ți-ai găsit și tu pe cin' să întrebi. Uneori, când văd cum șade așa, cu capu' între urechi, îmi vin dracii pe ea... Știi, în general, mai ales la vârsta ei, hormonu' bate neuronu', da' la ea-i exact invers." Iritantă creatură, madam Săvulescu! Mai ceva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
negre, că nu se știe niciodată, tată, cân' vine necazu' peste om", cum sublinia posesorul tainicului tezaur, nedezvăluind nimănui niciodată ascunzișul. "Cât să fie acia?", întrebă Virgil, căutând să cântărească din ochi marfa și voind să vadă dacă aproximase bine. "Cin' sute cinzej' dă kile!", veni răspunsul prompt și precis. "Sigur, nene?" "Sigur, dom'ne! Le-am cântărit, bucată cu bucată. Ce crezi?" Da' parcă-mi ziseseși, și aseară, și mai-nainte, c-ar fi mai multă marfă..." "Păi și normal
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atingea proboscida. Își aranjă și părul, dându-l peste cap, cu un aer de gigolo în mizerie. "Haide, dom'ne, că nu-mi stă așa rău", se încurajă el. Dădu din cap a lehamite: "Nu-mi stă rău, pă dracu! Cin' mă vede, zice că mi-a tras-o la greu șapte gealați. Cum să umblu io, acuma, om serios, tată dă familie, p'in oraș, în halu' ăsta? Ce zice oamenii? Ia uite și la pârnăiașu' ăsta, a ieșit dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu parnosu', cân' tre' să fac o treabă?" "Hai, bre, nu te mai inerva așa! Te-a lăsat vreodată domnu' paroh cu ochii-n soare? Ți-a tras vreodată țeapă? Păi, dacă într-un preot nu mai ai încredere, în cin' să ai? Prea ești cusurgiu, zău!" " Nu-s, nene, cusurgiu, da' zic și io." " Lasă, nu mai zicea. Că mi-a spus părintele că o să fim amândoi, la două găleți, sâmbătă." Vru neapărat să sublinieze: "Și ține cont că sâmbăta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
La pariu că mai ciugulește el încă două, trei sutare după aia." "Și tot în euroi, sunt precis! Ehe, machidonii ăștia numa' d-alea dă o sută dă mii bagă la găleată, rar să-l vezi p-unu' că dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică. Deodată un gând negru îi înnegură fața: "Aoleooo! Da' cân' o afla și Cotineață, țîrcomnicu', parcă văd că să bagă și el la combinație, vrei, nu vrei. Mi-e silă numa' cân' mă gândesc ce-o să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus mâna la gură, realmente speriată, și l-a întrebat precipitat: "Aoleu! Da' cu cin' te-ai bătut, Vasile?". "Cu mă-ta, că te-a făcut așa proastă și pui întrebări tâmpite", răspunse plin de arțag soțul. "Mai bine ți-ai vede dă treaba ta și m-ai lăsa pă mine în pace. Da' mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui și madam Veronica, secretara-șefă, rânji ironic: "Vasile, Vasile, cine știe cin' te-o fi prins la nevastă și ți-ai luat-o original. Vii să ne aburești pe noi că o ușă, că povestea cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă faci pă motanu' în călduri la vârsta ta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia-mi ești, frătimeagule...". Anton îl privi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]